Noi, românii, trăim astăzi, după 30 de ani de libertate cu greu câștigată, un moment dificil.Și glumele par a nu ne scoate.
Avem,pe de o parte o amenințare reală- un virus care de răspândește cu o anumită viteză în Europa și în lume.
Dar această problemă, în sine, nu ar constitui o amenințare majoră dacă unii dintre marii operatori, unii dintre marii ingineri sociali, politicieni sau influenceri nu ar constitui un factor multiplicator de temeri mult mai puternic decât coronavirusul însuși.

Pe de altă parte, niciun stat nu are dreptul să ignore această amenințare.Și nu are dreptul să nu ia măsurile care se impun pentru a limita consecințele unui potențial dezastru.
În această ecuație stă însuși viitorul lumii noaste:
Fie vom înțelege, o dată pentru totdeauna, că problemele globale nu pot avea decât soluții globale, prin intensificarea multilateralismului, a discuțiilor și căutării de soluții împreună- ceea ce va duce la găsirea unor soluții general acceptate și valabile; fie se va recurge la izolaționism și închidere înăuntrul propriilor granițe cu consecințe dezastruoase asupra comerțului, cooperării economice internaționale, asupra calității vieții fiecărui cetățean al planetei.
Nu cred în conspirații.Dar o vastă experiență mă învață că nu există ocazie, în special negativă, să nu fie fructificată de forțe care doresc schimbarea configurației de putere existentă, a principiilor și valorilor pe care s-a construit lumea de azi, cu precădere a valorilor democrației Occidentale care are în centru său globalizarea, schimbul liber de idei, circulația liberă a persoanelor și capitalului.
Nimeni să nu-și frece mâinile de bucurie: vremea izolaționismului nu se poate întoarce decât temporar, pe o perioadă scurtă.
Sunt convins că, la cap de linie, aceasta va fi și concluzia dominantă: coronavirusul va aduce lumea către mai multă cooperare globală și nu către izolaționism, închidere și imposibile soluții individuale!