Autoritatile se grabesc sa accepte calendarele de liberalizare ale preturilor energiei si gazelor.

La prima vedere masura este una naturala si conforma cu logica economica. La o mai atenta privire s-ar putea sa nu fie atat de evident de ce se grabesc cu liberalizarea acestor preturi fara ca macar sa o conditioneze de obtinerea dreptului de munca pentru romani in toate tarile Uniunii Europene.

In ecologia economistilor exista cel putin doua categorii, unii economisti “first best” si altii “second best”. Denumirea, probabil voit inselatoare, este inspirata de teoria economica a bunastarii si tine de diferenta intre situatiile in care se indeplinesc ori nu conditiile de optimalitate. In alti termeni, economistii “first best” se raporteaza la o situatie conform modelului teoretic iar cei considerati “second best” au o abordare nuantata, si dupa parerea mea realista, a problematicii economice.

Desi presa abunda de concluziile primei categorii de economisti, acestia ar trebui sa studieze detaliile unei situatii inainte de a sari la concluziile date de teorie deoarece nu orice sporire a “perfectiunii” unei piete dincolo de un anumit prag, in cazul de fata liberalizarea completa a preturilor la energie si gaze, implica o imbunatatire globala a situatiei economice pentru tara in cauza. Enunturile din categoria “first best” sunt de obicei favoritele demersurilor de indoctrinare deoarece sunt usor de comunicat.

Liberalizarea preturilor ca si alte teme gen globalizarea nu sunt un deziderat in sine.

Dezideratul politicii economice a unei natiuni este cresterea avutiei nationale, sporirea bunastarii cetatenilor si asigurarea vitalitatii institutiilor de piata.

Liberalizarea completa ori partiala a unei piete trebuie aleasa si temporizata in masura in care se considera a fi calea pentru obtinerea dezideratului politicii economice a unei natiuni.

Dezideratul politicii economice a unei natiuni este cresterea avutiei nationale, sporirea bunastarii cetatenilor si asigurarea vitalitatii institutiilor de piata.

Liberalizarea preturilor la energie si la gaze, ca si in cazul altor piete, desi poate avea un efect de crestere a avutiei la nivelul blocului european (mult mai mic decat se crede), are cu siguranta un amplu impact asimetric. Asimetria impactului priveste direct economia, actorii economici si populatia Romaniei. Cei care vor pierde nu vor fi doar paturile defavorizate ci si clasa medie si companiile romanesti.

Masurile de compensare nu vor merge decat la o patura ingusta a populatiei si chiar si in acest caz se pune problema de unde reuseste statul sa genereze resursele incrementale necesare si cum va eficientiza distributia subventiilor.

Pentru a diminua impactul asimetric negativ pe care-l va resimti economia in ansamblu si diferitele categorii sociale, statul roman trebuie sa militeze pentru dreptul la munca, miscare care nu doar ca va avea un impact pozitiv la nivel european dar prezinta asimetria invers pozitionata, in sensul in care castiga mai mult romanii si economia romaneasca.

Initial, in momentul in care s-a agreat calendarul liberalizarilor s-a decis inclusiv dreptul de a munci si circula in tot spatiul european.

Este in interesul atingerii dezideratului de politica economica nationala a Romaniei sa nu accepte liberalizarea pretului energiei si a gazelor inaintea obtinerii macar a libertatii de a munci si a calatori in intregul spatiu european pentru toti cetatenii Romaniei.

Articol publicat pe www.lucianisar.com