de Marian Staş

În runda întâi, am pus în urnă un buletin ştampilat în două locuri. Vot anulat, adică. N-am dat cec în alb, pe româneşte. Azi, domnule Preşedinte, v-am dat votul meu. Am consfinţit, astfel, din nou, contractul nostru politic şi civic, pe care îl ştiţi prea bine. Aşa, ca între bărbaţi. Ca să daţi seamă pe bune despre România Educată. Cu fapte, nu cu texte, ca până acum. Timpul textelor a trecut de prea multă vreme, pe cartul dumneavoastră.

Las aici, pentru conformitate, protestul meu civic pentru scoaterea Şcolii din comunism prin transformare curriculară de secol XXI. 2012. 2013. 2014. 2015. 2016. 2017. 2018. 2019… Şi, proaspăt adăugat săptămâna trecută, în direct, în văzul lumii, 2020. Eu, Nebunul Curţii Şcolii.

Consemnez, deci, un deceniu ratat copios pentru Educaţie, în care patologia imposturii curriculare a proliferat cinic, otrăvitor, cangrenând pe faţă Şcoala cu tone de “cârciocăreli” (apud C.T.P.) meschine de doi bani, cusute cu aţă albă, şi ignorând cinic singurul lucru normal de făcut: un model curricular care să cultive copiilor valori, să le folosească şi să le placă.

Gata, Sir! La Commedia è finita! Sinistră comedie, peste care cortina are a cădea acum. ACUM!…

În cheie România Educată, linia de comandă şi de acţiune este Preşedinte – prim-minstru – ministru al Educaţiei. Povestea ruptului pisicii (tare!…) aparţine doamnei ministru, şi e documenată public aici. Domnule Preşedinte, acum proiectul de suflet al dumneavoastră nu are organ efector. Pedalează în gol şi riscă rateul impardonabil al formei fără fond, făcând adversarii săi – deloc puţini, şi foarte piuernici – să râdă cinic: l-am făcut pe Prelşedinte!… V-am notificat acest risc la întâlnirea noastră directă, , de la finele anului trecut. Între timp, am tocit perechi de încălţări, am printat topuri de hârtie şi am trimis mii şi milioane de mailuri ba echipei din jurul Dumneavoastră, ba anturajului actualului şef al Guvernului, ba anturajului ministrului Educaţiei. Păstrez pentru mine impresiile de pe urmele acestor demersuri.  

Acum e timpul punerii în fapt. Nu abureală, nu dat după cireş, nu eschive laşe. Şi toţi ştiţi că aşa e.

Aşa încât, nu vă fie frică: rupeţi pisica! Hai, că puteţi!

Aveţi de girat politic şi de pus în fapt trei paşi simpli:Crearea, în organigrama MEC, a unei structuri pentru pilotarea şi monitorizarea proiectelor transformării de sistem conform viziunii România Educată, în subordinea directă a ministrului Educaţiei Semnarea, de către prim-ministru, a Hotărârii de Guvern pentru activarea art. 26 din Legea 1/2011, care desemnează unităţile-pilot, experimentale şi de aplicaţie destinate pilotării transformării de sistem Operaţionalizarea pilotării începând cu anul şcolar 2020-2021, pe baza unui proiect pregătit prin paşii 1 şi 2, şi aprobat în Consiliul Suprem de Apărare a Ţării.

Aşa cum am afirmat de nenumărate ori până acum, reconfirm public disponibilitatea mea de a sprijini direct acest exerciţiu de leadership real. Altminteri, rămâne ca-n Coşbuc.

Aşa să vă ajute Dumnezeu.