În data de 2 iunie 2016, a avut loc la București evenimentul internațional „Fighting Terrorism for World Security and Critical Infrastructure Protection”, organizat de către MEPEI – Middle East Political and Economic Institute, Ambasada Republicii Islamice Iran la București și Fundația EURISC. Conferința a reunit experți din mai multe țări pentru a discuta aspecte legate de lupta împotriva Daesh, evoluția terorismului în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord /MENA și subiectul conex al protecției infrastructurilor critice. Aceste subiecte se află inclusiv pe agenda intereselor NATO, iar contribuția societății civile la reducerea deficitului de dialog și de înțelegere a punctelor de vedere regionale nu trebuie neglijată.

Printre participanții străini s-au numărat:

• Dl. Luigi REBUFFI – președinte al Organizației Europene de Securitate din Bruxelles;
• Dr. Seyed Vahid KARIMI – diplomat și Directorul Centrului de Studii Europene din cadrul Institutului pentru Studii Politice și Internaționale (IPIS) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Islamice Iran;
• Gl. Harlan ULLMAN – consilier al Consiliului Atlantic, membru al Strategic Advisors Group, analist militar și un profesor notabil pentru crearea doctrinei denumite „shock and awe” utilizată în conflictele americane de la începutul anilor 2000;
• Dr. Hossein GHARIBI – expert în contra-terorism din cadrul MAE iranian, fost președinte al Comitetului VI din cadrul ONU privind statele non-aliniate;
• Prof. Svyatoslav TIMASHEV – co-leaureat al Premiului Nobel pentru Pace, membru al Academiei Ruse pentru Știință și profesor universitar la Ekaterinburg și Norfolk, Virginia;
• Gl-Mr. Carlos BRANCO – analist geostrategic și fostul director adjunct al Colegiului de apărare din Lisabona, Portugalia;
• Prof. Kayhan BARZEGAR – director general al Institutului pentru Studii Strategice ale Orientului Mijlociu din Teheran;
• Prof. Rezrazi El MOSTAFA – expert în managementul crizelor, contra-terorism și psihologie criminală la Universitatea Sapporo Gakuin din Japonia și Univeritatea Mohammed V din Rabat, Maroc;
• Drd. Hosam MATAR – cercetător la Centrul Consultativ pentru Studii și Documentație din Beirut, Liban;
• Prof. Davood MANZOOR, vicepreședintele companiei naționale de energie TAVANIR și cadru didactic la Universitatea Imam Sadegh din Teheran;
• ES Amb. Mohammad IRANI, directorul Departamentului MENA din cadrul MAE iranian și fost ambasador în Iordania și Siria;
• Dr. Mostafa ZAHRANI, directorul general al Institutului pentru Studii Politice și Internaționale (IPIS) din cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Islamice Iran;

Evenimentul a beneficiat de prezența E.S. Dl.Hamid MOAYYER, ambasadorul Republici Islamice Iran în România, și alți reprezenanți ai Corpului Diplomatic. Dna. Daniela GÎTMAN, secretar de stat pe probleme de afaceri globale din cadrul MAE, a prezentat o analiză a situației MENA și a relațiilor României cu această zonă în deschiderea celei de-a doua sesiuni ai Conferinței.

Sesiunile de lucru au fost:

• Securitate globală și menținerea păcii în Orientului Mijlociu și Africa de Nord;
• Lupta împotriva terorismului;
• Securitate și stabilitate în Orientul Mijlociu și Africa de Nord;
• Securitate energetică și protecția infrastructurilor critice.

Printre ideile principale care au reieșit în urma discuțiilor publice și sesiunilor de socializare au fost:

• Efectul de subminare a eforturilor contra Daesh pe care îl generează lipsa de unitate a Vestului în abordarea crizelor regionale;
• Importanța de a corela operațiunile militare cu operațiuni împotriva surselor de finanțare ale terorismului, inclusiv criminalitatea organizată transfrontalieră;
• Înfrângerea Daesh nu va pune capăt fenomenului terorist, fiind un produs al instabilității regionale. Atâta timp cât numeroși factori regionali rămân neabordați, una sau mai multe organizații vor lua locul Daesh, eventual dezvoltând alte metode de a-și atinge obiectivele, care să fie imune la competențele dezvoltate de comunitatea internațională și de guvernele legitime în lupta contra Daesh;
• Pericolul pe care fluxul de refugiați îl reprezintă la adresa securității europene, mai ales din perspectiva infiltrării acestora de către Daesh;
• Pericolul pe care fluxul de refugiați îl reprezintă la adresa capacității de reconstrucție și regenerare a comunităților din regiunile afectate, care crește probabilitatea unui viitor conflict în baza eșecului socio-economic local;
• Importanța protecției și dezvoltării de infrastructuri critice în regiune, ca fundament al productivității și sursă de prosperitate, dar și ca țintă optimă pentru grupuri teroriste. Infrastructurile de energie prezintă un caz aparte, fiind transnaționale și predispuse la riscuri sistemice care reduc securitatea celor mai active state în domeniu la nivelul celor mai puțin sigure state;
• Potențialul rol al Chinei în regiune, corelat cu interesele sale crescânde în zona comercială și de energie, cu Iran ca vector;
• Rolul militar al Rusiei în regiune nu a fost însoțit și de un rol în adresarea cauzelor fundamentale ale Daesh;
• State slabe și eșuate ca exportatori de instabilitate, nu doar neintenționat, ci și ca o politică intenționată de a promova stabilitatea internă. Rezultă nevoia de a aborda reconstruirea și întărirea concomitentă a tuturor statelor din regiune, altfel situația precară a unui stat poate anula progresul altui stat prin contagiune. Grupurile teroriste urmăresc distrugerea instituțiilor, filosofiilor și granițelor naționale;
• Concentrarea exagerată a Vestului asupra drepturilor omului, în detrimentul altor priorități, în relația cu statele din regiune a contribuit, în anumite situații, la compromiterea securității și stabilității regionale;
• Garantul unei reașezări regionale pașnice ar putea fi o înțelegere între SUA, Arabia Saudită și Iran, similară politicii americane dinaintea 1979, a acestor două țări ca piloni ai politicii sale regionale;
• Lipsa unui mandat clar al participanților la discuții, a unei presiuni în favoarea compromisului și a unor date limită pentru atingerea unui compromis, împiedică rezolvarea diferendelor regionale așa cum s-a putut în negocierile nucleare cu Iranul;
• Abordarea Vestului, de definire în termeni ideologici a Daesh, este contraproductivă. Ar trebui reliefate aspectele sale geopolitice și felul în care subminează securitatea și economia oamenilor din regiune. Din perspectivă ideologică, Daesh luptă contra străinilor și ideologiilor străine, iar retorica Vestului în domeniu servește la încurajarea recrutării de noi luptători și cooperării cu Daesh. Exemplu cel mai elocvent este persistența denumirii de Stat Islamic, care legitimează pretențiile sale;
• Lipsa de dialog în regiune nu poate fi compensată prin întâlniri la Viena, Geneva și Bruxelles. Trebuie să existe un dialog în interiorul Ligii Arabe, la care să se alăture actori cum ar fi Iran și Turcia;
• Reașezarea geopolitică a regiunii produce rezultate neașteptate, cum ar fi tatonarea reciprocă dintre Israel și Arabia Saudită;
• În regiune, se luptă două modele teroriste cu avantaje diferite – terorismul local, sub forma Frontului Al-Nusra, și terorismul global, sub forma Daesh. Al-Qaeda este încă o forță, deși nu beneficiază de aceeași greutate mediatică pe care a dobândit-o Daesh;
• Nimeni nu dorește ca ONU să sufere soarta Ligii Națiunilor Unite, dar către acest deznodământ se îndreaptă în absența unei relevanțe în soluționarea problemelor regionale;
• Discuția legată de acțiunile, atitudinile și interesele SUA în regiunea MENA este un nonsens, atâta timp cât complexitățile interne ale SUA produc divergențe între vederile Casei Albe, cele ale Congresului. Problema scrisorilor congresionale către Iran și a vizitei lui Benjamin NETANYAHU la Congresul American, sfidând Casa Albă, reliefează aceste complexități care subminează eficacitatea rolului american în soluționarea problemelor regionale;
• A fost sugerată utilizarea para-diplomației – reorientarea discuțiilor regionale din zona actorilor politici exclusiv către cea a actorilor de securitate, pentru a depăși blocajele politice;
• Nevoia unor noi abordări a problematicii terorismului versus insurgenței pentru a putea înțelege mai bine cauzele fenomenelor și a putea lua măsuri în consecință.

Evenimentul a fost un succes major și a continuat tematica și orientarea internațională a primului eveniment de acest fel, care a avut loc în luna mai a anului 2015. Față de acel prim eveniment, organizatorii au reușit să sporească varietatea punctelor de vedere și a specializărilor reprezentate de către vorbitori, numărul de participanți, precum și profilul internațional al evenimentului. Se urmăresc mai multe beneficii din derularea cu regularitate a acestui eveniment și a altor evenimente de tipul său:

• Sporirea prestigiului României și a specialiștilor români;
• Articularea și urmărirea intereselor românești în pacea regională și globală, într-o ordine globală stabilă și previzibilă și în accesarea oportunităților economice prezentate de reducerea tensiunilorîn regiunea MENA;
• Realizarea de noi parteneriate instituționale cu Think Tank-uri și alte instituții străine care să conducă la schimburi de experiență și proiecte comune;
• Facilitatea schimbului de idei între specialiști români și cei străini;
• Dezvoltarea unei continuități a contactelor care să permită o creștere pe termen lung a influenței românești în rândul clasei globale de analiză și formulare de politici care susțin activitatea guvernelor și corporațiilor;
• Îndepărtarea sau reducerea stereotipurilor privind zona MENA, prin promovarea unei înțelegeri și analize comprehensive a acesteia pe baza experienței și cunoștințelor specifice ale specialiștilor din regiunea respectivă;
• România poate juca un rol, prin intermediul activității Think Tank-urilor, privind realizarea bunelor oficii cu statele din zona MENA.