La începutul lunii martie, Centrul de Evaluare și Analize Educaționale (CEAE) a făcut un nou pas în extinderea reformei predării științelor în România. A reușit să pregătească formatori pentru programul „Fizica altfel” în județe precum Maramureș, Gorj, Teleorman, Bacău, Vaslui, în care până acum nu existau oameni pregătiți să le arate profesorilor cum să predea această materie printr-o metodă eficientă și atrăgătoare pentru elevi – cea a investigației.

Au mai rămas astfel doar șapte județe din România care nu beneficiază deocamdată de profesori formatori pentru programul „Fizica altfel”, care și-a dovedit succesul la nivel național; în nouă dintre județe, de pildă, CEAE a reușit să formeze între 75 și 100% dintre profesorii de fizică. Extinderea rețelei de profesori care să aplice metodele inductive la clasă reprezintă o șansă ca elevii români să deprindă noțiuni științifice cu ajutorul unor metode apreciate la nivel internațional. De aceea cursurile de formare sunt atât de importante. De aceea este atât de importantă susținerea tuturor celor care contribuie la organizarea lor.

Un transfer de încredere și speranță

Cursul de formare care s-a desfășurat la Brașov la începutul lui martie nu ar fi putut avea loc, de pildă, fără sprijinul financiar al Fundației Education for All. Fondată de antreprenoarea Manuela Plăpcianu, fundația care a încheiat recent programele educaționale pe care le desfășura în mediul rural, a donat recent către CEAE suma de 5.000 de euro. Un act de generozitate care valorează mult mai mult decât ceea ce poate fi exprimat într-un număr. Puterea gândului bun din spatele unui astfel de gest îl transformă într-un transfer de încredere și speranță într-o misiune de importanță crucială: aceea de a le da tuturor copiilor din România șansa la o educație științifică de calitate.

De ce s-a decis Manuela Plăpcianu să investească în reforma predării științelor din România?

Investiție într-o schimbare profundă

„Pur și simplu, pentru că mi-am dat seama că aceste program este mai important pentru profesori și elevi. Pentru că are impact asupra unui număr foarte mare de profesori și elevi, pentru că schimbarea pe care o face este o schimbare profundă și nu una retorică, pentru că chiar schimbă mentalități. Totodată construcția acestui program mi se pare una serioasă. Inițiatorii lui au făcut foarte multă cercetare, s-au bazat pe experți, nu s-au aruncat în a da soluții înainte să le analizeze foarte serios cu tot felul de profesioniști, de aici, de afară. Și reușesc să transforme nu doar relația profesor-elev, ci mindset-ul profesorului și al elevului. Se trece de la a livra informație și a memora mecanic la explorare, experiment, căutare, greșeală, încercare.  Au făcut-o foarte riguros, au avut impact asupra unui număr foarte mare de profesori. Vorbim de o masă critică, vorbim de numere mari. Sunt foarte ONG-uri care încearcă să facă lucruri, dar este o diferență mare între a încerca să faci lucruri și a face niște schimbări esențiale și a avea impact asupra unui număr semnificativ de oameni, a avea un impact transformațional asupra educației. Și mi se pare că banii ăștia pot fi cheltuiți mai bine acolo”, a explicat Manuela Plăpcianu motivul care a stat la baza donației sale.

Un model educațional care ar trebui replicat

Este de părere că acest model ar putea fi aplicat cu succes și la alte materii. „Mi se pare că este un model educațional care ar trebui replicat și luat drept exemplu pentru alte programe în educație. Să continue, nu doar pentru matematică și chimie ci și pentru română, istoria muzicii”, este de părere Manuela Plăpcianu.

În opinia ei, o reformă a educației nu poate avea succes în afara unei reforme a statului. „Educația nu plutește undeva în neant, în afara binelui și a răului. Ea este strâns legată de un proiect de țară, de viziunea asupra statului, de economia națională”, atrage atenția antreprenoarea.

„Cel puțin în rural există un cerc vicios foarte toxic între sărăcie și educație”

Să luăm spre exemplu situația copiilor care trăiesc și învață în ruralul sărac, dintre care mulți merg seara flămânzi la culcare și chiar și mai mulți abandonează studiile înainte de vreme din cauza sărăciei. „Cel puțin în rural există un cerc vicios foarte toxic între sărăcie și educație. Dacă în zonele sărace rurale nu ai o infrastructură logică, nu ai locuri de muncă pentru părinții elevilor, nu ai primari cu viziune, cu competențe, e imposibil ca educația să poată evolua prin ea însăși. Indiferent ce faci cu copilul la școală în zonele sărace, el se întoarce acasă la el. Și dacă trăiește într-o familie disfuncțională, e ca apa pe care o torni în nisip. Lucrurile sunt legate între ele, educația, ocupaționalul, habitatul etc”, explică Manuela Plăpcianu.

„De ce să înveți, dacă totul este pe dos în societate?”

Un alt factor care afectează semnificativ educația din România este lipsa de coerență între valorile care ar trebui însușite în școală și valorile pe care pune preț societatea. „Dacă virtuți precum adevăr, bine, dreptate, meritocrație, frumos sunt pervertite și sunt golite de conținut în viața reală, e foarte greu pentru profesori să umple de conținut adevărata semnificație a binelui, dreptății, adevărului, meritocrației și așa mai departe. E complicat să definești binele, atâta vreme cât nu îl simți în viața ta. De ce să înveți, dacă totul este pe dos în societate? Relativizarea sistemelor de referință nu ușurează rolul profesorului”, observă Manuela Plăpcianu.

„Școala este locul unde nu ai voie să greșești. Nu ai voie să pui întrebări, nu ai voie să ieși din rând”

Atât experiența sa din antreprenoriat, cât și cea din domeniul educației i-au arătat cât de anacronică este școala românească de astăzi, în ciuda tuturor informațiilor despre modul esențial în care se schimbă abilitățile necesare pe piața muncii. Deși acestea sunt omniprezente la nivelul discursului public, sunt ignorate de factorii de decizie în educație. „Școala e un loc unde se livrează informații, când te gândești la școala românească, te gândești la un muzeu, la o cazarmă, la tot ce ține de standardizare, de rigidizarea, de închidere, de învățare mecanică. Școala este locul unde nu ai voie să greșești. Nu ai voie să pui întrebări, nu ai voie să ieși din rând, nu poți să ai dileme, e locul unde curiozitatea e pedepsită. Deși lumea conjugă în fel și chip tot ce se întâmplă cu joburile viitorului, tipuri de competențe necesare peste 20 de ani, nimic nu se găsește în interacția profesorului cu elevul”, spune Manuela Plăpcianu.

„Nu contează evoluția elevilor ei față de ei înșiși. Nu contează un profesor care reușește să aducă un elev de la nota 4 la nota 7”

Învățământul românesc, crede ea, nu valorizează calitățile la nivel uman ale copiilor și nu pune preț pe activitățile extrașcolare. Un elev poate să facă voluntariat, să deseneze foarte frumos, să aibă grijă de trei frați mai mici sau să cânte la chitară – nimic din aceste lucruri care se întâmplă în afara școlii nu sunt valorizate de școală. Totodată, educația românească promovează segregarea: copii bogați versus copii săraci, copii olimpici versus copii obișnuiți, copii tipici versus copii cu dizabilități, materii importante, de examen, versus materii considerate pe nedrept neimportante. „Materiile importante, că doar ele contează la examene, restul materiilor nu contează. Se face segregarea școlilor, a claselor, a elevilor, e competiția asta dementă între școli, între clase, între elevi. Nu contează evoluția elevilor ei față de ei înșiși. Nu contează un profesor care reușește să aducă un elev de la nota 4 la nota 7”, sintetizează una dintre probleme Manuela Plăpcianu.

Ar trebui schimbată evaluarea

Din ce în ce mai mulți profesori sunt deschiși față de metodele noi, active, de predare și fac trecerea de la ascultare, memorare și competiție, la învățare activă la creativitate, gândire critică și muncă în echipă. Însă nimic din acestea din urmă nu este evaluat și premiat de școala românească.

„În continuare este evaluată la testele naționale doar reproducerea mecanică. Degeaba încearcă profesorii să facă altfel orele, când evaluarea, când metodologiile nu au în vedere aceste lucruri. Vrem adaptabilitate, vrem să fim capabili să ne împrietenim, să gestionăm schimbările de orice fel, cu cât mai multe schimbări cu atât mai fericit, dar noi în continuare notăm la orice test național, doar reproducerea mecanică. Inclusiv pe această bază îi evaluăm pe profesori. Există mari discrepanțe între cum ar putea fi profesorii, cum sunt unii dintre ei, ce așteptări avem de la ei și normele, metodologiile, strategiile după care sunt evaluați în mod formal”, spune Manuela Plăpcianu.

Este o mare nevoie de schimbare în educație, însă ea trebuie făcut temeinic, cu ajutorul experților, și cere efort și timp. Însă tocmai experții sunt cei care lipsesc deocamdată din reforma educației din România.

„Educația nu e o chestiune care ține de simțul comun. Reformele în educație durează foarte mult și ele trebuie să se bazeze pe știință, nu pe decizii haotice și bifări”, avertizează Manuela Plăpcianu.

https://ceae.ro