Despre problemele clientilor cu bancile si a economiei cu sistemul bancar, cum este conturat si condus in prezent, am mai scris in “Procese pierdute de banci, BNR, insolventa personala” iar despre rolul creditului de consum in economie in opinia “Creditul de consum … si da-i si lupta”

Discutiile de genul acesta nu si-ar avea locul daca arhitectura financiara din Romania nu ar fi imatura, nealiniata cu cea din europa si ghidata partinitor si abuziv.

Exista o multitudine de exponenti ai societatii care au intervenit in dezbatere de la economisti si avocati pina la practicieni si clienti.

Probabil ca s-au mentionat multe din punctele de vedere posibile si dezbaterea a debordat de creativitate.

Bancile care au ca plan sa ramina intr-o anumita piata nu au cum sa mentina practicile abuzive pentru ca privesc clientul ca si generator de venituri in perioade multiple si pe mai multe produse.

Cand aceasta filozofie este viciata iar puterea de presiune a clientilor este nesemnificativa deformand unilateral piata, in alte economii se implica reglementatorul, BNR si asociatiile profesionale de tipul ARB, Asociatia Romana a Bancilor. Una dintre problemele pietei serviciilor bancare este ca piata este capturata de doi jucatori BNR si bancile, ceea ce face ca piata sa fie denaturata in detrimentul clientelei fara putere de presiune.

Si totusi nimic nu se misca potrivit bunului simt economic sau al situatiei din alte piete, dupa mai multi ani de demersuri sustinute.

Motivatia poate fi gasita in cele 3 verigi nementionate de cei care analizeaza situatia.

Prima veriga nementionata este aceea ca reglementarile de creditare sunt emise iar implementarea supravegheata de catre BNR. Normele de creditare din Romania nu se regasesc in alte tari europene ceea ce defavorizeaza din punct de vedere competitiv economia Romaniei.

Bancile comerciale nu se apuca sa crediteze fara o prealabila avizare a normelor de creditare , aspect care din cand in cand favorizeaza anumiti jucatori sa fure startul.

BNR a liberalizat creditarea in 2007 in virful boom-ului economic . Ulterior BNR a blocat creditarea in Noiembrie 2008, precipitand recesiunea in Romania. In 2010 a distorsionat din nou piata creditelor pentru persoane fizice si IMM-uri prin noile norme de creditare si provizionare, mentinand Romania in stagnare economica, fara posibilitatea de noi credite la nivelul apetitului clientelei si al celui nerestrictionat al bancilor si cu restrictii de restructurare a celor existente.

Ca si efect secundar al acestor masuri, in primul trimestru au scazut incasarile provenite de la banci ceea ce a destabilizat bugetul de stat.

A doua veriga nementionata este ca parte din marile pagube pe portofoliile de real estate au fost acompaniate de “consultanti” in domeniul real estate, din partea clin
entilor, unii cu rude in BNR. Bancile au fost “consiliate” atat in acumularea de credite, dovedite ulterior neperformante si cu garantii discutabile, precum si in restructurarea in pierdere a facilitatilor. Prin urmare, este putin peste mina date fiind gaurile imense aduse bancilor de consultanti ca BNR sa aiba o pozitie ferma in ce priveste relatia banca comerciala – client. Altfel spus, comportamentul BNR de implicare doar la gazduirea de conferinte, pare sa indice o intelegere tacita in a acoperi gaurile de pe marile proiecte de real estate cu bani inclusiv de la persoanele fizice victime ale clauzelor abuzive.

Fluenta in cunoasterea, interpretarea si evitarea clauzelor abuzive din contractele pentru persoane fizice este in mod exagerat ceruta de catre autoritati deoarece intr-un stat care a evoluat normal nu ar fi cazul ca fiecare persoana fizica utilizatoare de produse financiare simple si standard sa se pazeasca de bombe ascunse in contracte stufoase. Premisa initiala si corecta ar trebuie sa fie ca nu exista clauze abuzive in contracte standard la produse standard indiferent de institutia financiara ce opereaza intr-o piata europeana.

Din perspectiva BNR, abordarea in legatura cu clauzele din contractele de credit si leasing este similara cu supararea recenta pe deponentii persoane fizice care nu stiau de regimul de incorporare a Bank of Cyprus, cand chiar fonduri ale statului luau aceeasi plasa.

A treia veriga nementionata si care distorsioneaza abordarea banci comerciale – clienti este faptul ca seful Asociatiei Romane a Bancilor, este directorul general al CEC, banca de stat si mentinut in functie de BNR pentru armonizarea intereselor BNR cu cele ale bancilor comerciale, interesele bancilor fiind secundare in aceasta relationare.

Tot asa se explica de ce bancile comerciale care nu apartin statului nu pot sa treaca propunerea de introducere a obligatiunilor ipotecare, desi sunt necesare pentru redemararea creditarii si sustinerea sectorului de constructii din Romania.

Luand in calcul aceste 3 verigi, probabil ca imaginea de ansamblu a blocajului privind clauzele abuzive si adevaratele frane, va deveni mai clara atat pentru bancheri precum si pentru clienti si avocati.

http://lucianisar.com/