Nu mă sperie prea tare noile teze pentru accesul la Oscar.Previzibile până la prăsele.

E doar o pagină subsecventă din Marea Inchidere Globală în conflictul progresiști/conservatori, conflict din care liberalismul de centru va ieși decedat prin sufocare.

Nu putem schimba, să urmărim cu atenție, deci.

Și Hollywood-ul a murit de ceva timp!

În fond, asistăm la un soi de accelerare a „democratizării” filmului.

Pe vechi, contraponderea la strivitoarea cetate americană a „peliculei” ( genii, bani mari, producții fabuloase dar și târfe, droguri, sordid în stratul invizibil)a venit doar dinspre America de Sud- prin telenovele și Bolywood -prin celebrele comedioare/dramolete manea.Azi, Netflix este portdrapelul multor cinematografii emergente: Chile, Nigeria, Angola, etc.

Și profilează mai bine unele europene: Spania, Danemarca, chiar și noua cinematografie franceză( vezi cele 2 sezoane din Marsilia cu Depardieu à contre coeur).

Cât privește „ideologia” ea a fost mereu prezentă în actul artistic doar că era fină: floretă nu ghioagă.

RIP Hollywood ( începuse agonia și înainte de #metoo) RIP Old Oscar.

Hai să mai lărgim baza de selecție și să vedem ce poate lumea exclusă de la fosta masă a bogaților!

Să nu lăsăm oboseala istorică să ne împiedice să dăm o șansă!

PS.Această postare prezintă risc de poziționare.Se recomandă lectură atentă