Paradoxul conectării permanente la fluxul informațional este că începi să nu mai vezi pădurea din cauza copacilor.
Dinamica informației crează iluzia dinamicii fenomenelor majore.
O aglomerare de evenimente mărunte, pe unitate de timp, prin transformarea în (pseudo)informații-detaliu lasă impresia unor modificări rapide și importante in peisajul mare.
Avem de-a face cu o chestiune subiectivă, care ține de domeniul percepției.
In fapt, liniile mari de tensiune rămân in mare parte pe o mișcare de tip cvasistatic.
Dar „aflarea în mijlocul evenimentelor” anulează scara istorică la care ar trebui să ne raportăm.
Pe scurt: planeta nu se rotește mai repede doar noi avem impresia ca accelerația creste continuu.
Marele pericol este „alienarea de suprasarcină”.
(Pentru că nu mă suprainformez și cunosc bine raporturile globale de forțe, bat prin intuiție istorică abonații la informația cotidiană!)