Sfântul Sinod al BOR va lua în dezbatere petiția privind data sărbătoririi Paștilor. Dacă părinții noștri cei duhovnicești, ierarhii, vor asuma o decizie pozitivă în acest sens (anume în sensul inițierii unor demersuri interortodoxe și ecumenice pentru trecerea Paștilor pe calendarul corect astronomic), atunci Biserica, adică noi, vom câștiga cel puțin trei elemente extraordinar de frumoase și importante:

1. un pas mare de progres în mișcarea ecumenică – vom fi mult mai aproape de confrații noștri creștini de alte confesiuni;

2. o creștere semnificativă a participării laicilor la viața Bisericii și la procesul luării deciziilor în Eclesia (o, cât de mult s-ar bucura spiritele unor teologi dragi precum părintele Al. Schmemann, Paul Evdokimov etc, care atât de minunat au abordat tema preoției universale în scrierile lor!….);

3. o apropiere a Bisericii de creștinătatea occidentală, în detrimentul Rusiei.

Legat de punctul 3: că ne place sau ba, și-n Biserică se face politică și așa e normal să fie. Căci dacă patriarhul unei Biserici autocefale apostaziază și începe să susțină un război, iar clerul și credincioșii din acea Biserică autocefală continuă să-i recunoască autoritatea patriarhului apostat, atunci este normal ca celelalte Biserici ortodoxe autocefale să sancționeze asta în mod drastic și ferm – nu pentru răzbunare și distrugere, ci pentru avertizare și îndreptare.

Tocmai de aceea grupurile ultraconservatoare se exprimă ferm împotriva unificării datei pascale:

1. fiindcă acele grupuri sunt împotriva mișcării ecumenice și ne-ar vrea izolați într-un turn de fildeș, iar nu în dialog fratern cu restul lumii creștine;

2. fiindcă respectivele grupuri nu doresc o mai mare participare a credincioșilor laici în Biserică, ci și-ar dori o Biserică guvernată în stil autoritarist, rigid, piramidal, o atmosferă irespirabilă de obediență și lipsă de inițiative din partea laicilor;

3. fiindcă unii dintre ultraconservatori țin direct cu Rusia, iar alții doar urăsc efectiv Occidentul, cu tot ce-nseamnă civilizația și valorile acestuia;

4. alături de aceștia, mai sunt și cei de bună credință, dar naivi teologic, care se tem că lumina Învierii n-ar mai putea veni după un alt calendar (aceștia din urmă au, pur și simplu, nevoie de catehizare).

Frați creștini, haidem să fim uniți și să ne încurajăm ierarhii în a lua o decizie ecumenică, istorică, așa cum, acum un secol, ierarhii de atunci au avut curajul unificării datei Crăciunului cu restul creștinătății.

Haidem s-avem curajul de a mărturisi „Hristos a înviat!” împreună cu frații noștri români care locuiesc în Occident, împreună și cu toți frații noștri creștini occidentali, catolici și protestanți, cei care cu drag ne pun la dispoziție bisericile lor pentru ca preoții români din diaspora să slujească în ele Sfânta Liturghie ortodoxă!

Haidem să spunem „da” unității, „da” conlucrării active cu ierarhii noștri, „da” valorilor creștine autentice păstrate în Occidentul creștin, iar nu în Rusia dictatorială și războinică!

Haidem să facem împreună (sau măcar să acceptăm) un pas istoric, gândindu-ne la decizia pe care ar lua-o Sfinții Părinți de la Niceea dacă ar trăi astăzi – ei, care iubeau atât de mult astronomia și toate celelalte științe!

Dragi părinți duhovnicești din Sfântul Sinod, dați curs petiției noastre, a laicilor creștini ortodocși care dorim unitatea ecumenică, iar noi vă vom fi alături, cu toată încrederea și ascultarea cele după cuviință!