Rolul Curţii de Conturi nu poate creşte în relevanţă în afara relaţiei cu cetăţeanul şi, de aceea, activitatea sa trebuie condusă pe baza a patru principii: independenţă, eficienţă, transparenţă şi dialog, potrivit preşedintelui instituţiei, Mihai Busuioc.

„Curtea de Conturi a României împlineşte astăzi 157 de ani de la înfiinţarea ei, printr-o lege promulgată de Alexandru Ioan Cuza în 1864, într-o zi cu uriaşă însemnătate istorică pentru români: 24 ianuarie. Înalta Curte de Compturi a traversat, alături de societatea românească, vremuri de restrişte, dar şi de înnoire. A fost reper în buna orânduire a finanţelor publice şi a devenit principalul partener al cetăţeanului în monitorizarea cheltuirii banului public. Rolul Curţii de Conturi nu poate creşte în relevanţă în afara relaţiei cu cetăţeanul. De aceea trebuie să ne conducem activitatea după principiile gândite de părinţii fondatori ai instituţiei supreme de audit: independenţă, eficienţă, transparenţă şi dialog. Consider că munca fiecărui angajat al acestei prestigioase şi respectate instituţii reprezintă o contribuţie valoroasă la îndeplinirea obiectivelor pe care ni le-am asumat împreună în faţa cetăţenilo”, arată preşedintele Curţii de Conturi în mesajul transmis cu prilejul aniversării a 157 de ani de la înfiinţarea instituţiei.

Curtea de Conturi a fost înfiinţată prin Legea din 24 ianuarie 1864, publicată în Monitorul Oficial nr.18 din 24 ianuarie 1864, sub denumirea de „Înalta Curte de Compturi”, pentru toată România. Legea a fost promulgată de Alecsandru Ioan I (Cuza), „Cu mila lui Dumnedeu şi voinţia naţională Domnu rincipatelor-Unite-Române”.
Potrivit art.15 din lege „Curtea este însărcinată cu cercetarea şi hotârarea socoteliloru atingatore de veniturile Tesaurului, casieriiloru generale de judeţie, regiiloru şi ale administraţiiloru contribuţiuniloru indirecte, precumu şi închearea socoteliloru atingatore de chieltuielile facute de toţi agenţii comptabili. Veniturile şi chieltuielile, fondurile şi încasuirile speciale ce isvorascu din budgetele judeţieloru confirmate de şefulu Statului precumu şi cercetarea şi licuidarea socoteliloru casseloru comunale, municipale şi districtale, sunt asemene de conpetintia Curtei”, potrivit informaţiilor publicate pe site-ul instituţiei.

Actul normativ, purtând şi semnătura Ministrului Secretar de Stat/ Preşedinte al Consiliului de Miniştri, Mihail Kogălnicenu, mai stipula că intra sub incidenţa Curţii de Conturi, „toţi casierii generali ai judeţieloru şi ai plasiloru, casierii de regimentu seu de corpuri speciali precumu şi oficerii comptabili, economii de spitaluri şi monastiri şi toţi casierii municipali”.

Ca şi astăzi, misiunea instituţiei privea exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, administrare şi întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi unităţilor sale administrativ-teritoriale.

În contextul istoric din perioada 1938-1948 – pierderile teritoriale, războiul, ocupaţia sovietică, precum şi instaurarea regimului comunist – au produs schimbări majore care au afectat şi activitatea Înaltei Curţi de Conturi, ceea ce a condus, în definitiv, la desfiinţarea acesteia, prin decretul Prezidiului Marii Adunări Naţiunii a Republicii Populare Române, din data de 1 decembrie 1948. Astfel, funcţia de control financiar, a fost preluată de Ministerul de Finanţe prin departamentele de control intern special înfiinţate în cadrul ministerelor, întreprinderilor de stat, administraţiilor locale şi instituţiilor publice, iar în clădirea Curţii de Conturi a fost mutat Spitalul de Nefrologie ,,Carol Davila”.

Prin Legea nr.2 din 28 martie 1973, publicată în Buletinul Oficial nr.44 din 30 martie 1973, a fost înfiinţată Curtea Superioară de Control Financiar care funcţiona pe lângă Consiliul de Stat. Legea a fost modificată prin Decretele nr.150 din 19 iunie 1974 şi nr.36 din 21 februarie 1981. Curtea era abilitată să exercite atribuţii de control financiar şi jurisdicţionale. Legea includea o serie de prevederi specifice statului totalitar, ca de exemplu, „Curtea Superioară de Control Financiar urmăreşte respectarea hotărârilor de partid şi de stat în domeniul financiar şi apărarea proprietăţii socialiste”.

Prăbuşirea regimului comunist din România, în urma Revoluţiei din Decembrie 1989, a condus la desfiinţarea Curţii Superioare de Control Financiar, prin Decretului nr. 94/ 07 februarie 1990, emis de Consiliul Frontului Salvării Naţionale. Astfel, atribuţiile acesteia au fost preluate, conform art. 1 din prezentul decret, de Corpul de control economico-financiar al primului-ministru al Guvernului României, iar mai apoi de Direcţia Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanţe. În anul 1992, Direcţia Generală de Control Financiar de Stat din Ministerul de Finanţe îşi încetează activitatea, pentru ca în locul ei Parlamentul României să adopte Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a României. Astfel, Curtea de Conturi a României îşi reia activitatea la 1 martie 1993, care funcţionează de această dată în clădirea Palatului Parlamentului până la data de 1 iulie acelaşi an.

Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi (publicată în Monitorul Oficial nr.224 din 9 septembrie 1992) completată şi modificată prin Legea nr.99/1999 privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice şi Legea nr.204/1999 pentru modificarea şi completarea Legii 94/1992 consfinţesc în deplin acord cu art. 139 din Constituţie: „Curtea de Conturi este instituţia supremă de control financiar asupra modului de formare, administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public. Legea nr.94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi a fost republicată în Monitorul Oficial al României nr.116 din 16 martie 2000.Legea nr.94/1992 a fost modificată si completată ulterior prin Legea nr.77/2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr.104 din 7 februarie 2002 şi prin Legea nr.217/2008, publicată în Monitorul Oficial al României nr.724 din 24 octombrie 2008.