Pe palierul open mind al noosferei româneşti, coexistă, interferând sporadic cu descărcări în formate de discuţii cu acces limitat, trei proiecte* cu autori colectivi „delocalizaţi”:

1.”Proiectul globalist” (a nu se confunda cu conspiracy theory), eterogen, pe care l-am putea numi cosmopolit, cu termen demodat, care pare a-şi dori accelerarea testării feed-back-ulului unui sistem (România) cu entropie scazută, conceptul „cooperării vs.fixarii ostile” fiind definitoriu creuzetului de formatare (intelligence grande-taille, forumuri şi cluburi de reflectie, corporaţii multinaţionale,expresii convenţionale sau nu ale capitalului determinant). Proiectul globalist atinge orizontul istoric, dar poate intra oricând pe turnantă. Despre acest proiect în România există supoziţii şi speculaţii. Releele sunt camuflate, personajele de legătură au profil şi consistenţă hologramice. Ştim că se întâmplă în special după constelaţia discretă de organizaţii specifice care acoperă, din ce în ce mai mult,cu subsidiare şi filiale arealul nostru geografic. Se solicită fără cuvinte, de o manieră subtilă şi implicită, participarea cu gânduri, idei şi concepte relevante la configurarea noii ordini. (dinamismul social/economic crează permanenţa conceptului de „noua ordine”)

2.”Proiectul scutului identitar”, românesc, emanaţie a intelligence-ului conceptual de tip nou (matricea securităţii naţionale încorporează astăzi elemente multidisciplinare ponderate: demografie, securitate alimentară, dimensiuni culturale, etc ), care încearcă definirea şi construcţia armăturii ideologice necesare, pe scenariu de minim, supravieţuirii şi pe scenariu de maxim, performării naţiunii române, în orice tip de context previzionat. Este un proiect de termen mediu şi lung. Despre acest proiect apar sporadic date şi indicii. Frontul rămâne invizibil celor care nu sunt echipaţi cu decodorul potrivit. Scopul primordial ar trebui să fie, în viziunea mea, descifrarea proiectului globalist şi livrarea argumentaţiei suport pentru delimitarea nişei de funcţionare a rolului unei naţiuni încă tinere, crearea parametrilor diferenţiatori, elaborarea politicilor de generare a coeziunii interne, promovarea modelelor de bună practică.

3.”Proiectul (ciclului) politic” un amestec de interes legitim mimat al populaţiei, al grupurilor minore de interese româneşti -minore „la scară universală” şi minore prin lipsa respiraţiei ample, sudate de forţe politice defazate, atât în raport cu „proiectul globalist” cât şi cu cel al „scutului identitar”. Este un proiect depărtat, în mare parte a corpului său, de mainstream-ul dezbaterilor, o compoziţie provincială, cantonată în zona tacticului, care întreţine un model cultural şi de redistibuţie a resurselor oligarhic, medieval. Duplicitar prin excelenţă, incapabil de viziune, cu acţiune pe termen scurt. Despre acest proiect, în fond un pseudoproiect, informaţia este abundentă, dar nerelevantă. Ar trebui să aibă în sarcină administrarea/medierea între proiecte, pe baza legitimării oferite de votul populaţiei. Crearea de facto a condiţiilor practice, tehnice, ale coerenţei naţiunii şi a premiselor afirmării globale. Din păcate acest proiect descrie un cadru autarhic, suficient sieşi, şi nu unul promotor.

În mod bizar, cele trei proiecte nu reuşesc „închiderea” pe platforme minimale de convergenţă, iar un eventual numitor comun ţine de hazard mai curând decât de o eventuală gestiune/ manageriere a subiectului. Un grup relativ modest de persoane şi instituţii exersează tehnica contrapunctului, încercând interconectări şi suprapunerea liniilor de gândire într-un tot organic, găsind elemente de consens peste discrepanţele de agende.

Două teorii ilustrează combinat acest peisaj în a cărui dezolare încerc să găsesc totuşi, germenele optimismului.”Trăirea heautoscopica” este în definiţia psihiatrică iluzia în care subiectul se percepe ca o realitate exterioară. Această persoană înţelege perfect contextele periculoase însă nu acţionează pentru că le consideră îndreptate împotriva unei alte persoane. Şi a doua, „teoria unghiului mort” : în anumite situaţii şoferul, aflat la volan, nu sesizează pericolul apropiat din cauza limitelor fizice ale oglinzii, făcând liniştit virajul dezastruos în mod dezinvolt.Trăind „heautoscopic” şi „în unghi mort” considerăm prezentul repetitiv şi cîştigurile naţionale un dat etern. Istoria are însă virajele ei şi, de asemenea, testele ei. Zarurile se vor arunca din nou. Iar România, ca stat şi naţiune, are încă o gestaţie prea scurtă pentru a-şi permite luxul indiferenţei!

*Numim proiect,în inţelesul acestui articol, un construct ideatic fluid,deschis, în negociere dinamică într-un câmp complex de forţe, care îşi propune să se implinească într-un format cu obiective clare cu caracter final normativ.

Editorial de Marius Stoian