de Marian Staș

Și a sosit Ziua Z. 31 ianuarie 2025.

Data de-mult-prea-mulți-ani-așteptată, în care noile planuri-cadru pentru liceu vor vedea, în sfârșit, lumina spațiului dezbaterii publice. Maestru de ceremonie și de proces: Daniel David, noul minstru al Educației și Cercetării.

În context, notez și ziua de azi, 30 ianuarie, în care ministrul semnalează evenimentul, în conferință de presă[1][2].

Mâine vom vedea toți cum vor fi noile planuri-cadru, în toată splendoarea lor infinit-exasperant întârziată. Și tot de mâine încolo, le voi / vom analiza, comenta, decripta. Am decis, totuși, să scriu azi, în Ziua Z-1, înainte de mâine, Ziua Z, pentru a marca mai întâi – înainte de orice, dincolo de conținutul propriu-zis – semnificația esențială a momentului: punct final (de etapă, bineînțeles) la saga curriculară de noaptea minții, pe care eu o documentez sistematic, din 2004 încoace[3]. Dumnezeule mare, au trecut deja douăzeci de ani halucinanți!… Douăzeci de ani frustranți, în care Sistemul a pedalat în gol sinistru, și pe coordonata politică și pe cea a politicilor publice, în materia cheii de boltă a schimbării paradigmei oricărui sistem educațional: arhitectura sa curriculară. Mâine vom vedea clar cum anume a decis Sistemul să croiască viitorul educațional al liceenilor în deceniile ce vor veni și ce fel de Școală de secol XXI va oferi el, Sistemul, pentru adolescenții României secolului XXI.

Continuarea, aici.