Referitor la Schengen: Dincolo de frustrarea inerentă unei nedreptăți eu mi-aș orienta privirea către 2 directii:

1.Cum să facem să asigurăm un tranzit rapid al mărfurilor prin România, prin coridoarele europene de transport rutier, feroviar și fluvial de pe teritoriul nostru, prin finalizarea infrastructurii mari: autostrăzi, căi ferate, decolmatarea Dunării în așa fel încât din portul Constanța dar și pe rute secundare să se ridice media orară de la media ridicolă de 30-35 km la oră.

Asta ar crea prin efect în ciuda aglomerațiilor din vămi, o scurtare a timpului de tranzit de mărfuri.Este un efort ce era și este necesar a fi făcut

Nu depinde de nimeni, depinde doar de noi!

2.E cazul să renunțăm la simbolism.Vorba unuia, simbolismul e bun în artă dar în politică și economie nu face doi bani.Am trăit vremuri infinit mai grele.

Nu cred că Schengen e un proiect de țară.Ar fi ridicol.Când va fi, va fi.

Nu numai metaforic zicând: noi stăm la masă cu ei.Ei nu stau la masă cu noi.

E ușor să explici eșecul.Mai greu e să faci cadrul informal propice succesului.Avem și oameni pregătiți.Să-i punem la lucru!

Nu poți să te uiți la o direcție și să o iei în barbă din alta!Asta nu se scuză.E un sistem care a lucrat prost, nu un om sau altul.Pe scurt, fără simbolism, cu profesionalism, pragmatic.Se poate!

Restul e supărare provincială care nu rezolvă și nu va rezolva nimic, niciodată.

Europa este (și) a noastră!