Cam a opta zi consecutivă de scădere a incidenței cazurilor in București, precum și de scădere a numărului de cazuri la nivel național.
Am urmărit de săptămna trecută, cand incidența in București era in jur de 16, 500/ 1000, am postat aici vestea atunci cand era a patra zi consecutivă de scădere, iar astăzi este in jur de 13, 80 (in scădere cu vreo 50 sutimi față de ieri și observ că așa scade zilnic, in acest ritm de 40-50 sutimi pe zi).
Școala va putea incepe in curand cu prezență fizică, spre bucuria unora și spre exasperarea altora (care s-au obișnuit cu așa-zisul invățămant de la distanță).
Elevii, părinții și relativ mulți profesori dorim să ne intoarcem la școală și avem incredere că Dumnezeu ne va ajuta și suntem pregătiți să luptăm pentru acest drept al copiilor noștri!
Nu, nu să ne-ntoarcem pe Zoom, nici pe Google Meet, ci la școală, in băncuțe și la catedră..
Valul epidemic este deja in trend descendent, iar ritmul vaccinării este destul de rapid, ceea ce nu prea ii mai dă posibilitatea valului epidemic să revină in forță. Orice ar fi, in preuniversitar se va reveni, ca in toată Europa, iar acest an școlar va fi preponderent cu prezență fizică, fiindcă asta iși dorește majoritatea populației și fiindcă asta consideră și specialiștii că este spre binele emoțional și intelectual al elevilor.
In universități, insă, lucrurile sunt mai complicate și-mi pare că există riscul generalizării invățămantului la distanță obligatoriu (adică, mai pe romanește, riscul pierderii vieții de student) inclusiv după pandemie, in multe universități. Cunosc cazurile catorva studenți eminenți care, deși aveau o situație financiară bună, au preferat să se angajeze in diferite meserii, sacrificandu-și astfel din timpul pentru studiu, doar pentru a ieși din casă. Și cat ii ințeleg, fiindcă și eu, in locul lor, aș fi făcut fix același lucru. Din fericire, eu am avut viață de studentă la ambele facultăți absolvite, iar acum, ca studentă la a treia facultate, facem online, dar dpdv subiectiv nu mă deranjează fiindcă, pe de o parte, eu mi-am trăit din plin studenția la timpul ei, iar pe de altă parte, sunt angajată, fiindu-mi astfel mult mai ușor să intru la cursuri online decat să merg fizic. Insă pentru studenții la prima facultate este deprimant și epuizant… și constrangător și inutil acest invățămant la distanță impus.
Sper, totuși, că universitățile (in special cele foarte bune) vor avea ințelepciunea de a le oferi studenților și profesorilor opțiunea revenirii la relațiile față in față, la atmosfera aceea superbă, unică, de neuitat, din facultate, la prieteniile, poznele, emoțiile și libertatea specifice intalnirilor adevărate dintre oameni reali.
Sigur că va exista in continuare și invățămantul la distanță, dar sper din taotă inima ca fiecare student și profesor să-și poată alege forma de invățămant pe care o dorește.
Va depinde de fiecare universitate, căci, in această privință, nu se poate da vina nici pe stat (autonomia universitară chiar a fost respectată), nici chiar pe virus (de vreme ce acum există vaccinuri), ci libertatea și responsabilitatea pentru viitorul intelectualilor va depinde exclusiv de deciziile libere ale fiecărei comunități academice in parte, precum și de determinarea fiecărui cadru universitar de a-și susține cat mai convingător, in fața colegilor, libertatea de a se intalni fizic cu studenții săi.
Sper din taotă inima că va fi bine pentru universități și, indiferent de deciziile acestora, sper ca statul să le lase in continuare autonomia neatinsă. Orice ar fi, „universitas magistrorum et scolarium”.
Și, revenind, slavă lui Dumnezeu că valul ăsta epidemic slăbește!
Să dea Domnul să NU mai moară oameni, cei bolnavi să se vindece și să scăpăm de această epidemie intr-o stare de grijă, solidaritate, libertate și responsabilitate!