Suntem produsul unor decizii din anii 70 care au inteles ca viitorul inseamna stiinte – matematica, fizica, chimie – si deschiderea spre lume – limbi straine. Am invatat atunci programare pe calculatoare romanesti – in anii aia Romania producea si calculatoare – Felix, Coral, HC, Pre iar trecerea spre IBM a fost naturala si facila. Uneori ma intreb cat din industria IT datoram pregatirii stiintifice si cat nedublarii desenelor animate. Ma bucur ca in final am inteles ca avem nevoie de concursuri nationale de robotica sau de informatica insa mai mult de atat avem nevoie de cat mai multi copii care sa se apropie de tehnologie din diverse directii, de includere nu de excludere, de varfuri dar si mai ales de baza. Pentru a ramane unde suntem dar mai ales pentru a ajunge in frunte, acolo unde eu cred ca ne e locul avem nevoie de lideri cu viziune, de decidenti intelepti, de continuitate, de mai putini impostori, de transformare digitala si nu de povesti despre transformare. Poate vom reusi sa compunem cele doua, trei sectoare care au potential de transformare in asa fel incat sa se potenteze unul pe altul. Spun de cativa ani ca una din sansele importante e compunerea agriculturii si digitalului, sistemic nu de dragul unor proiecte care scurg banii in diverse buzunare si atat. Sa reinvatam sa producem atat masini cat si aplicatii. Sa ne uitam in oglinda pe care ne-o pune in fata Petrisor Peiu si sa incepem cu actiunea nu cu machiajul, rezultatele nu or sa vina azi dar nici nu se vor sterge la prima ploaie. #visededuminicadimineata