J.M.W.: Am un sentiment de nelinişte în ceea ce priveşte calitatea dezbaterii democratice în România, calitatea practicilor politice. Fosta Opoziție, ajunsă la putere, are aceleași practici autoritare pe care le reproșa lui Traian Băsescu și ehipei sale. Până acum câțiva ani puteam spune că astfel de practici țin de moștenirea comunistă. Acum aceste explicații nu mai sunt valabile pentru a justifica slăbiciunea dezbaterii și a practicilor democratice din România de azi.

Rep.: De ce nu merge coabitarea în România? De ce președintele nu se poate înțelege cu o majoritate de altă culoare politică?

J.M.W.: Cred că din cultura democratică actuală a României lipsesc ideea de compromis, ideea de a recunoaște o valoare la opozant. Cred că trebuie recunoscut că chiar și cel care a pierdut alegerile are o valoare, că minoritarul nu trebuie lipsit de orice repsonsabilitate politică. Asta ține de cultura politică.

„E destul de greu să facă Europa ceva”

Rep.: Există lideri europeni și mă refer în primul rând la Markus Ferber, care se gândesc la declanșarea unor proceduri prin care România ar putea  fi suspendată din unele instanțe europene. Ce poate face Europa?

J.M.W.: Cred  că e destul de greu să facă Europa ceva, pentru că Europa însăși are dificultăți cu instituțiile democratice. Ar fi trebuit să îl suspende pe dl. Berlusconi acum câțiva ani. Ce să mai spui de Ungaria lui Viktor Orban sau de practicile lui Boiko Borisov? Nu cred că e o posibilitate foarte credibilă.

Rep.: Sunt unele voci care fac comparația între ce se întâmplă acum în România și Ungaria lui Viktor Orban. Până unde poate fi făcută comparația?

J.M.W.: Cred că această comparație poate fi făcută la nivelul slăbiciunii democratice, a incapacității legării unui dialog între majoritate și minoritate, între Putere și Opoziţie. Pot fi făcute comparații dacă te gândești la degradarea democrației, fie că te gândești  la ce a făcut Traian Băsescu sau ceea ce face actuala echipă de la București, pentru că sunt două fețe ale aceleiași monede. Totuși, în România pare mai mult un joc politic între două părți. În România, nu există o agresiune organizată împotriva întregii prese. Nu există încă monopolul unui singur partid care să împiedice Opoziția să ajungă la putere timp de un deceniu sau două, așa cum e în Ungaria. Cred că situația e mult mai gravă în Ungaria, mai ales dacă ne gândim la ascensiunea mișcărilor fasciste acolo. În România există o criză a democrației, e clar, dar, din fericire, nu e încă situația din Ungaria. Dar faptul că situația încă nu e ca în Ungaria nu scuză în nici un fel ceea ce se întâmplă în România. Spectacolul românesc din ultimele săptămâni e complet lamentabil și descurajant.

Rep.: Ați spus că Europa are dificultăți. Totuși, poate face ceva?

J.M.W.: Cred că Europa nu poate face mare lucru. Vedem în cazul Ungariei. Cred că ar trebui atrasă și mai mult atenția responsabililor politici și presei occidentale. Europa trece însă printr-o criză profundă și nu cred că poate ajuta România să își găsească drumul bunului-simț. Pe de altă parte, societatea civilă din România trebuie să se mobilizeze și ea. Ceea ce mă frapează e că nu vedem societatea civilă organizându-se, nu vedem apariția unor noi elite ale societății civile, care să intervina în dezbatere. Nu mai suntem în anii 2000, când democratizarea României se făcea numai prin presiunile externe. Azi putem să cerem societății civile, intelectualilor, artiştilor, organizațiilor de studenți să se mobiliizeze, pentru a intra în dezbatere. Nu prea mi se pare a fi cazul. Nu doar responsabilii politici sunt responsabili, ci și societatea civilă, care mi se pare destul de amorfă.

Articol publicat pe www.rfi.ro