Un flash*:Putem aprecia fără teama de a greși că „Infrastructura fizică” (aeroporturi, hoteluri, autostrăzi, stadioane, etc) este larg distribuită (zeci de milioane de proprietari), iar „Infrastructura virtuală” are categoric caracter de oligopol (câteva acronime de 5-6 litere epuizează domeniul)Și,ca fenomen global Pandemia favorizează debalansarea raportului fizic/virtual într-un sens care ar putea deveni ireversibil și care va duce în final la prăbușirea infrastructurilor fizice prin neutilizare.Schimbarea ar fi uriașă, insuportabilă psihologic pentru mai multe generații.Prin urmare, e nevoie, pe de o parte de sincronizarea eforturilor actorilor publici și privați pentru protecția infrastructurilor fizice și, pe de altă parte de legi corelate anti-trust care să spargă alianța „virtuală” în piese mici.În completarea ideii,aici nu cred că mai este vorba numai de modernizare prin digital.Simultan se produce o alunecare către dependența de acest oligopol al deținătorilor de infrastructură virtuală.Evoluțiile recente par mai degrabă un intro care poate duce, by default, la crearea unei lumi noi controlate de un mic grup netransparent, fără legătură cu principiile democratice sau de concurență.Nu e nevoie de nicio conspirație pentru asta, se speculează accelerat un „dezastru favorabil”.Așa că,în opinia mea, va trebui să ne aplecăm mai mult asupra acestei chestiuni: nu toate transformările înseamnă progres.Entuziasmului inițial în contrapun o necesară și largă dezbatere!––-*analizând succesiunea de mici defecțiuni de pe aeroportul Viena: scări rulante blocate, becuri arse, meniu slab la singurul restaurant, avioane vechi repuse în cursă, etc.Semne ce prefațează decăderea pe care le-am văzut în mai multe locuri ale „lumii fizice”.