Hai să vă spun ceva interesant: pentru mulți dintre cei aflați la Bruxelles în aceste zile, indiferent dacă participă la discuții care implică Ucraina, Rusia sau chiar conflictul dintre Israel și Hamas, impresia este că s-a creat o nouă alianță în UE, una care are însă o legătură puternică și foarte veche.

Este vorba despre Austria și Ungaria, care „zici că recită din aceeași carte de cântece”, după cum se arată într-o analiză publicată de jurnaliștii de la Politico Europe.

În condițiile în care Ungaria ține ostatice ajutoare de 50 de miliarde de euro pentru Ucraina și aderarea țării la UE, guvernul de la Viena, susțin criticii săi, se folosește de impas pentru a-și impune propriile priorități în culise, ignorând urgența situației Kievului.

Mișcarea recentă a Austriei cu privire la Ucraina se înscrie într-un tipar familiar de a se folosi de neutralitatea sa pentru a se apropia de Moscova în timp ce pretinde în același timp că este loială Occidentului, o tactică pe care Viktor Orbán a stăpânit-o și el (fără neutralitate).

Reputația Austriei de a avea o atitudine de încăpățânare la Bruxelles a fost exacerbată de blocarea, timp de un an, a aderării Bulgariei și României în Schengen, chiar dacă și Ungaria susține includerea celor două țări în acest spațiu de liberă circulație.

Politico mai precizează că un context în care Austria operează în cârdășie cu Ungaria este o perspectivă înfricoșătoare pentru mulți dintre liderii politici de la Bruxelles.

De ce? Pentru că Austria a fost în mod tradițional un membru al grupului vest-european care, în ciuda faptului că ocazional cauzează probleme, poate sprijini consensul nucleului dur al UE.

Deși cele Austria și Ungaria au aproximativ aceeași mărime în ceea ce privește populația, economia Austriei este de aproximativ trei ori mai mare decât cea a Ungariei, ceea ce îi conferă mai multă influență.

Oficialii UE le atribuie adesea omologilor lor austrieci o aroganță lipsită de efort, ceea ce alimentează stereotipul conform căruia Viena nu s-a trezit la realitate că zilele sale imperiale au trecut de mult.

Deși este tentant să credem că Viena, plină de iluzii legate de splendoarea „imperială și regală” a imperiului habsburgic, caută să reînvie colaborarea cu ungurii, care s-a încheiat în cenușa Primului Război Mondial, teama Europei de o reînviere a imperiului Austro-Ungariei într-o formă modernă este totuși nejustificată de faptele din teren – cel puțin deocamdată.

În privat, oficialii guvernamentali austrieci se strâmbă la comparațiile cu liderul maghiar, pe care îl consideră un autoritarist. „Căutăm să ne înțelegem cu Orbán pentru că este vecinul nostru, dar asta nu înseamnă că ne place”, a declarat un oficial austriac cu relații extinse la Budapesta.

Mai mult, există o tensiune persistentă între Austria și Ungaria în ceea ce privește migrația. De ce? Pentru că Viena bănuiește Ungaria că ar fi trimis solicitanții de azil pe teritoriul său către Austria fără a-i înregistra, pentru a evita ca migranții să fie trimiși înapoi, așa cum prevăd normele UE. Ungaria neagă acest lucru, însă creșterea mare a numărului de solicitanți de azil în Austria în ultimii ani spune altceva.

Adevăratul motiv pentru care Austria face brusc gălăgie legat de Ucraina la Bruxelles implică Bosnia și Herțegovina. Dacă UE deschide negocierile de aderare cu Ucraina, Austria dorește ca Bosnia, cu care are legături economice și politice de lungă durată, să fie inclusă și ea. „Vrem să vedem Bosnia și Herțegovina în familia UE”, a declarat luna aceasta ministrul austriac pentru Europa, Karoline Edtstadler, în timpul unei vizite la Sarajevo, argumentând că aderarea țării este „o necesitate geopolitică”.

Având în vedere apropierea Austriei de regiune, calmarea tensiunilor din fosta Iugoslavie se află de mult timp în topul priorităților politicii externe a țării. Austria și-a desfășurat militarii în cadrul misiunilor de menținere a păcii ale ONU în această zonă timp de decenii.

Viena este convinsă că cel mai bun mod de a crea o pace durabilă în regiune – și, de asemenea, de a atenua influența persistentă a Rusiei în această zonă – este de a aduce Balcanii de Vest în cadrul UE.

La sfârșitul anului 2022, Bosnia a fost declarată țară candidată la UE, însă Comisia Europeană a susținut că Bosnia trebuie să abordeze problema presupuselor sale regrese în ceea ce privește statul de drept înainte de a putea purta discuții de aderare cu drepturi depline. Având în vedere că aderarea Ucrainei se află pe ordinea de zi a summitului UE din această săptămână, Austria a văzut o oportunitate de a strecura Bosnia pe ușa din spate.

„Nu avem nicio intenție de a împiedica calea de aderare a Ucrainei”, a insistat un oficial austriac de rang înalt, adăugând că a face acest lucru ar fi ca și cum „am sta în fața unui tren de marfă”. Singura agendă a Austriei, a spus oficialul, este de a atașa în liniște Bosnia „în spatele trenului”.

Acest lucru ar trebui să calmeze criticii Austriei de la Bruxelles. Cu toate acestea, când vine vorba de direcția politică a Austriei, există încă multe motive de îngrijorare. Țara urmează să organizeze alegeri în toamnă, iar Partidul Libertății, cu viziune anti-europeană și care consideră Ungaria lui Orbán drept un model, conduce în sondaje cu o marjă confortabilă.

Cu ocazia unei vizite recente la Budapesta, liderul Partidului Libertății, Herbert Kickl, a numit Ungaria un „refugiu al autodeterminării naționale și al rezistenței împotriva intervenției globaliste de la Bruxelles”.

În ciuda fraternității de extremă dreapta în devenire dintre Kickl și Orbán, Europa se poate consola cu faptul că colaborarea austro-ungară nu a rezistat niciodată testului timpului. Ultima încercare a durat doar aproximativ 50 de ani, după cum conchide ironic publicația Politico.