Statul Roman, prin actualii reprezentanti, a mai creat recent o oportunitate de arbitraj.

Particularitatea arbitrajului pe seama statului este aceea ca desi nu toti “cititorii” beneficiaza de pe seama identificarii si monetizarii unei asemenea anomalii, cu siguranta toti acopera discrepantele prin intermediul taxelor, explicit ori implicit si a austeritatii.

In cazul contractelor private pe termen lung cu energia produsa de Hidroelectrica, nu toti cetatenii monetizeaza “oportunitatea” iar contractele au clauze complicate. In ciuda acestor aparente bariere probabil ca toti sunt interesati sa afle si sa inteleaga mecanismele prin care statul transfera bani la privati, mai ales ca in final gaura, costul de oportunitate se inchide prin taxe ori austeritate.

Pe pietele imature exista multiple posibilitati de arbitraj. Definitiile abunda si se refera la diferitele tipologii de arbitraj. Oportunitatile de arbitraj nu se restrictioneaza doar la pietele financiare. Folosesc “investitii” doar pentru simplificarea mesajului. Unele investitii pot genera beneficii fara a implica riscuri. Alte situatii, investitionale ori nu, pot genera beneficii fara a implica costuri.

Alte investitii, fara a implica costuri, genereaza o situatie in care profitul probabil ponderat cu probabilitatea de realizare este semnificativ superior pierderii probabile ponderate cu probabilitatea de realizare. Ultima situatie este, in alte cuvinte , similara uneia in care nu platesti nimic dar ai sansa de a castiga ceva ( cateodata substantial).

Practic este o maniera de a monetiza discrepante. De obicei arbitrajarea continua pana nu mai este rentabil a se exploata respectivele discrepante, prin diminuarea oportunitatii initiale.

O noua oportunitate de arbitraj este deschisa de o noua decizie a BNR de a introduce in colateralul eligil pentru refinantare, a noii obligatiuni in dolari emise de statul roman.

Pe scurt, deoarece initiativa laudabila de a lichidiza emisiunea nu este suficient de bine gandita la nivel de executie te poti imprumuta de la BNR in echivalent de 3% pa pe an in dolari si plasezi la statul roman la 6,5% pa. Si pentru cine nu face tranzactii, ar trebui sa fie evidenta discrepanta.

Confuzia probabil apare la nivelul anumitor angajati ai autoritatilor din  Romania care considera in mod ciudat  ca un swap valutar reprezinta un instrument de piata valutara, desi in realitate este un instrument de piata monetara.  Tocmai aceasta misconceptie a dat nastere acestei oportunitati de arbitraj.

In opinia “In vreme de criza cum sa faci bani cu BNR pe seama Statului ori o idee de investitie pe o luna, cu rentabilitate potentiala de 43%” se realizeaza descompunerea oportunitatii de arbitraj pentru a releva ce se poate monetiza de investitori si banci si respectiv care este pierderea statului.

Descompunerea oportunitatii de arbitraj este facuta pentru a analiza la nivel de fluxuri mecanismul de monetizare a valorii de catre investitor prin intermediul unor operatiuni simple: cumparare de titluri de pe piata secundara  plus repo cu BNR plus swap valutar. Tranzactia sugerata este privita din perspectiva celor patru actori : statul, investitorul, banca si BNR.

BNR “vede” o singura operatiune si anume cea de Repo. In exemplul dat in opinie, “vede” un singur tichet de 10 milioane ori suma multiplelor tichete care urmeaza strategii similare prin acelasi intermediar si nu segmentele si iteratiile individuale.

In concluzie, “Tehnic”, mecanismul este mai mult decat fezabil.

Articol integral, publicat pe www.lucianisar.com