O zi aglomerată în plan internațional, cu alegeri în Olanda și un armistițiu în Orientul Mijlociu. Așa că fac un scurt rezumat pentru cei care nu au timp mai mult de o cafea:

Guvernul israelian a aprobat miercuri dimineaţa un acord ce prevede eliberarea a 50 de ostatici deţinuţi de Hamas în schimbul eliberării unor prizonieri palestinieni şi a unui armistiţiu ce presupune încetarea focului timp de patru zile în Fâşia Gaza. Acordul a fost negociat de Qatar cu sprijinul SUA.

Potrivit Hamas, Israelul va elibera 150 de prizonieri palestinieni, toți femei și copii, din închisorile israeliene și va permite mai multor camioane încărcate cu ajutor umanitar să vină din Egipt prin granița Rafah, furnizând provizii umanitare palestinienilor din Gaza.

Pe de altă parte, Israelul a transmis că pauza din timpul ostilităților va putea dura mai mult de patru zile, adăugându-se câte o zi în plus pentru fiecare alți 10 ostatici eliberați de teroriștii Hamas.

Numele ostaticilor care urmează să fie eliberați nu au fost făcute publice. Cu toate acestea, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, locotenent-colonelul Jonathan Conricus, a spus că toți sunt israelieni, cu câțiva cetățeni cu dublă cetățenie. Pe de altă parte, președintele american Joe Biden a declarat marți că acordul „ar trebui să aducă acasă mai mulți ostatici americani”.

Se crede că Hamas ține 239 de ostatici în Gaza. Acord care urmează să intre în vigoare întrerupe temporar un război care durează deja de mai bine de șase săptămâni și care a dus până acum la peste 14 mii de morți în rândul palestinienilor și la peste 1.400 de decese în rândul israelienilor, majoritatea fiind victime ale atacului transfrontalier surpriză al Hamas din 7 octombrie.

După încheierea acestei faze, Israelul rămâne concentrat pe obiectivul său de a „elimina” Hamas şi de a promova eliberarea altor ostatici aflaţi în mâinile mişcării islamiste palestiniene, a spus guvernul israelian.

Trebuie precizat că guvernul israelian a fost supus unor presiuni intense pe plan intern pentru a aduce ostaticii înapoi. Familiile ostaticilor au organizat o campanie extinsă și s-au întâlnit cu membri ai guvernului. Asaltul militar asupra nordului Fâșiei Gaza a dus la salvarea unui singur ostatic în viață.

Presiunea internațională a crescut și ca reacție la situația umanitară din ce în ce mai disperată din Gaza. Bombardamentele armatei israeliene urmate de invazia terestră au provocat o criză civilă: alimentele, apa, combustibilul și medicamentele sunt disperat de puține, 1,7 milioane de oameni din 2,3 milioane au fost strămutați și doar 10 din 36 de spitale funcționează.

Hamas pierde teren pe câmpul de luptă în Gaza, unde forțele israeliene au reușit să captureze părți mari din teritoriu. Armata israeliană susține că a provocat pierderi grele la 10 din cele 24 de batalioane Hamas, iar conducerea sa se crede că s-a mutat la capătul sudic al Fâșiei Gaza.

Olandezii votează azi în cadrul unor alegeri parlamentare anticipate, convocate după prăbușirea, în iulie, a guvernului de coaliție condus de Mark Rutte, al doilea cel mai longeviv lider al UE, după premierul maghiar Viktor Orbán.

Rutte nu a reușit să depășească „diferențele ireconciliabile” dintre formațiunile are făceau parte din fragila sa coaliție în ceea ce privește politica de migrație. Așa că a anunțat, la scurt timp după demisie, că renunță la politica națională.

Plecarea lui Rutte a făcut ca, pentru prima dată în mai bine de 13 ani, Olanda să aibă șansa de a avea un nou lider politic. Cu toate acestea, este foarte greu de spus cine va fi acesta.

Patru partide se luptă să obțină locul unu în aceste alegeri și să dea tonul pentru formarea viitorului cabinet. Cu toate acestea, niciunul nu pare să obțină mai mult de 20% din voturi și, ca întotdeauna, următorul guvern olandez (invariabil un actor influent pe scena UE și internațională) va apărea doar după negocieri de coaliție care ar putea dura luni de zile.

Politica olandeză a fost marcată în ultimele decenii de un declin puternic al sprijinului pentru partidele istorice de guvernare de centru-dreapta și de stânga, a căror cotă de vot s-a redus de la peste 80% în anii ‘80 la puțin peste 40% în prezent. Aceasta este o tendință vizibilă în întreaga Europă. În Olanda, ea a fost însoțită de o proliferare spectaculoasă a partidelor mai mici: 20 de partide sunt reprezentate în parlamentul care își termină mandatul după ziua de azi, 26 se regăsesc pe buletinul d vot de miercuri și până la 18 formațiuni politice ar putea obține cel puțin un loc în viitorul legislativ olandez.

Politico Europe scrie că olandezii ar putea fi conduși după alegerile parlamentare de miercuri de o persoană foarte diferită de actualul prim-ministru, veteranul Mark Rutte. Mai concret, o fostă refugiată din Turcia, Dilan Yeşilgöz, care i-a urmat lui Rutte în fruntea partidului VVD, conduce în sondaje și ar putea deveni prima femeie prim-ministru din istoria Olandei.

În ciuda trecutului său, Dilan Yeşilgöz dorește să reducă imigrația. Mai mult, aceasta vrea să introducă un sistem de refugiați pe două niveluri, să desființeze rezidența permanentă, să permită cetățenia numai după 10 ani, să reducă chiriile și să stimuleze construcția de case private. A spus anterior că nu exclude o coaliție cu extrema dreaptă, dar de atunci a făcut mai mulți pași în spate în această privință.

Alianța de stânga dintre laburiști și verzi, condusă de veteranul Frans Timmermans, se luptă și ea pentru locul 1. Timmermans este una dintre cele mai puternice figuri politice europene din ultimele două decenii. Acesta s-a angajat să restabilească încrederea în politică și să construiască un viitor mai durabil și o Europă mai puternică. Politicile sale includ creșterea salariului minim, creșterea impozitelor pentru companiile mari și pentru cei cu venituri mari, investiții în energie curată, formarea de „consilii cetățenești”, limitarea chiriilor și stimularea locuințelor sociale.

Firește că mai există și scenariul în care extremistul Geert Wilders câștigă, ceea ce ar reprezenta un moment seismic pentru politica din Olanda. Partidul de extremă-dreapta al lui Wilders a terminat în pole-position ultimele alegeri, dar până acum a fost exclus din coaliții, deși a acordat pentru scurt timp sprijin parlamentar primului cabinet al lui Rutte în 2010. Wilders, al cărui manifest politic cere o „oprire” a azilului și interzicerea „școlilor islamice, Coranului și moscheilor”, a părut recent mai conciliant în încercarea de a face apel la posibilii parteneri de coaliție.

Cu un șomaj sub 4%, problemele sociale cheie ale olandezilor includ lipsa de locuințe, dificultățile sistemului de sănătate și creșterea costurilor de trai. Imigrația a fost o problemă în Olanda încă de la începutul anilor 2000, iar tema rămâne una importantă. Alegătorii sunt de asemenea motivați de criza climatică și spun că țara trebuie să accelereze investițiile în infrastructura ecologică și să pună capăt subvențiilor de care beneficiază companiile producătoare de combustibili fosili.

De ce ar trebui să fim atenți la ce se întâmplă azi în Olanda? Pentru că viitorul guvern olandez ar trebui să ia o decizie în privința aderării României și Bulgariei la Schengen, iar lucrurile nu sunt neapărat încurajatoare pentru București și Sofia.

Actualul guvern demisionar a blocat anul trecut extinderea, alături de Austria, iar trei dintre cele patru partide majore, cele de dreapta, au un ton la fel de sceptic, dacă nu unul și mai dur în privința acestei chestiuni. Singura excepție pare a fi laburistul Timmermans, care, în calitate de vicepreședinte al Comisiei UE, a declarat că România ar fi trebuit să fie deja în Schengen.

Între timp, la Kiev, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acordat un interviu jurnaliștilor britanici de la The Sun, în care a spus că Ucraina are tot dreptul să-l ucidă pe Putin, dacă are ocazia.

Totodată, OpenAI a anunțat că Sam Altman, creierul din spatele ChatGPT, se va întoarce în funcția de CEO al companiei, după ce a fost demis vineri de bordul companiei.