OraNoua.ro
Publicat în 12 martie 2014, 15:34 / 540 elite & idei

Marius Stoian: Gânduri pentru Marele Demnitar Recent

Marius Stoian: Gânduri pentru Marele Demnitar Recent

de Marius Stoian

În urmă cu un deceniu, mă aflam la Viena însoțind un ministru în vogă în epocă, popular pe cât era posibil în „cromagnonul” dinainte de revoluția tabloidă și a marii trăncăneli naționale televizate breaking-news. Aveam pe agendă un flash-meeting cu moștenitorul unei familii care a „inventat” asigurările în Austria. Ministrul solicitase să-l întâlnească, urgent. Credea că i se cuvine.

 

Un bătrânel simpatic, cu baston cu ornament de sprijin aurit și un fel de monoclu de secol 19, un personaj de roman, cu vestă cu buzunar pentru ceasul cu lanț, a sosit, însoțit discret, la ora fixată. Acest om modest era Chairman of the Board al uneia dintre marile companii europene înființate cu peste un secol în urmă de strămoșii săi.

A așteptat cuminte, pe un fotoliu din holul Marriottului, apariția ministrului român. Am băut ceai împreună cu el și cu Marele Maestru (de atunci) al Germaniei, care mi-l și prezentase.

Suita ministerială și-a făcut apariția într-o tensiune de cafea consumată în exces. Aerul din jur s-a răvășit. Ministrul gesticulației abundente l-a tratat pe bătrânul corporatist ca pe un baronet local venit la „pomană”.

S-a dat obosit, s-a plâns cât de mult muncește în favoarea națiunii române și a solicitat, cu alura că ar primi o ofrandă meritată, un favor economic inacceptabil. Apoi, s-a ridicat și a plecat lăsându-mă să port „discuțiile tehnice”. Evident, nu mai era nimic de discutat. L-am întrebat câteva ore mai târziu, când mi-am revenit din uluială, ce a fost asta? Ministrul era un tip popular și eram prieteni. Am obținut, printre un soi de eructații verbale cu tentă pornografică, un îndemn de a-i da „în mama lor pe sclifosiții ăștia care au avut onoarea să dea mâna cu un ministru al României”.

Dacă, stimate cititorule, te-ai lăsat cuprins de ideea că, în fond, ministrul a dat o lecție de demnitate unui capitalist nenorocit cu gânduri viclene la adresa țării noastre, posibil că m-am adresat greșit.

Azi, bătrânul continuă, probabil, cu multe generații în aval și în amonte, să-și conducă imperiul economic din aristocratica Viena, sosind punctual la întâlniri, într-o rutină a bunului simț.

Ministrul român, deși s-a mutat de la bloc la vilă, s-a cam exfoliat intelectualicește, și fizicește a devenit un pic hipertrofiat. Din când în când, mai apare la câte-o emisiune cu rating mic, cu bufonerii de adolescent întârziat și povestește, în bufete de cartier – unde i se mai spune „domnu’ Ministru” cu zâmbetul servitorului șiret –, despre cât de mare a fost.

Anii au trecut. S-au schimbat generații. O parte dintre caraghioșii prețioși care ne-au condus au căzut în anonimat. Alungați din birourile impozante de unde făceau figură de titani, au reînvățat mersul de jos după hartă. Absența instrumentelor puterii i-au arătat în toată goliciunea. Azi, alții își scrutează din fotoliile ministeriale nemurirea. Pozează în costume elegante, cu pantofi mereu noi, pentru eternitate.

Vreun loc, vreun personaj, vreo adunare importantă unde se-ntâmplă ca vreun Rothkopf sau vreun Joseph Nie sa le fie vecin de scaun la masa ideilor planetei li se par derizorii: să-ți pierzi timpul filosofând în gol când poți să-ți f… „dușmanii” autohtoni pe TV și să semnezi cu mâna ta milioane de euro pentru care „fraierii” îți umplu antecamera?

Și mai puține companii de stat românești înțeleg necesitatea intrării în această arenă a economiei globale interconectate altfel decât ca pe un moft. La fel cum au receptat și managementul privat.

Îmi dau seama că, dacă trăiești suficient de mult și ești atent, situațiile se repetă. Iar predicțiile pe care le faci despre destinul unor oameni sunt, de fapt, simple fotocopii de pe harta destinului pe care și-l scriu singuri și și-l poartă în frunte.

Tomnaticul ministru de care vorbeam s-a dus acasă și se consolează cu spritz second hand. O parte din Marii Demnitari Recenți nu vor avea această șansă. Unii sunt tineri, iar căderea le va afecta în mod cert sistemul nervos. Banii agonisiți se vor duce, probabil, pe tratamente surogat care nu-i vor putea scăpa de nostalgia vremurilor când dădeau hotărât cu pumnul în masă. În tot acest timp, oameni modești, ca bătrânul austriac, care țin pe umeri părți de planetă, continuă să se întâlnească între ei și să facă schițele lumii de mâine. Faptul că Marele Demnitar Recent (termen generic!) nu pricepe ideea și nu vede ușa deschisă îl privește. Pentru că incultura, cuplată cu aroganță, lăcomie și iluzia nemuririi sunt o poveste cu final așteptat.

Dar faptul că din prostia lui pierdem toți, asta va trebui să-i intre pe nota de plată.

Ultima ora:

ObservatorNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

PoliticLigia Deca, numită secretar general al Comisiei Naționale a României pentru UNESCO

EconomieNicholas S. Kass on President Trump’s Vision and the Romanian-American Partnership – Exclusive Interview on Antena3 CNN

ExternAlexandru Grumaz: Supraviețuirea Europei!

SocialAndrei Caramitru: Studiu despre analfabetismul funcțional

EvenimenteAlexandru Bogdan: A relaxed chat about the key takeaways from 2024 and hopes for 2025

EditorialDan Mircea Cipariu: Detector pentru “războinicii viteji”!

CulturaAndreea Paul: Conflictele intergeneraționale au un remediu fantastic prin teatru



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe