Hai să vă povestesc ceva interesant: anul acesta, între 1 și 12 noiembrie, are loc cea de-a 26-a conferință a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, cunoscută și sub numele de #COP26. Orașul ales este la Glasgow, cel mai mare oraș din Scoția. E un eveniment care trebuia să se defășoare anul trecut, dar a fost amânat din cauza pandemiei de COVID-19. Summitul ăsta va fi despre viitorul planetei🌍, într-un timp în care EUROPA, SUA, mare parte din ASIA și chiar o parte din națiunile Orientului Mijlociu (vezi cazul Emiratelor Arabe Unite) își reconfigurează perspectivele în materie de dezvoltare, îndreptându-se către un viitor sustenabil, cel puțin declarativ.
Numai că, dincolo de problemele de mediu și soluțiile care se vor discuta la COP26 în registre mai eficiente sau mai comerciale, după caz, acest summit al ONU privind schimbările climatice are și implicații politice în plan intern pentru cei doi lideri care vor fi gazdele evenimentului, respectiv Boris Johnson și Nicola Sturgeon. Concret, premierul Boris Johnson va miza pe cartea unității Marii Britanii la acest summit, în timp ce premierul scoției, cel mai acerb pledant al independenței Scoției de Regatul Unit, va încerca să profite de această expunere [𝐩𝐥𝐚𝐧𝐞𝐭𝐚𝐫ă] pentru a se afirma ca lider european și pentru a-și câștiga susținători direcți și asumați cauzei de independență politică a Scoției.
“Scoția demonstrează deja că dorește să profite de această oportunitate pentru a ilustra ce ar putea face ca țară independentă”, a declarat Tom Evans, cercetător climatic în cadrul COP26, pentru POLITICO Europe. Un element important în această ecuație este și scrutinul pentru Parlamentul scoțian, care va avea loc în luna Mai. Având în vedere că Partidul Național Scoțian condus de Sturgeon are o cotă foarte bună în privința intenției de vot, rezultatele ar putea prioritiza organizarea unui al doilea referendum privind independența Scoției de Marea Britanie. Actuala putere din 10 Downing Street e hotărâtă să împiedice organizarea unui al doilea referendum pentru indepedență, pentru că Boris Johnson nu vrea să intre în istorie ca premierul în al cărui mandat s-a destrămat ceea ce este astăzi ᴍᴀʀᴇᴀ ʙʀɪᴛᴀɴɪᴇ.
Nu este tocmai cadrul ideal de cooperare între două guverne penru organizarea unui summit cu “potențial” istoric. Iar pentru că discuția despre independență a început să capete tot mai mult contur în ultimele luni, mai ales după #lBREXIT și implicațiile generate de acesta, prim-ministrul Boris Johnson a încercat să apeleze la metoda [î𝐧𝐯ă𝐥𝐮𝐢𝐫𝐢𝐢 𝐩𝐨𝐥𝐢𝐭𝐢𝐜𝐞], promovând mai activ beneficiile uniunii Regatului🇬🇧 prin raporate publice care sugerează că guvernul britanic va căuta să promoveze Marea Britanie ca lider global în tehnologia ecologică, reducând astfel din intențiile particulare pe care și le-ar putea asuma Scoția în privința soluționării problemelor legate de mediu.
Cu alte cuvinte, Boris Johnson nu vrea ca Scoția să aibă un rol de gazdă directă la acest summit, ci e mai atașat de ideea ca delegațiile guvernului scoțian să fie integrate în delegațiile Regatului Unit. Cert este că Joe Biden, președintele SUA, va fi atracția evenimentului, mai ales că s-a angajat să aibă o abordare cu implicații puternice în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice. În aceste condiții, scenariul în care Nicola Sturgeon ar fi surprinsă într-o fotografie după un tête-a-tête cu liderul de la Casa Albă, iar presa occidentală ar titra “viitorul lider al unei Scoții independente alături de președintele Statelor Unite” reprezintă teama principală pentru Boris Johnson și echipa din 10 Downing Street, pentru că asta ar alimenta presiunea publică din Scoția pentru un nou referendum privind independența.