1.000 de zile de când Ucraina rezistă în fața războiului de agresiune pornit de Rusia lui Vladimir Putin în 24 februarie 2022.

În caz că vă întrebați care mai e situația pe front, ei bine, ucrainenii rezistă, iar rușii au început campania de bombardare a infrastructurii energetice, având în vedere că a venit iarna.

Linia frontului are peste 1.000 de kilometri, lupte devin tot mai puternice în regiunile Lugansk și Donețk, iar Rusia controlează în prezent aproximativ o cincime din teritoriul ucrainean. În plus, viitorul nu pare încurajator pentru ucraineni, având în vedere revenirea lui Donald Trump la Casa Albă.

Viitoarea administrație americană a sugerat în mai multe rânduri că SUA nu vor mai încuraja intensificarea ajutorului militar american pentru Kiev, ci o pace cât mai rapidă, care, după cum indică toți experții internaționali, ar fi favorabilă doar Rusiei.

Mai mult, presa americană dezvăluia imediat duă rezultatul alegerilor americane că „Planul de pace” al lui Trump pentru Ucraina ar prevede înghețarea conflictului pe linia frontului actual și crearea unei zone demilitarizate de circa 1.287 de kilometri supravegheată de trupe europene, schimburi de teritorii cu Rusia agresoare și o amânare a aderării Ucrainei la NATO cu cel puțin 20 de ani. Inclusiv viitorul vicepreședinte al SUA, JD Vance, a susținut ideea unei zone tampon între Ucraina și Rusia.

Între timp, mii de forțe ruse și nord-coreene pregătesc în regiunea rusă Kursk o contraofensivă împotriva trupelor ucrainene pentru a recupera teritoriul pe care acestea l-au ocupat, după cum indică cotidianul ucrainean Kiev Independent. Această situație l-a determinat pe Joe Biden să acorde Ucrainei permisiunea de a utiliza arme americane cu rază lungă de acțiune pe teritoriul Rusiei, pentru ca forțele armate ale Ucrainei să poată să se apăra.

Războiul lui Putin a avut și un impact umanitar extrem de mare, iar datele oficiale ale ONU, citate de Reuters, indică că peste 11.743 de civili au fost uciși și 24.614 răniți, deși cifrele reale sunt mai mari, după cum estimează presa internațională și guvernele occidentale. Wall Street Journal scria în septembrie că numărul soldaților ucraineni uciși de ruși s-ar ridica la 80.000.

În plus, Volodimir Zelenski a raportat 31.000 de militari ucraineni au murit până acum în război, iar peste 10 milioane de ucraineni au fost strămutați, dintre care 6,7 milioane au căutat să fugă peste graniță din calea războiului. De asemenea, aproximativ 40% din populația Ucrainei depinde acum de ajutor umanitar.

Cele 1.000 de zile de război au pus mare presiune și pe economia Ucrainei, care a suferit o contracție semnificativă și daunele de sute de miliarde de dolari. Mai mult, costurile de reconstrucție proiectate ale Ucrainei ar însuma 486 de miliarde de dolari. Reuters indică însă că există și vești bune: în perioada ianuarie-octombrie 2024, PIB-ul Ucrainei a crescut cu 4,2% față de anul precedent, datorită creșterii în sectoarele construcțiilor, transporturilor și industriei prelucrătoare.

În tot acest context, Europa trebuie să își afirme cât mai rapid și clar propriile interese în contextul unui posibil acord de pace intermediat de Donald Trump, se arată într-o analiză a platformei britanice The Conversation.

Stefan Wolff, profesor la Universitatea din Birmingham (Marea Britanie), scrie că Europa trebuie să fie pregătită pentru scenariul în care Trump forțează Ucraina să accepte un armistițiu și, posibil, un acord mai amplu cu Rusia. Iar avansuri militare rusești pe front și posibilitatea ca Trump să reducă sprijinul militar american pot deveni argumentele practice pentru ca Kievul să fie constrâns să ia în considerare opțiunile diplomatice dictate de Casa Albă.

Prin urmare, Europa trebuie să se asigure că interesele sale sunt protejate și că nu se bazează exclusiv pe medierea SUA, arată analiza din The Conversation. Este esențial ca liderii europeni să adopte o poziție proactivă, contribuind la modelarea oricărui acord de pace și garantând securitatea pe termen lung a continentului. Dar oare pot ei să facă acest lucru? Au suficientă putere și anvergură? Vom afla în lunile care urmează.

Ce-i drept, profesorul Stefan Wolff consideră că, în primul rând, cea mai mare parte a sprijinului militar pentru Ucraina nu va mai veni din partea SUA. Așa că, în viitor, aliații europeni ai Kievului vor trebui să facă cea mai mare parte din munca grea în această privință. Asta va însemna asigurarea finanțării pentru achiziționarea de arme și muniții și investiții pe termen lung în Europa și în baza industrială de apărare a Ucrainei.

În al doilea rând, europenii trebuie să furnizeze în timp util ceea ce are nevoie Ucraina. Dar The Conversation precizează că cerințele ucrainene vor trebui să fie aliniate la o strategie militară credibilă.

Scurt pe doi, ca în tenis, Stefan Wolff consideră că ceea ce este necesar este un plan viabil de protejare a zonelor pe care Ucraina le va controla în momentul încetării focului, de-a lungul liniilor frontului și a spațiului aerian ucrainean. Acest lucru va asigura o anumită securitate împotriva unei viitoare nerespectări a Rusiei în raport cu un acord pe care l-a semnat, comportament care stă în firea puterii politice de la Kremlin.

În al treilea rând, orice strategie militară de protejare a Ucrainei va trebui, de asemenea, să servească drept pilon al unei viitoare ordini europene de securitate care să controleze și să descurajeze în mod credibil orice viitoare campanie de război rusească în Europa. The Conversation indică faptul că ăsta e motivul pentru care Kievul nu trebuie să fie lăsat să se descurce singur în viitoarele negocieri de pace.

Pe de altă parte, Deutsche Welle scrie că SUA au fost cel mai mare contributor individual, oferind aproape 85 de miliarde de euro între februarie 2022 și august 2024. Uniunea Europeană și statele membre au furnizat puțin peste 100 de miliarde de euro în aceeași perioadă. Acest sprijin financiar și umanitar a fost esențial pentru susținerea eforturilor Ucrainei de a rezista agresiunii rusești.

La drept vorbind, invazia rusă pe scară largă în Ucraina, lansată pe 24 februarie 2022, este cel mai mare conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace și unul dintre primele războaie majore acoperite în timp real pe rețelele sociale, după cum indică Kira Rudik, membră al parlamentului ucrainean, într-un text pentru Atlantic Council. Aceasta mai spune că oamenii din întreaga lume au urmărit timp de aproape trei ani de zile cum armata rusă a avansat în Ucraina, reducând orașe întregi la ruine și strămutând milioane de oameni.

Inevitabil, tragedia în desfășurare a poporului ucrainean a devenit principala știre a lumii, iar Kira Rudik spune că pentru bărbații și femeile care apără țara pe linia frontului, bilanțul fizic și psihologic al celor aproape trei ani de lupte neîncetate este imens.

Dincolo de câmpul de luptă în sine, invazia rusă a aruncat întreaga populație ucraineană într-o criză de sănătate mintală care va dura zeci de ani, ține să indice deputata ucraineană, precizând că aproape fiecare ucrainean a suferit un fel de pierdere personală sau o traumă generată de război.

În ciuda numeroaselor orori și greutăți, ucrainenii au rămas în general uniți în jurul scop comun. Iar în textul din Atlantic Council scris de Kira Rudik se mai indică faptul că, în timp ce majoritatea oamenilor sunt disperați după pace, există, de asemenea, o recunoaștere pe scară largă a faptului că Ucraina luptă pentru supraviețuirea națională și se confruntă cu distrugerea dacă invazia Rusiei reușește să-și atingă scopul.

După 1.000 de zile de război, mai scrie Kira Rudik, națiunea ucraineană este epuizată, dar rămâne hotărâtă să pună capăt războiului în condiții care vor permite generației următoare să trăiască în pace.

Însă acest lucru nu va fi posibil fără un sprijin internațional continuu, iar SUA și Europa trebuie să înțeleagă acest lucru, pentru că în timp ce Kievul se luptă să-i convingă pe liderii occidentali să continue sprijinul militar pentru Ucraina, Putin creează o axă a regimurilor autocratice pentru a-și susține efortul de război și pentru distruge conceptul de democrație, adică baza pe care stă societatea occidentală.