de Mihai Anitei

Infrastructura de gaz a Romaniei are o particularitate fata de cea europeana : presiunea de lucru este de 15-20 de  bari, ( fata de  40-50 de bari in rest ) , iar capacitatea de stocare este destul de mica si anume  3,6 miliarde mc.

Pentru a intelege mai bine situatia de azi, ar trebui sa ne amintim situatia gazului in anii trecuti : 2017 a fost anul in care Romania a avut sansa sa devina un centru regional de energie , sansa pierduta aproape definitiv datorita indeciziei politice si a blocajului birocratic.

          In primavara anului 2019 Romania intra  intr – o perioada dificila datorita a doua decizii majore de politică economică : pe de o parte, România nu a încheiat un nou contract de achiziție a gazului pe termen lung cu Gazprom, declarându-și independența față de gazul rusesc si  pe de altă parte, în decembrie 2018 a fost adoptat un pachet de măsuri (OUG 114 /2018.) care  plafona prețul gazelor destinate consumatorilor casnici diferenta urmand sa fie  platita de clientii industriali. Astfel,producătorii interni de gaze au fost obligați să ofere producția lor consumatorilor autohtoni  la un preț plafonat de aproximativ 15 euro/MWh  timp de trei ani. În plus, taxa de 2%  perceputa pe cifra de afaceri a companiilor energetice , a majorat  costurile.

         In aceasta perioada consumatorii industriali au inceput sa inregistreze pierderi majore datorita inregistrarii unei lipse de competitivitate a pretului platit  comparativ cu consumatorii similari din Europa de Vest.

         2020 incepe cu vesti rele dinspre Est : contractul de tranzit prin Ukraina se reduce dramatic , punctul de intrare ” Mediesu aurit” este inchis iar punctul “Isaccea” se reduce aproape de zero . Paradigma se schimba , portile traditionale de intrare a gazului in Romania se inchid datorita geopoliticii din Est iar noi nu suntem pregatiti sa accesam alte porti (Romania are in  acest moment  cinci  puncte de intrare, dintre care doua sunt de luat in considerare datorita capacitatilor mari de tranzit : Negru Voda si Csanapalota )

Criza pentru clientii industriali se accentueaza . Detensionarea crizei se face prin liberalizarea pietei de gaze din 1 Iulie 2020 cu introducerea programului GRP (gas realize program ) prin care producatorii de gaz sunt obligati sa vanda  50% din productie la bursa ( BRM sau OPCOM) . Liberalizarea pietei de gaz din Romania coincide cu  scaderea dramatica a consumului de gaze,datorata pandemiei . Pretul de referinta din Hub-ul olandez TTF ajunge la 5 EURO / Mwh  ,acest minim istoric fiind alimentat si de livrarile masive de LNG facute de americani in toate porturile europene .

         In aceasta conjunctura  consumatorii sunt fericiti de preturile mici , producatorii se sperie , reduc productia si incep sa exporte ,iar Gazprom plafoneaza pretul la minim

10,25 $/Mwh si reduce exportul spre Romania aproape de zero.

Asfel ajungem in  anul de gratie 2021, consumul creste constant dupa un an de stagnare , producatorii interni reduc din nou productia , producatorii externi executa mentenantele amanate in 2020 datorita pandemiei, stocurile sunt la minime istorice , Nord Stream 2 inca nu e functional , americanii se duc cu vasele de LNG in Asia si evita Europa , pretul gazului urca contant de la 15 euro/Mwh in trimestrul unu pana la 63 euro / mwh  in trimestrul patru si daca facem o calculatie an/an avem o crestere de 1600%.

Situatia devine si mai  complicata, daca mai adaugam o previziune de iarna grea , o crestere accentuata a certificatului de Co2 peste pragul 60Eur/t (CO2 cu directive catre 90 Eur/tCO2)

         Situatia internationala e la fel de grava : Rusii au redus la minim tranzitul prin Ukraina , conducta Yamal functioneaza la 50% din capacitate  , Nord Stream 2 este incerta, Turkstream este rezervata in totalitate de tarile balcanice .

         In concluzie suntem o tara producatoare de gaz ,fara gaz ,cu infrastructura ce nu poate fi folosita la capacitate si fara contracte bilaterale pe termen lung.Iarna aceasta ne va arata maretia viziunii de a nu face nimic in ultimii 10 ani! Eu prevad ca o mare parte din consumatorii industriali  se vor inchide iar consumatorii casnici “vor arunca” centralele pe fereasstra …sa vedem cine le “va prinde “