Interviu publicat in Income Magazine

Deşi a schimbat statutul de reprezentant al României la FMI cu acela de vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii, două instituţii cu roluri diferite la nivel internaţional, Mihai Tănăsescu continuă să analizeze în amănunt deciziile luate la Bucureşti pentru accelerarea creşterii economice. Din punctul său de vedere, care exprimă şi expertiza  obţinută în perioada în care deţinea portofoliul Ministerului de Finanţe, sunt necesare reforme adevărate pentru atragerea rapidă şi transparentă a fondurile europene; reforme structurale în energie şi transporturi, inclusiv prin implementarea parteneriatelor de tipul public-privat; legi stabile, simple şi transparente, care să confere stabilitate; un proces de informatizare integrat la nivelul întregii administraţii pentru reducerea birocraţiei şi, nu în ultimul rând, o comunicare corectă şi permanentă pentru o creştere de credibilitate. De altfel, pentru vicepreşedintele BEI, odată ce reformele vor fi finalizate, iar rezultatul lor menţinut, volatilitatea economiei va fi diminuată, iar România poate adopta moneda euro.

Guvernul a cerut o prelungire a acordului cu FMI. Este acesta un semnal negativ că România nu şi-a îndeplinit angajamentele?

Relaţia României cu FMI este una solidă, bazată pe încredere. Recentele discuţii de la Bucureşti dintre România şi FMI, Comisia Europeană şi Banca Mondială, au arătat clar o determinare puternică a autorităţilor de a continua parteneriatul cu organismele financiare internaţionale și de a pune în practică reformele necesare de care România are nevoie. Prelungirea actualului acord, în viziunea mea, reprezintă întocmai determinarea ţării noastre de a accelera reformele structurale şi de a consolida finanţele publice, inclusiv pe cele ale societăţilor de stat. Eu privesc acest demers, atât din partea României, cât şi din partea FMI, ca pe un aspect pozitiv şi nu negativ, pentru că reprezintă voinţa celor două părţi de a continua un parteneriat început cu 4 ani în urmă.

Includerea unor termene finale de privatizări sau listări până în toamna acestui an, deci dincolo de prelungirea cerută de 3 luni, credeţi că sugerează încheierea unui nou acord cu FMI?

În general, punerea în practică a reformelor de tip structural necesită paşi care au o anumită secvenţă şi au nevoie de timp. Termenele care au fost convenite cu FMI arată de fapt normalitatea de acţiune în implementarea reformelor. Important cred că este ceea ce se va obţine din aceste reforme, iar decizia de a  lista unele companii, de a privatiza altele, arată decizia de a atrage mai mult capital privat care să poata fi folosit în eficientizarea companiilor şi de a crea un management mai performant. Acesta cred că este scopul acestor acţiuni, care desigur pot constitui elemente care să conducă şi la continuarea parteneriatului deja existent dintre România, FMI şi Comisia Europeană.

Enumeraţi principalele trei reforme structurale care vor avea un rol central într-un alt acord cu FMI.

Aşa cum spuneam mai sus, rolul reformelor structurale este acela de a crea o instituţie a statului mai eficientă, care să aducă bani la bugetul statului, nu să fie un beneficiar de resurse publice. Reformele structuraleimplementate de România până în prezent au condus la unele ameliorări, dar cu certitudine ele trebuie amplificate. În opinia mea, cele mai importante domenii în care reformele structurale trebuie accelerate sunt legate de companiile de stat, administraţia fiscală, sănătate şi cheltuielile publice.

Aceste domenii sunt cruciale pentru economia românească. Companiile statului din energie şi transporturi reprezintă un potenţial de creştere economică foarte mare, iar reformarea lor, prin atragere de capital privat, reprezintă singura cale de a putea face din acestea motoare de creştere şi de a fi contribuitoare nete la bugetul de stat. Continuarea reformei administraţiei fiscale are drept scop ca veniturile statului să fie mai mari şi colectate transparent şi predictibil. Cu bani mai mulţi, statul poate contribui la investiţii mai mari şi, ca atare, la creştere economică. Reforma sănătăţii este importantă atât din punct de vedere social, dar şi din punct de vedere financiar. Definirea exactă a serviciilor medicale, a contribuabiliilor, dar şi parteneriatul cu sectorul privat de specialitate poate să conducă la îmbunăţirea calităţii servicilor medicale, dar şi transformarea bugetului Sănătăţii într-unul cu resurse suficiente pentru a satisface cerinţele în creştere ale actului de sănătate. Reforma cheltuielilor publice, de asemenea, este crucială, deoarece prioritizarea acestora, în funcţie de valoarea adaugată pe care o au pentru societate, selecţia acelor cheltuieli de investiţii cu eficiență sporită, în principal a celor care sunt complementare fondurilor europene şi împrumuturilor de la instituţiile financiare internaţionale, trebuie să fie prioritare în alcătuirea listelor de investiţii. Cu cât vom aloca mai multe resurse pentru cheltuieli care pot să atragă la rândul lor resurse private, cu atât vom putea avea mai multe obiective de investiţii terminate cu rezultate clare în creştere economică şi reducerea şomajului.

Cât de important este rolul FMI, în condiţiile în care fundamentele economice ale României sunt diferite faţă de cele ale Poloniei sau Cehiei, cu care ne comparăm?

Desigur, fundamentele economice ale României sunt diferite de cele ale Poloniei sau Cehei, dar important este să vedem pe ce se bazează aceste fundamente. În cazul României, fundamentele au o structură caracteristică, cu un balans între industrie, agricultură şi servicii, care asigură un tip de formare a produsului intern brut în concordanţă cu realitatea românească. Desigur, o întărire a fundamentelor este dorită, iar aceasta cred că se poate realiza numai prin reforme structurale, care să confere o întărire a rolului industriei, în special în domenii cheie, precum energia şi transporturile, a exporturilor, creşterea competitivităţii şi, nu în ultimul rând, a creşterii rolului serviciilor, în special al celor de intermediere financiară. De asemenea, rolul reformelor structurale în agricultură poate conduce la o contribuţie constantă a acestui sector la creşterea economică şi la diminuarea volatilităţii contribuţiei agriculturii la formarea PIB. Toate aceste transformări calitative ale economiei româneşti trebuie să fie avute în vedere în implementarea programelor economice ale guvernelor, trebuie urmărite şi puse în practică.

Nu FMI vine şi spune ce să facem, dar pentru a demonstra credibilitate în implementarea reformelor ne trebuie voinţa necesară de a accelera punerea lor în practică şi de a avea convingerea proprie că aceste reforme sunt utile şi necesare pentru o economie mai puternică şi competitivă.

Decizii urgente

Enumeraţi 5 măsuri rapide pentru repornirea economiei începând din acest an.

De la bun început, vreau să subliniez că economia românească va înregistra în 2013 al treilea an consecutiv de creştere economică. Întrebarea de bază care se pune este dacă acest lucru este suficient. Cu siguranţă nu este suficient, dar este o bună bază de plecare. România are nevoie de creştere economică mai mare, dar sustenabilă şi durabilă. Nu ne mai trebuie o creştere bazată pe consum excesiv, care conduce imediat şi direct la o deteriorare a contului curent extern şi la o debalansare a fundamentelor macroeconomice.

Putem ajunge în următorii ani la acest obiectiv? Cu siguranţă DA. Avem nevoie de o accelerare a reformelor, de o reformă adevărată la nivelul instituţiilor statului, care să le permită să poată atrage rapid şi transparent fondurile europene.

Acest obiectiv este crucial pentru dezvoltarea României. Fără bani din fondurile europene, România nu va putea să redecoleze către o creştere economică mai mare. În al doilea rând, reformele structurale din energie şi transporturi vor atrage capital privat care, reinvestit în aceste domenii, va duce la o contribuţie mai puternică a acestora la creşterea economică. Aici cred că un rol esenţial îl vor juca parteneriatele public-privat, care trebuie dezvoltate şi implementate. În al treilea rând, atragerea banilor din afară se poate realiza numai cu legi stabile, simple şi transparente, care să confere stabilitate. În al patrulea rând, un proces de informatizare integrat la nivelul întregii administraţii centrale şi locale, care să confere o reducere a birocraţiei, poate conduce pe termen mediu şi lung la o schimbare radicală de percepţie şi la eficientizarea serviciilor publice. Nu în ultimul rând, o comunicare corectă şi permanentă poate duce la o creştere de credibilitate care se transformă, în final, în mai mulţi bani pentru dezvoltare.

Desigur, toate acestea sunt cunoscute şi au fost enumerate de multe ori, dar din păcate nu au fost dezvoltate şi puse în practică. Acum cred că există elementele necesare ca toate acestea să fie considerate priorităţile României şi să fie corect şi în timp implementate.

Care sunt şansele României de a atrage investiţii străine, serioase, nu speculative?

În general, reţeta este simplă. Credibilitate, stabilitate şi predictibilitate a politicilor publice. Un investitor are nevoie în primul rând de seriozitate, de un dialog constant care să-l asigure că planurile sale multianuale nu sunt răsturnate şi schimbate în fiecare an. Şi România are nevoie de investiţii străine, depinde foarte mult de atragerea resurselor din afară. În acest sens, cred că foarte important este ca politicile sectoriale să fie simple, transparente şi constante. Prin ceea ce faci trebuie să demonstrezi că poţi fi un partener credibil, în care odată banii investiţii, aceștia vor putea aduce beneficii atât ţării, cât şi celor care investesc.

BEI este gata să-şi mărească expunerea în România

Cum sprijină BEI eforturile României de a surmonta consecinţele crizei economice?

Banca Europeană pentru Investiţii mai este numită şi Banca Uniunii Europene, pentru că prin proiectele promovate aduce un plus de valoare adăugată la creşterea economică şi reducerea şomajului în ţările membre ale UE. BEI este în acest moment instituţia care joacă un rol determinant în Europa pentru accelerarea procesului de reluare a creşterii economice, investind anual peste 50 miliarde de euro în proiecte viabile şi sustenabile. România a beneficiat de resurse importante de la BEI în aceşti ani pentru proiecte dezvoltate atât la nivel public, cât şi privat. În ţara noastră, Banca Europeană pentru Investiţii este prezentă pentru a finanţa proiecte din domeniile energetic, în special în  energia regenerabilă şi energia eficientă, transporturi, educaţie, bancar – pentru întreprinderi mici şi mijlocii. De asemenea, BEI asigură asistenţă tehnică de înaltă calitate pentru proiectele care se finanţează din fondurile structurale şi de coeziune, şi, de dată recentă, pentru proiectele finanţate în regim de parteneriat public-privat. În acest an, prin proiectele pe care vrem să le dezvoltăm în România, valoarea acestora va fi de circa 1 miliard de euro. În anii care urmează, BEI este gata să-şi mărească expunerea în România, în special prin desenarea unor noi proiecte de tip „Parteneriat Public-Privat” sau în domeniul cercetăriidezvoltării şi inovaţiei.

Explozia insolvenţelor este un semnal pozitiv sau, dimpotrivă, unul negativ pentru  sănătatea economiei româneşti?

În România, în ultimii patru ani, numărul insolvenţelor a crescut foarte mult. În general, noţiunea de insolvenţă are şi o componentă importantă de restructurare, care, din păcate, nu întotdeauna a fost folosită cum trebuie. Insolvenţa nu trebuie să însemne neapărat închidere sau dizolvare, ci poate fi un bun prilej de a schimba un tip de comportament cu unul mai eficient. De aceea, cred că la noi s-a abuzat de această posibilitate de a merge înainte mai bine, cu o restructurare de costuri şi management. Este nevoie poate de o legislaţie mai bună în domeniu, care să confere mai strict posibilitatea de a intra în insolvenţă, care să definească exact rolul şi scopul acestui exerciţiu.

România are un sistem bancar format din 41 de bănci, dar în ultimii ani, doar jumătate au făcut profit. De ce credeţi că există bănci care nu fac bani?

Actuala criză la nivel global a economiilor avansate a avut drept punct de plecare o criză a sistemului bancar mondial. Această criză financiară nu s-a încheiat, iar sistemul bancar mondial continuă să fie în suferinţă. Procesul de restructurare a sistemului bancar a început timid şi continuă şi astăzi. Şi în România asistăm în acest moment la o continuă restructurare a sistemului bancar, cu consecinţe pe care le vedem în fiecare zi. Însănătoşirea completă a sistemului bancar mondial şi, implicit, a celui românesc, va mai dura, iar atunci când acest proces va fi încheiat, sistemul bancar va funcţiona cu totul altfel decât înainte de declanşarea crizei în 2007-2008. Acest lucru înseamnă că finanţarea bancară a economiei româneşti va avea la bază alte criterii de eligibilitate pentru creditare, iar companiile trebuie ele însele să se acomodeze acestui nou tip de comportament bancar.

Încrederea între sistemul bancar şi clienţi nu este încă restaurată total, băncile spunând că nu dau credite fiindcă există o cerere restrânsă, iar clienţii, că băncile nu sunt pregătite să-şi asume noi riscuri. Şi unii şi alţii au dreptate, dar cea care suferă este economia românească. De aceea, o reluare a încrederii este foarte importantă, iar aceasta nu se poate face decât cu o restructure de ambele părţi a modului de comportament. Sunt convins că în anii următori procesul de creditare se va relua la valori care să fie sustenabile şi care să conducă la o participare mai mare a sectorului bancar la creşterea economică.

Aderarea la zona euro a fost amânată. Care credeţi că ar fi un termen realist?

Aderarea la zona euro este un exerciţiu complex, care implică o voinţă naţionala de acomodare la standardele cerute şi care, o dată îndeplinite, trebuie păstrate şi consolidate. Aceasta înseamnă o continuă adaptare a politicilor pentru a putea păstra valorile dobândite. Aderarea la zona euro este şi un process de consolidare a reformelor de a avea fundamente care să-ţi permită să ai o competitivitate în continuă creştere. România a făcut eforturi pe această temă, iar azi îndeplineşte trei din cele cinci criterii de aderare. Cele două criterii pe care nu le îndeplinim sunt legate de rata dobânzii şi de cea a inflaţiei. Atingerea şi păstrarea acestor două ţinte cerute pentru a adera la euro implică un process de accelerare a reformelor structurale în domenii cheie, precum energia şi agricultura şi care să nu mai constitue elemente care influenţează în mod arbitrar rata inflaţiei. În acelaşi timp o diminuare şi o stabilizare a ratei dobânzii este în strânsă corelare cu reducerea cât mai repede a inflaţiei, care depinde de reformele structurale. Acestă interconexiune de măsuri, care să conducă la o diminuare a volatilităţii economiei româneşti, are nevoie de o coordonare coerentă între instituţile statului şi de o determinare puternică pentru aplicarea reformelor necesare. Cred că cel mai important este să putem spune că vrem să ajungem acolo şi să fim total pregătiţi pentru a menţine această decizie. Un termen este important, fiindcă îţi conferă un calendar clar de reforme care trebuie implementate pentru a ajunge la atingerea criterilor de convergenţă, dar acest termen trebuie să fie realist şi acceptat public.