Cunoasteți senzația pe care o încerci atunci când întâlnești din întâmplare pe cineva pe care îl admiri mult ? Ei bine, asta mi s-a înâmplat aseara. O cină la Europa Nova, unul dintre cele mai bune think-tank-uri europene. Comisari europeni, miniștri francezi, oameni cu influență în afacerile europene. Lângă mine, la masă, o doamnă. Am făcut prezentările, dar, din cauza zgomotului din sală, nu i-am reținut numele imediat. Am notat ca are dublă cetățenie, franceză și germană și am presupus că lucrează pentru unul dintre think-tankurile care se ocupă de relația bilaterală ( sunt mai multe aici).
Incet-încet, discutând, am intrebat-o la ce lucrează și mi-a spus că a scris relativ de curând o carte. ”Ce carte ?”, intreb, cu gândul că e ceva de actualitate despre binomul franco-german. ”Les Amnésiques”, vine răspunsul, pe un ton neutru.
Și atunci, străfulgerare. ”Les Amnésiques”? – intreb. ”Nu îmi spuneți că sunteți Géraldine Schwarz ?” ”Ba da”, răspunde doamna de lângă mine, probabil ușor mirata de tonul meu, amestec de curiozitate și admirație.
A urmat o lungă discuție și am mulțumit hazardului și organizatorilor de la Europa Nova pentru că ne-au pus unul lângă celălalt. Pentru că ”Les Amnésiques” e pur și simplu una dintre cele mai bune cărți pe care le-am citit în ultimii ani. E o biografie-anchetă a familiei autoarei. Geraldine Schwarz vine dintr-o familie cu o ascendență dublă – germană și franceză. Și descoperă intr-o zi ca bunicul ei german a cumparat, pe un preț de nimic, in timpul războiului, o firmă de la o familie de evrei, care apoi vor muri la Auschwitz. Si, după război, moștenitorii familiei vin și cer firma inapoi. Iar bunicul nu înțelege de ce. E un Mitläufer, un om care, la fel ca mulți alții in acele vremuri, a mers după cum il purta curentul.
Autoarea nu se oprește aici, face căutari și in familia franceză, a mamei sale, care este fata unui jandarm din timpul regimului de la Vichy.
Rezultatul e un volum excepțional, despre ”banalitatea răului”, despre ce se intâmplă atunci când uităm repede trecutul, despre cât de ușor putem cădea pradă naționalismelor și populismelor. O carte care vorbește despre anii 40, dar care e de o actualitate orbitoare.
Volumul a fost desemnat Cartea europeană a anului 2018 și a fost tradus în numeroase limbi. Nu încă și în română. Poate că a sosit timpul.