România nu mai e o țară “low cost”, a relocalizărilor, datorită mâinii de lucru ieftine, ci o țară a competențelor. Iată de ce companiile franceze și alte companii străine se reorganizează și își stabilesc aici platformele de servicii. Este ce declară la RFI Bruno Roche, președintele Camerei de Comerț franceze în România și director Veolia Environement, în emisiunea „En français s’il vous plaît” a lui Luca Niculescu. Iată principalele teme de discuție și afirmații.

Care e moralul companiilor franceze din România?

Nu e rău deloc, ne sprijinim pe barometrul semestrial realizat de noi la Camera de Comerț și care arată cel mai bine din ultimii doi ani. Șefii de companii au o viziune mai clară a afacerii lor, a evoluției acesteia și a stabilității ei, nu au fost motive aparte de îngrijorare. Bineînțeles, unele sunt îngrijorate din cauza activității proprii.

Suntem totuși în România, așa că există mereu această incertitudine asupra legislației, incertitudinea ce planează asupra absorbției de fonduri europene. Dar altfel, companiile franceze de aici au rezultate bune și o activitate stabilă.

Nicio mare companie nu a părăsit România în ciuda crizei. Poate și-au amânat proiecte și și-au redus investiții, dar nu au părăsit România.

Cum apreciați climatul economic din România? Toți indicatorii par favorabili, dar investițiile sunt scăzute.

Sunt multe țări din Europa de Est care ar fi fericite să aibă indicatorii macroeconomici ai României. Creșterea economică nu e rea. Există variabile ajustabile, una e agricultura. Acum e un an agricol bun, deci ne putem aștepta la o creștere a PIB. Dar se poate întâmpla și invers, dacă e un an agricol slab.

Din acest motiv eu prefer să iau în calcul părțile “solide” din PIB și care reflectă cu adevărat activitatea economică, cea care nu e sezonieră. O creștere de ceva mai mult de 1% pentru România e bine, dar nu e suficient pentru o țară emergentă.

De ce ar veni astăzi în România un investitor străin?

Există cuvinte care îmi produc oroare, precum low cost sau țări ieftine, mână de lucru ieftină. Aceste noțiuni nu mai există. În primul rând pentru că salariile au evoluat, din fericire, au crescut. Și chiar dacă nu există aici salarii echivalente cu ce există în Europa de Vest la un nivel de viață comparabil, ne dăm seama că există deja mari companii și societăți franceze și de alte naționalități care consideră astăzi România ca fiind un centru de competențe.

Mai exact, încep să își aducă aici platformele de servicii și își regrupează direcțiile regionale în România. Nu pentru că e mai ieftin, ci pentru că există competențe reale în România. E vorba de competențe tehnice, competențe lingvistice. Nu în ultimul rând, o altă competență ce le este recunoscută românilor e domeniul IT, în care românii sunt extrem de pricepuți.

Statul român e pe cale de a-și reorganiza agenția națională fiscală. Care sunt așteptărilor la acest capitol?

Un impozit trebuie plătit, asta e clar, pentru că prin acesta se finanțează activitatea statului și serviciile pentru cetățeni. Dar acest impozit trebuie să fie și rezonabil, altfel companiile și persoanele nu mai pot consuma.

Consider că în România, 16% e un nivel de impozit bun. E adevărat însă că există o problemă cu colectarea impozitelor și e important ca România să diminueze acest fenomen, pentru că nu e corect față de cei care își achită impozitele. Deci dacă reforma merge în acest sens e bine, dar dacă se ia în considerare creșterea impozitelor, nu mai e bine.

Eu, ca cetățean care trăiește în România și își plătește aici impozitele, dacă guvernul decide să scadă la 12% impozitul pe profit, voi fi foarte bucuros să îl plătesc. Dar trebuie găsit un echilibru ca oamenii și companiile să poată să trăiască și în același timp să poată funcționa serviciile statului. Deci dacă scazi impozite, dar nu colectezi mai bine la buget, nu servește la nimic.

În ceea ce privește reducerea CAS cu 3%? Ce vă inspiră ca șef de companie?

Înseamnă că este ușurată povara fiscală a companiilor. Nu știu câte miliarde de lei în minus ar reprezenta asta. Deficitul statului e încă mic, comparativ cu al altor state, dar nu ar trebui să îl crească.

Eu nu comentez declarații politice, discut asupra principiului. Poate că guvernul mizează pe o creștere a producției industriale prin micșorarea acestor contribuții.

Nivelul de absorbție a atins 25%, potrivit Guvernului. E suficient?

Nivelul de absorbție a fondurilor europene nu e niciodată suficient. Vă propun să vă puneți chiar vouă la dispoziție pentru șapte ani 100.000 de euro. Iar după șapte ani să îmi spuneți că nu ați cheltuit decât 25.000. E paradoxal în condițiile în care această țară are nevoie de enorm de multe lucruri, în special în materie de infrastructură. Aceasta cere finanțări consistente, la fel ca și politicile de mediu. Și e păcat că acești bani – nu putem spune datorați României , ci alocați României prin tratatul de aderare – să nu fie consumați. Există nevoi și satisfăcându-le s-ar crea locuri de muncă și s-ar crea și consum intern. În ceea ce mă privește așadar, nivelul de absorbție nu e niciodată suficient. Aveți țări precum Polonia care absorb 100% din fondurile europene. Atunci uitați-vă cum procedează.

Sunteți deja de zece ani în România. Acum vedeți prin centrul Bucureștiului mii de oameni care protestează contra Roșia Montană. La ce vă gândiți când vedeți aceste acitivități cu care românii nu prea erau obișnuiți?

Se întâmplă foarte rar. Îmi aduc aminte de 2010, când guvernul a anunțat măsuri foarte dure, că va mări TVA și va micșora salariile funcționarilor. Ca un francez adevărat mi-am spus că va urma o nebunie în stradă. Și nu a fost nimic. Deci cred că e un semn bun că românilor în sfârșit nu le mai poți spune chiar orice, un semn că se trezesc, că doresc să se exprime prin proteste. E foarte important însă ca aceste proteste să rămână pașnice, cum au fost până acum. Lăsând orice dezbatere politică la o parte, eu consider că e important ca românii să se mobilizeze la fel de bine și pentru alegeri, pentru a mări rata de participare.

Mai există un subiect de dezbatere la fel de important…gazele de șist.

Subiectul acesta e dezbătut peste tot în lume. Nu se poate compara exploatarea de gaze dintr-o țară dens populată și foarte urbanizată cu cea dintr-o țară de mare întindere, cu milioane de metri pătrați de deșert. Cu alte cuvinte, să compari România cu Statele Unite sau cu Australia. Din punct de vedere tehnic, poate gazele de șist ar putea fi o alternativă la petrol pe viitor, dar trebuie să fim foarte atenți la aspectul de mediu. În Franța, deocamdată nu există acest tip de exploatare, ceea ce nu înseamnă că mâine lucrurile nu se pot schimba, dacă cercetările vor arăta că e un procedeu sigur.

De câteva zile, există fricțiuni între România și Franța pe tema romilor. Ce impact ar putea avea acestea asupra relațiilor economice?

Sper că va avea câștig de cauză rațiunea, și de-o parte, și de cealaltă. M-am întâlnit și cu premierul Victor Ponta și cu premierul Jean Marc Ayrault și sunt două persoane foarte rezonabile. Subiectul romilor e întotdeauna unul pătimaș între Franța și România. Trebuie ca cele două părți să lucreze împreună și știu că lucrează împreună. Însă întreaga dezbatere trebuie curățată de acest caracter pătimaș. Nu cred că va avea vreo influență asupra relațiilor economice franco-române.

Noi, ca oameni de afaceri, le spunem politicienilor să nu stricăm relațiile economice de dragul unor probleme politice care nici nu sunt de azi, de ieri.

În urmă cu câteva luni, prețul apei la București a crescut cu 60 de bani metrul cub. Ce faceți cu banii aceștia?

E adevărat, prețul apei a crescut mult în decurs de un an. Dar în primul rând trebuie spus că era foarte mic. Deci mărirea a fost destul de mică, pentru că în mare reprezintă 3% din bugetul unei familii. Creșterea, chiar dacă pare importantă în termeni absoluți, nu s-a reflectat atât de grav pe facturi. Am avut clienți, asociații de proprietari care au pus întrebări, ceea ce e logic și le-am răspuns și le-am explicat pe rând.

Ce facem cu banii? Am luat în exploatare stația de epurare de la Glina. E o adevărată uzină tehnologică pentru a epura apele uzate ale Bucureștiului, de vreme ce există o directivă europeană care obligă în acest sens. Apoi, am început să lucrăm în privința problemei inundațiilor și în special asupra casetei Dâmboviței. Am investit 39 de milioane de euro pentru a rezolva această problemă. Nu am soluționat toate problemele legate de inundații, dar există și alte programe în curs.
www.rfi.ro