OraNoua.ro
Publicat în 17 februarie 2016, 19:43 / 260 elite & idei

Mihail Neamţu: De ce e prea scumpă demagogia domnului Puric?

Mihail Neamţu: De ce e prea scumpă demagogia domnului Puric?

de Mihail Neamţu

Patriotismul d-lui Puric pare sincer, dar are criterii aleatorii și funcționează idiosincratic. În fața vecinilor care te-au violat, virtutea se înmoaie; în fața aliaților care te-au ajutat, obrăznicia se umflă.

 

Tele-marketing

 

După o emisiune interminabilă cu un per­so­naj celebru, difuzată în reluare de Cră­ciun, un prieten – priceput la afaceri și mai puțin la carte – mi-a livrat, prompt, ur­mătoarea evaluare: „Dan Puric cum­pă­ră mintea prostului. E un om talentat ca­re a decis, prin demagogie scumpă, să îm­bete cu slavă deșartă oamenii de­za­mă­giți ai ultimelor decenii. Sute de mii de cărți despre excepționalismul românesc și surâsul dacic l-au făcut bogat pe d-l Puric, fără ca cei care l-au citit vreodată să fi ieșit din sărăcie.“

 

Am stat câteva săptămâni, am judecat și i-am dat dreptate.

 

Țin să observ faptul că n-am remarcat ni­cio „răutate“ sau „invidie profesională“ în ob­servația prietenului meu. Am sesizat chiar o ușoară notă de apreciere la adresa instinctului antreprenorial al d-lui Puric. Omul face un gheșeft din pantomimă și ci­tate. E omniprezent, se agită, lansează vo­lume, dă interviuri, pe scurt: muncește și face încasări. Nu profitul din tele-mar­ke­ting e problema, ci produsul mincinos scos la vânzare.

 

Mai întâi, să observăm contradicțiile per­so­najului. D-l Puric e inamicul pieței libere (adică al „neoliberalismului“), dar nu ezită să-și monetizeze acțiunea cul­tu­rală. Spre deosebire de un latinist spe­cia­lizat în epigrafie, actorul Dan Puric câștigă bani frumoși fără a documenta riguros tre­cutul (cu bune și cu rele), ci doar pre­di­când „gloria neamului“ unor oameni de­ta­șați de rigorile științifice, dar obosiți de ti­căloșiile tranziției.

 

În al doilea rând, d-l Puric vorbește des­pre superioritatea spiritualității românești, în raport cu triumful pur materialist al Oc­ci­dentului (e.g., descoperirile științifice, re­voluția industrială, aselenizarea, per­for­manțele medicale, Sillicon Valley etc.). Pu­tem suspecta oare un denunț al glo­ba­lis­mului în condițiile în care marfa lui n-are valoare la export?

 

Dacă banii sunt murdari și mizeria valahă nu reprezintă o problemă, spectacolele și căr­țile d-lui Puric ar trebui să fie oferite gratis publicului autohton. Dar asta nu se în­tâmplă. De ce? Pentru că demagogia d-lui Puric este nu doar o înșelare de sine, ci și un business profitabil, perfect avantajos pen­tru orice investitor. Mai știm din sta­tistici că majoritatea compatrioților noștri sunt printre cei mai pauperi cetățeni ai Eu­ropei. Când un autor predică uni­ver­sa­li­ta­tea geniului românesc, el trebuie să ex­pli­ce de ce noi, atât de grozavi fiind, ră­mâ­nem – undeva după Albania, Serbia și Bulgaria – cea mai săracă națiune din fos­tul bloc comunist?

 

Vă propun să analizăm, în următoarele rân­duri, atributele produsului de mar­ke­ting Dan Puric. Voi arăta că nu doar în na­tură, ci și în cultură, sâmburele e uneori toxic, deși coaja pare atractivă.

 

Moldova lui Ștefan, între Eminescu și Dughin

 

Patriotismul d-lui Puric pare sincer, dar are criterii aleatorii și funcționează idio­sincratic. În fața vecinilor care te-au vio­lat, virtutea se înmoaie; în fața aliaților ca­re te-au ajutat, obrăznicia se umflă.

 

Pentru cei care au uitat, violul rusesc se nu­mește Basarabia, Bucovina de Nord și Ți­nutul Herța; la celălalt pol, ajutorul ame­rican a însemnat eliberarea unor foști de­ți­nuți politici la intervenția lui Nixon, găz­du­irea unor dizidenți și refugiați an­ti­co­mu­niști, emisiunile postului Radio Europa Liberă, cooptarea în Alianța Nord-Atlan­tică și, mai recent, scutul anti-rachetă.

 

În acest context, cui credeți că i-a propus or­todoxul Puric să facă o ditamai „antantă creștină“? Faimosului Aleksandr Dughin, fost membru al Partidului Național Bol­șe­vic din Rusia și consilier informal al pre­șe­dintelui Vladimir Putin. Antiamerican vis­ceral, ipochimenul îndrăgostit de Him­mler și Stalin, deopotrivă, declara pentru o gazetă poloneză următoarele: „Dacă ești împotriva Noii Ordini Mondiale, ia un cuţit şi pune-ți o mască, ieși seara din ca­să şi omoară măcar un yancheu! (s.n)“. Cum îl caracterizează Dan Puric pe acest ideo­log smintit al euro-asiatismului? Un ins„deștept [care] își iubea țara în mod ab­solut. (…) Un sociolog care (sic!) nu avem în țară așa ceva“.

 

Nu înțeleg de ce iubirea absolută a unui așa-zis creștin pentru Rusia se traduce prin uciderea ritualică de yanchei? Poate pen­tru că și legionarii lui Sima vedeau ne­cesară uciderea de evrei ca expresie a iu­birii de aproapele… Voi lăsa deoparte com­plicațiile clinice ale derapajului psihic eta­lat de Aleksandr Dughin & Co.

 

Dar pentru că Mihai Eminescu rămâne un re­per obligatoriu pentru cititorii lui Dan Pu­ric, îmi permit să evoc aici modul apă­sat în care, neconsolat de pierderea Basa­ra­biei, tânărul redactor de la Timpul co­menta, la nici 30 de ani, imperialismul mus­calilor: „de la Rusia nu primim ni­mic. N-avem nevoie de patronagiul ei spe­cial şi nu-i cerem decât ceea ce sun­tem în drept a-i cere“. Și tot Eminescu făcea la 1878 o observație istorică perfect actuală: „Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei… ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mis­tu­iască o parte din poporul român“.

 

Nu știm cum ar fi prezentat Eminescu fur­tul Tezaurului sau imensa tragedie a bol­șevizării. După instalarea Armatei a XIV-a pe malul Nistrului, după asasinatele în lanț produse la adresa adversarilor lui Putin, după boicotarea vinurilor moldovenești la Moscova, după moartea președintelui Ka­czyńsky la Smolensk, după intimidarea Georgiei, după anexarea Crimeei și după sistematica subminare a proiectului unio­nist la Chișinău, Dan Puric comentează ati­tudinea agresivă a Kremlinului cu ochii ume­ziți: „Încearcă rușii să-și revină, foarte bine, bravo lor!“. Să-și revină du­pă ce? După aproape un veac de co­lo­nia­lism panslavist, întemnițări și batjocuri, cu insule de Holodomor și arhipelaguri Gu­lag presărate între Riga și Bălți, între Har­kov și Ungheni, între Cernăuți și Tallinn…

 

Creștinismul e universal sau nu este deloc

 

Putem înțelege, deci, că actorul Dan Puric re­cită o partitură străină milioanelor de ro­mâni îngroziți de oligarhii lui Putin și păpușile lui Plahotniuc. Cuvântul său e, literalmente, iresponsabil. A fi responsabil înseamnă să plătești pentru ceea ce spui. Dan Puric deplânge apartenența României la NATO pentru că n-a trebuit niciodată să facă bugetul falnicei noastre armate.

 

Când milioane de români au descoperit vir­tuțile pieței libere și avantajele unui sis­tem politic bazat pe drepturi individuale, proprietate privată și democrație re­pre­zen­tativă, de ce să girăm utopia teocratică sau mitul Salvatorului politic? Iar dacă tot recunoaștem virtuțile credinței, de ce n-am aprofunda oare deschiderea creștinismului paulin către toate zările Mediteranei? Evan­ghelia lui Iisus este un dar oferit lu­mii întregi, nu doar românilor din Car­pați. Desigur, identitatea națională se naște din confluența mai multor tradiții lo­cale și ea conferă vieții personale o fru­mu­sețe de pastel. Între Prut și Nistru, ex­pri­marea acestui specific s-a plătit, decenii la rândul, cu sânge…

 

Patriotismul e bun, așadar, dar pentru a fi credibil, el trebuie să vină cu o istorie a luptei pentru libertate. Dragostea de po­por a d-lui Puric se putea manifesta și îna­inte de 1989, când erau atâtea oportunități să spui Europei putrede că bolșevicii lui Stalin și Ana Pauker ne-au omorât elita la Sighet, Gherla sau Aiud. A făcut-o Dan Pu­ric? Nu știm nimic despre vitejia acestui profet în acele vremuri. Ba, dimpotrivă: co­laborarea cu Securitatea umbrește, până astăzi, biografia actorului revoltat.

 

Iată de ce taman reciclarea unui na­țio­na­lism de tip Cenaclul Flacăra, împănat cu re­fe­rin­țe martirologice, are pentru noi un damf suspect. Și Ceaușescu ne vorbea de Oc­ci­dentul putred când românii făceau coadă pentru o franzelă. Și Ceaușescu îl iu­bea pe Decebal și-l venera pe Burebista, fă­ră să audă strigătul unui popor înge­nun­cheat.

 

Prostul nu e prost destul, dacă nu e și fu­dul. Cu ce se mândrește prostul? Cu is­pră­vile care nu-i aparțin. Dar Puric își dez­leagă publicul să se fălească cu ceea ce nu are. Aici e rătăcirea…

 

România: amintire sau proiect?

 

Dan Puric face din România o amintire, nu și un proiect. Și e păcat. Între au­to­fla­ge­larea doctă a unui Lucian Boia și exal­ta­rea naționalistă a lui Dan Puric, putem gă­si a treia cale.

 

Aș prefera ca tinerii să fie îndrumați pe ca­lea libertății, nu a văicărelii și a nar­ci­sis­mu­lui minor. Așa, doar, se obține dem­nitatea.

 

Cine formează o națiune demnă? Adu­na­rea oamenilor liberi să trăiască, să aleagă, să vorbească, să călătorească, să-și educe copiii și să-și exprime crezul personal. Ca­re e opusul libertății? Frica.

 

Ar fi extraordinar ca absolvenții de liceu ai României să nu se mai teamă de un vii­tor petrecut în țara părinților lor. Pentru a fi convinși să rămână, nu-i suficient să-i îmbătăm iluziile gargarei naționaliste. Ti­nerii nu vor să fie încolonați, ci să trăiască în­tr-o comunitate decentă, bazată pe res­pect și integritate.

 

Patriotismul sănătos e, în fond, o instanță nobilă a iubirii. Dacă îți iubești semenii, atunci nu cauți doar extazul sălii înfier­bântate, ci predai ca un dascăl bun sau ma­estru înțelept acele adevăruri dure­roa­se, alături de câteva abilități practice cu care oamenii pot ieși din ispita exodului, din capcana fricii sau trista dependență de subvenții și ajutoare sociale…

 

Patriotismul începe cu înfruntarea men­ta­li­tății de sclav, care îți spune că mereu al­ții sunt responsabili pentru ceea ce ți se în­tâmplă. Restul e doar propagandă mes­chină, calcul isteț și pură demagogie.

 

* Mihail Neamţu este scriitor și antreprenor român, doctor al Universității din Londra; contribuie în mod regulat la blogul personal www.mihailneamtu.org.

revista22.ro

Ultima ora:

ObservatorMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

PoliticKlaus Iohannis anunță candidatura României la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

EconomieIonuț Stanimir: Primul Raport de Inteligență Financiară realizat de BCR – Situația financiară este a doua dimensiune importantă pentru români, după sănătate

ExternElena Calistru: Un pic de voință de a te mișca spre mai bine

SocialAlina Rizi: Sa regenerezi orasul ia timp

EvenimenteFlaviu George Predescu: Vă invit la lansarea cărții mele „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Andrei Gavrilă

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe