De Lucian Isar

Romania este o tara bogata. Pentru a finanta si facilita ingineriile de la ANRP decidentii vremii au folosit o mixtura de instrumente.

Comitetul decident de la ANRP nu putea produce rezultate spectaculoase doar cu participarea unor evaluatori si fara actiunea anumitor decidenti din Ministerul de Finante sau/si din autoritatile locale.

Banii sunt fungibili si prin urmare nu putem asigna exact cat din sumele “restituite” in plus erau finantate printr-un anumit procedeu.

In consecinta merita punctate maniere diferite care au generat resurse financiare pe care Ministerul de Finante de la acea vreme le-a mobilizat, straniu, spre plata despagubirilor supraevaluate direct din trezoreria statului.

Platind direct din trezoreria statului beneficiarii despagubirilor selectiv alese nu aveau nevoie sa le monetizeze prin utilizarea terenurilor or a actiunilor primite ca si colateral pentru finantari a caror aprobare starneste semn de intrebarea.

Plata din trezorerie, aparent neconditionata desi realizata intr-o perioada in care se abuzau conturile companiilor de stat de catre trezorerie, devenea cash util expansiunii viitoare fara a mai atrage atentia spalarii banilor. Proveneau , legitim, din trezoreria statului.

Doua modalitati ce merita mentionate si care au fost utilizate de copartasii la ingineria de la ANRP sunt reducerea salariilor si emiterea de obligatiuni ale statului Roman in dolari in conditii putin rationale (fara a lua in calcul nevoia dovedita recent de a facilita retrocedari supraevaluate).

Reducerea salariilor a generat spatiu fiscal pentru plata anumitor despagubiri. Paguba produsa de aceasta masura nu a fost doar la nivelul bugetelor individuale ale celor afectati ci si impreuna cu alte masuri de politica economica neinspirate au produs o adancire a recesiunii si implicit o pierdere a avutie nationala superioara unei evolutii economice fara aceste derapaje.

Emisiunea de obligatiuni ale statului Roman in dolari este un exemplu scoala de risipa cu bunastiinta a resurselor bugetare. A fost emisa la o dobanda mare si intr-o moneda care a generat din prima clipa pierderi valutare pentru statul roman. Este similar unui credit de consum exprimat in franci elventieni.

Despre aceasta emisiune de obligatiuni am scris aici
http://lucianisar.com/general/dobanda-ridicata-la-imprumutul-romaniei-de-1-5-miliarde-usd-este-expresie-taxei-pe-disperare-taxei-de-smecher/

Si aici

http://lucianisar.com/general/emisiunea-de-success-romaniei-pierdere-de-725-milioane-dolari-3-saptamani-q-e-d/

Cu un dolar aflat acum la un curs de 4.12 lei si o emisiune la 10 ani, pierderea statului roman pentru a plati despagubiri este remarcabila.

In concluzie, la o analiza mai nuantata, costul platit de contribuabilii romani pentru despagubirile supradimensionate este mult superior valorilor comunicate in spatiul public.