Azi e sărbătoarea vecinilor în Franța. Ideea i-a venit acum 20 de ani unui româno-francez, Atanase Perifan. Si-a dat seama (ca mulți înaintea lui) că, în orașele mari, vecinii își vorbesc din ce în ce mai puțin. Dar, spre deosebire de alții, a și acționat și a creat un moment de convivialitate, în care, o dată pe an, vecinii se strâng, beau și mănâncă împreună și, evident, stau de vorbă. Din cauza epidemiei, anul acesta va fi altfel: sărbătoarea vecinilor va fi din balcoane sau de la ferestre. De fapt, din câte îmi dau seama, dacă epidemia asta a avut ceva bun la Paris, e că a recreat legături intre vecini. Săptămâni la rând, parizienii au ieșit la opt seara să aplaude cadrele medicale și mai rămâneau să stea de vorba unii cu alții la geamuri și balcoane. Unii chiar făceau mici spectacole improvizate sau concerte. Și apoi, au fost gesturile de solidaritate: în blocul de vizavi, de exemplu, tânărul de la etajul trei, care de obicei nu vorbește cu nimeni și merge cu ochii în telefon și căștile în urechi, s-a dus acum săptămânal la cumpărături pentru cele doua vecine în vârstă de la etajul șase (și pisica lor !). Vecinii s-au ignorat mai puțin, s-au criticat mai puțin, s-au descoperit ori redescoperit iar în seara asta vor fi din nou împreună, la balcoane. Și, apropo de vecini, azi dimineața, trecând pe lângă bistroul favorit din cartier, Campanella, am remarcat ceva agitație. Simpaticii proprietari testau noile scaune pentru terasă, în perspectiva redeschiderii, peste câteva zile. M-am oferit voluntar să îi ajut 

29 mai 2020