„Nu opinia jurnalistului  este esenţială, ci opinia intervievatului“, spunea de curând Luca Niculescu, moderatorul emisiunii  „24 într-o oră“,  de la „Digi 24 HD“. De data  aceasta, însă, opinia  sa  e importantă, el este intervievatul.

Îi propun lui Luca vreo câteva subiecte  din agenda zilei.  Îmi  spune că  se  va  pronunţa rezervat, dar  nici  viaţa  invizibilă a  lui  Luca Niculescu nu pare un subiect  atrăgător pentru el. Ok,  să  pornim de  undeva, totuşi.  Pentru început, subiectul Ponta  şi plagiatul. Dincolo de umorile politice  şi de stabilirea verdictului, pentru  el,  problema  pare   mai   complicată.

„Sunt  mai multe  paliere  de lectură.  Nu putem să  ne  pronunţăm  înainte de  verdictul  unei comisii, care nu mai există sau care a fost invalidată.  În plus,  dacă  vezi câte acuzaţii de plagiat  au  apărut, înţelegi  că e o problemă mai largă a societăţii  româneşti, care mută  discuţia dincolo  de cazul  Ponta.  Instituţia doctoratului în  România  riscă  să se  decredibilizeze  aici. Cineva  îmi spunea recent  că toate  doctoratele obţinute din ’95 încoace ar trebui să fie revalidate de nişte comisii străine. Culmea, zilele trecute, tocmai  citeam  într-un ziar francez  că România este pe primul loc în Europa, pe cap de locuitor, la doctorate.“ O apreciere negativă, nu? „Dimpotrivă, pentru ziarul  francez  era un motiv   de  laudă. Însă  modalitatea în  care  se obţin doctoratele e un efect al evoluţiei învăţământului românesc în ultimii  20 de ani, cu  aceste  universităţi private, la  care  lumea politică  e complice, dacă te uiţi cine e profesor, cine  e decan.  Mă  întreb  până  unde ar  putea merge   curăţenia.“  Înapoi,   deci,  la  contextul politic. „E clar că e ceva politic. Primul care l-a numit doctor pe  Victor  Ponta  e preşedintele Băsescu. Nu  ştiam  până  atunci  că premierul e şi doctor. Dar când  am văzut mai târziu ce s-a întâmplat, mi-am dat seama  că apelativul fusese folosit  cu  un  scop,  de  a atrage atenţia. În acest  plin  scandal al plagiatelor, Elena  Udrea declară, cu o fantastică nonşalanţă, că lucrările ei de şcoală  au fost făcute  de colegi, de profesori,  un  fapt  destul de  grav,  pentru că a fost totuşi  ministru. Nu e un doctorat, dar nu e mai puţin grav.  Ce rost  mai  are  să înveţi,  să treci prin  facultate, dacă  lucrările ţi le fac alţii?  În acelaşi  timp,  trăim  într-o  societate în  care  ai parte în fiecare zi de câte un scandal. Scandalul de azi îl mătură pe cel de ieri. Gândiţi-vă, tentativa  de sinucidere a lui Adrian Năstase, plagiatul  lui  Victor  Ponta,  conflictul dintre premier  şi  preşedinte pe  tema   reprezentării la Bruxelles,  insolvenţa Hidroelectrica. S-ar putea ca acest scandal de plagiat să rămână fără nici un efect, şi asta ar fi cel mai grav.