Povestea aghiografică ne spune cum Sfântul Nicolae a salvat de la moarte, chiar înaintea execuției, câțiva tineri condamnați de către împăratul Constantin cel Mare. Sfântul i s-a arătat împăratului în vis, i-a zis vreo două și l-a somat să-i lase pe oameni în viață, iar împăratul, mai din credință, mai de frică, a ascultat.

Biblia ne îndeamnă să le luăm apărarea celor pedepsiți („salvează-i pe cei duși la moarte”), iar Sfântul Nicolae a pus asta riguros în practică.

Da, Sfântul drag al copilăriei noastre, pe lângă rolul (de asemenea adevărat) de ocrotitor și dăruitor pentru săraci, este inclusiv apărător dârz și curajos al celor persecutați, nedreptățiți, ba chiar și al celor pedepsiți pe drept (pe cei nevinovați îi apără, pentru cei vinovați mediază, cerând pentru ei iertare și clemență din partea celor care îi sancționează).

Să fim și noi ca Sfântul Nicolae: dărnicia și curajul merg mână-n mână, la fel blândețea și fermitatea.

La mulți ani celor care-și serbează ziua onomastică, dar la mulți ani și tuturor copiilor, de până la și de peste 18 ani!

Sfinte Nicolae, dragul nostru îndrumător milos și curajos, roagă-te Domnului pentru noi toți, dar mai ales pentru copilașii din întreaga lume!

P. S. Da, cred că Sfântul Nicolae mai aduce și nuielușe, uneori… dar doar adulților. Și nu ca pedepse, ci sub forma unor lecții de viață care ne rușinează și ne vindecă. De exemplu, când faci o prostie și imediat, fix a doua zi, întâlnești o persoană care a acționat nobil în fix aceeași situație în care tu ai făcut prostia, atunci să știi că ai primit o nuielușă terapeutică de la Sfântul Nicolae. Smerește-te, recunoaște că ai greșit și urmează exemplul celor care, în situația respectivă, au acționat mai frumos decât tine!