de Iulian Stoian

O zi istorică pentru America și lumea democratică: astăzi, Curtea Supremă a SUA a adoptat o decizie prin care se confințește dreptulla căsătorie pentru toate cuplurile de același sex garantat prin Constituția SUA, în baza clauzei de protecție nediscriminatorie conferită de cel de-al 14-lea Amendament.

În România, președintele Curții Constituționale își exprimă nesolicitată viziunea retrogradă și discriminatorie la adresa cuplurilor homosexuale, iar calitatea dezbaterii parlamentare mioritice se reduce, rudimentar și retrograd, la o crestomanție de citate din biblie. Parlamentarii, indiferent de doctrină, se ascund în spatele unor șabloane dictate dereprezentanții Bisericii, atunci când votează împotriva proiectelor de legicare ar oferi drepturi cetățenești egale pentru toți, în loc să-și asume curajos și onest rolul de agenți de schimbare în societatea noastră. În aceeași perioadă, reprezentanții “lumii libere și democratice”, după cum ne place să ne raportăm la SUA, judecătorii Curții Supreme au adoptat, în înțelepciunea lor, cu majoritate de voturi, această decizie menită să asigure justiția socială pentru un segment important de populație.

Această victorie pentru minoritatea LGBT din SUA nu ar fi fost posibilă fără voința politică  a politicienilor democrați, personal apreședintelui Obama și fără eforturile conjugate ale activiștilor pe care am avut privilegiul să-i cunosc în acțiune cu ocazia unei vizite de studiu din SUA, în 2012, în cadrul programului Departamentului de Stat al SUA, “International Visitors Leadership Program”.

Numeroase organizații, printre care se remarcă “Human RightsCampaign”, și-au dedicat ultimii 5-6 ani acestui proiect într-un efort de advocacy greu de înțeles pentru un necunoscător al mediului neguvernamental, activiști organizați pe principiile unei campanii politice, care zi de zi, oră de oră, în fiecare stat, metropolă americană, îi combăteau susținut pe oponenții dreptului la căsătorie pentru toți. Spiritul civic cultivat în societatea americană și implicarea activă a celor mai titrate case de avocatură, pro bono, în susținerea cazurilor strategice în instanțe, au condus la recunoașterea dreptului la căsătorie pentru toți, rând pe rând, în fiecare dintre cele 50 de state federale, iar astăzi, acest drept este garantat de Constituția SUA, grație deciziei Curții Supreme.

Însă bătălia pentru drepturile omului nu este nici pe departe câștigată, ci reprezintă și trebuie să reprezinte o luptă continuă. Faptul că un președinte afro-american a fost reales în funcție a oferit Americii semnalul de schimbare a atitudinii societății față de subiecte considerate tabu în urmăcu câteva decenii. Măsurile afirmative pentru minorități în educație, ocupare, politica de egalitate de șanse între femei și bărbați, sau chiar sistemul decote de gen și/sau minorități, sunt măsuri care au fost introduse și acceptate gradual, în scopul asigurării justiției sociale. Însă dacă privim mai atent lacele mai recente frământări cu conotații rasiale din societatea americană, cu abuzurile forțelor de ordine îndreptate împotriva afro-americanilor care protestează împotriva injustiției sociale cu care se confruntă, putem observa că vigilența activiștilor pentru drepturile omului este necesar să rămână activă.

Câștigul de azi este un câștig net pentru gay și lesbiene, iar așa-numita agendă a activiștilor LGBTIQ ar trebui să se ajusteze pentru viitor și să se axeze și pe rezolvarea problemelor de excluziune socială extremă cu care minoritatea transgender se confruntă, chiar în societatea americană. Activiștii și activistele transgender consideră, pe bună dreptate, câștigul de azi ca fiind unul reputat de “white gay male agenda” (agendei bărbaților gay albi), întrucât minoritatea Trans se regăsește mult prea puțin în acțiunile activiștilor LGBTIQ. Poate de aceea ar fi de așteptat ca după euforia celebrării, activiștii pentru drepturile minorităților sexuale să-și fixeze obiective de advocacy și pentru realizarea drepturilor minorității Trans, întrucât vorbim aici de coeziune de grup și de lupta de grup („group struggle”), iar unite minoritățile de orice fel sunt mai puterniceși mai eficiente în demersurile lor: puterea numerelor…

De așteptat în viitoarea dezbatere publică din România peaceastă temă – căsătoriile gay – este să observăm o virulență accentuată a fundamentaliștilor religioși, alimentați logistic, financiar și cu lobby la nivel politic de reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, adevărați oponențiai egalității în drepturi cetățenești (și nu am să mă refer doar la finanțările de la bugetul de stat pentru entități ale bisericii sau tratamentului inegal atunci când vine vorba de taxe și impozite pe afacerile derulate de biserică) și mutarea accentului de pe tema căsătoriei pe cea a adopțiilor de către cuplurile gay. Ceea ce este interesant și puțin cunoscut în România este că gayii și lesbienele, bisexualii și persoanele trangender din Statele Unite beneficiau de dreptul legal să adopte copii cu multe decenii înainte de recunoașterea dreptului la parteneriatele civile între persoanele de același sex, sau a dreptului decăsătorie pentru cuplurile gay. Personal, mă aștept la o campanie agresivă de speculare a fricilor funciare ale părinților, complet neinformați și nepregătiți să accepte că există, printre noi, gay și lesbiene, părinți, care își cresc decent și onest copiii, fie în cuplu, fie în solitudine. Acești cetățeni au dreptul la demnitate și la viață privată ca oricare cetățean, iar campaniile homofobe, agresive, cu concursul reprezentanților Bisericii nu fac decât să alimenteze stereotipurile și prejudecățile față de minoritățile sexuale, într-o bună tradiție “creștinească” de demonizare a celor diferiți, acelor care nu se conformează normei impuse de biserică.

Tuturor acelora care încă mai ezită să-i accepte pe gay, lesbiene, bisexuali, persoane trangender, intersex sau queer (LGBTIQ) ca persoane cu drepturi și obigații cetățenești egale, le recomand lectura unui fragment din motivația Curții Supreme a SUA, o splendidă pledoarie pentru toleranță, care explică în termeni simpli, clari, umani, rațiunea pentru care gayi și lesbienele se bucură de drepturi egale conferite de Constituție:

„Nicio uniune nueste mai profundă decât căsătoria, pentru că încorporează cele mai înalte idealuri ale dragostei, fidelității, devotamentului, sacrificiului și ale familiei. În formarea unei uniuni maritale, două persoane devin ceva mai mult decât erau înainte. După cum demonstrează unii dintre petiționari în aceste cazuri, căsătoria încorporează o dragoste care poate să dăinuie peste moarte. Ar fi o înțelegere greșită să spui că acești bărbați și femei dezonorează ideea de căsătorie. Motivul este că ei o respectă, o respectă atât de mult, încât își caută împlinirea pentru ei înșiși. Speranța lor este să nu fie condamnați să trăiască în singurătate, excluși din una dintre cele mai vechi instituții ale civilizației noastre. Ei cer demnitate egală în fața legii. Constituția le-o conferă.„