Românii muncesc în medie peste 40 de ore de săptămână, cu toate că există diferențe între angajații la stat și cei din sectorul privat. Republica continuă seria de materiale despre diferența între sectorul public și cel privat în ceea ce privește atitudinea față de muncă, iar în interviul de azi, profesorul universitar de economie Bogdan Glăvan spune că zicala „Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu spor” este încă valabilă în bună măsură în entitățile publice.

Sunt românii „campioni” la fentat munca?

Nu. Cu o medie de peste 40 de ore lucrate săptămânal, salariații din România sunt aproape de vârful clasamentului european. În majoritatea țărilor europene salariații muncesc mai puțin.

Cât de mare este discrepanța între stat și privat în ce privește atitudinea față de muncă?

Nu cunosc o statistică și nu știu cât de relevantă ar fi, deoarece contează și calitatea muncii (unii pot face „ore suplimentare” doar de formă). În general, acolo unde salariul este independent de productivitatea muncii, omul nu este stimulat să își dedice multă energie și efort pentru a munci. De aceea, constatarea din timpul comunismului „Timpul trece, leafa merge, noi muncim cu spor” a devenit proverbială și este valabilă încă în bună măsură în entitățile publice (administrație, companii de stat).

Contează, desigur, și specificul sectorului și tipul conducătorului instituției. Personal, am cunoscut oameni harnici și în administrația publică. La fel de adevărat este că și în sectorul privat tentația de „a trage chiulul” este la fel de mare, atunci când patronul sau managerul nu te observă. Însă în sectorul privat există mecanisme prin care acest comportament este diminuat, ținut sub control.

E mai bine să fii bugetar sau să lucrezi în privat în România anului 2024?

Depinde. După cum știm, anumite sectoare publice au fost „vânate” de tineri deoarece cariera respectivă le aduce nu neapărat o muncă lejeră, cât beneficii pe care nu le pot avea în sectorul privat (pensie specială, de exemplu). Însă sunt și cazuri când oamenii din sectorul privat nu se înghesuie să lucreze la stat. Așa stau lucrurile, de pildă, pentru funcțiile de decizie din marile entități publice.

Motivele acestei șovăieli sunt, pe de o parte, politizarea funcțiilor – care face ca cei care le ocupă să trăiască tot timpul sub spectrul demiterii/înlocuirii – și, pe de altă parte, nivelul mic al venitului în comparație cu cel din sectorul privat.

Continuarea, aici.