Dna Jo Moore, consilier special al ministrului britanic al Transportului şi Guvernării locale, a făcut istorie în folclorul comunicării politice printr-o indicaţie către departamentul de presă  al ministerului, emisă pe 11 Septembrie 2001. La câteva ore după ce turnurile gemene din New York fuseseră distruse de atacuri teroriste, Jo Moore a trimis un email care suna aşa: „astăzi este o zi foarte bună pentru publicarea oricăror ştiri proaste pe care vrem să le îngropăm”.

Dl Remus Vulpescu, proaspăt numit pe 15 mai 2012 de Ministrul Economiei Daniel Chiţoiu, la numai câteva zile după instalarea guvernului Ponta, în funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie Hidroelectrica, pare să cunoască instinctiv această tehnică de comunicare. Cererea de insolvenţă a societăţii, depusă foarte discret la Tribunalul Bucureşti în ziua de vineri 15 Iunie 2012, trece iniţial neobservată şi este aproape îngropată în furtuna mediatică şi politică determinată de multiplele acuzaţii de plagiat, condamnările definitive, încercările de sinucidere şi contestaţiile constituţionale.

Nu îmi propun să analizez geneza şi evoluţia companiei Hidroelectrica de-a lungul timpului. Este evident că  această companie a fost dintotdeauna „căpuşată” de partidele aflate la guvernare. Cititorilor interesaţi le recomand seria de articole scrise de ziaristul de investigaţii Cristian Grosu. În cele ce urmează, vă propun o serie de observaţii punctuale asupra multiplelor şi complexelor consecinţe ale acestei decizii.

Comunicare opacă şi contradictorie. Modul în care guvernul Ponta a gestionat procesul insolvenţei Hidroelectrica este un bun exemplu de cum să NU iei şi comunici decizii economice complexe. Nu a ştiut de această acţiune şi, deci, nu a participat la analiza ei Directorul General Gheorghe Ştefan. Fondul Proprietatea, acţionar minoritar cu 19,94% din acţiuni, a declarat că a aflat despre insolvenţă în data de 18 Iunie 2012, de pe situl Tribunalului Bucureşti. Rezultă logic că dna Oana Truţă, reprezentanta Fondului Proprietatea în consiliul de administraţie, nu a fost prezentă la luarea deciziei. Ministerul Economiei, Ministerul Finanţelor (acţionar majoritar cu 80,06%), Banca Naţională a României şi Preşedinţia nu au ştiut nimic, conform declaraţiilor ulterioare. Asta ca să nu mai vorbim de băncile finanţatoare, agenţiile de rating, managementul regional, sindicatele sau media. Însuşi consilierul personal al premierului Ponta, economistul Daniel Dăianu, declara pe 18 Iunie că insolvenţa Hidroelectrică este de „domeniul fantasmagoriei”.

Ratingul şi finanţarea companiilor de stat. În raportul anual pe 2011 al administratorilor Hidroelectrica, semnat de dl Remus Vulpescu, se menţionează cu evidentă satisfacţie evoluţia în general pozitivă a ratingului companiei (Ba1 de la Moody’s şi BB de la Standard & Poor’s). Pe 20 Iunie 2012, Moody’s reduce ratingul Hidroelectrica cu patru trepte până la B2 (rezervându-şi dreptul la reduceri suplimentare) menţionând în argumentaţie lipsa de transparenţă şi inactivitatea guvernului român în sprijinirea companiei. Hidroelectrica se calificase până atunci în categoria „government-related issuer”, adică de debitor care beneficiază de suportul implicit al statului român. În consecinţă, Hidroelectrica avea un rating mai mare decât ar fi avut în mod independent şi era deci capabilă să se împrumute la dobânzi mai mici. Diferenţialul de dobândă între Ba1 şi B2 este de cel puţin 4% pe an, ceea ce aplicat la o datorie bancară de 2,5 miliarde de lei rezultă imediat în cheltuieli financiare suplimentare de 100 milioane de lei pe an. Şi mai grav este că argumentaţia Moody’s (ce va fi în mod cert replicată şi de Standard & Poor’s) se aplică tuturor companiilor de stat. Cu alte cuvinte, companii precum Nuclearelectrica, CFR Marfă, Poşta Română, Romgaz, Tarom ş.a.m.d. vor fi lovite în mod similar de înăsprirea şi scumpirea creditării. Surse din City îmi spun că toate potenţialele tranzacţii cu astfel de companii au fost îngheţate.

Sistemul bancar. La sfârşitul anului 2011, Hidroelectrica datora 2,5 miliarde de lei la 13 bănci, printre care BERD şi BIRD. Aceste bănci puseseră la dispoziţia companiei şi linii de creditare pentru finanţarea capitalului de lucru. În plus, există datorii de 1,1 miliarde de lei către furnizori precum Apele Române şi Petrom şi dividende declarate, dar neplătite pe anul 2010, de 259 milioane lei către Ministerul Economiei şi Fondul Proprietatea. Regulile relativ stricte al BNR spun clar că împrumuturile bancare către orice companie care declară insolvenţa se provizionează 100%. Cu alte cuvinte, toate cele 13 bănci care finanţează Hidroelectrica trebuie să îşi pună deoparte capital şi să înregistreze o pierdere contabilă corespunzătoare, într-o sumă egală cu împrumutul existent. Ca să vă daţi seama de scara problemei pentru bănci, 2,5 miliarde de lei reprezintă mai mult decât întregul profit al sistemului bancar din ultimii patru ani combinaţi. Preşedintele Bancpost şi fost viceguvernator BNR, Mihai Bogza, declară într-un limbaj neuzual pentru lumea finanţelor că „nu se răspunde la un şmen cu alt şmen”. BNR a refuzat momentan să ia o poziţie publică, dar a convocat o şedinţă specială pentru a evalua şi răspunde la consecinţele insolvenţei Hidroelectrica asupra sistemului bancar.

În urma discuţiilor informale şi confidenţiale pe care le-am avut cu managementul unor bănci importante din România care se află pe lista celor 13, pot dezvălui şi consecinţele secundare ale acestei provizionări forţate. Se îngheaţă instantaneu şi în totalitate toate liniile de creditare ale tuturor companiilor de stat, precum şi ale tututor companiilor private care au contracte semnificative cu companiile de stat. Consecinţele economice pe termen mediu pot fi semnificative prin presiunea suplimentară pe piaţa finanţărilor şi refinanţărilor, şi aşa lipsită de lichiditate. Prins în mod evident pe picior greşit de reacţia băncilor, guvernul Ponta a avansat în mod anonim ideea emiterii de garanţii guvernamentale pentru creditele Hidroelectrica în încercarea de a evita provizionarea lor totală. Din păcate, autorii acestor idei nu au întrebat Ministerul Finanţelor înainte să le emită, altfel ar fi aflat că astfel de garanţii reprezintă ajutor de stat şi sunt ilegale fără aprobarea expresă a organismelor relevante din Uniunea Europeană.

Fondul Proprietatea, administrat de Franklin Templeton, este lovit semnificativ de insolventa Hidroelectrică pentru că este obligat să scadă la zero valoarea acţiunilor deţinute. Acestea reprezentau aproximativ 3,3 miliarde de lei, adică 20,98% din valoarea netă a activelor totale. În plus, dividentul datorat FP pe anul 2010 de 47 milioane de lei va fi de asemenea provizionat. Acţionarii FP, majoritatea deţinători de acţiuni primite drept despăgubire pentru abuzurile suferite în timpul guvernelor comuniste, au fost loviţi încă o dată de decizia arbitrară a unui guvern român şi au suferit pierderi semnificative.

Riscul reputaţional a fost subestimat drastic de către autorii acestei decizii. În primul rând, acordul cu FMI, Banca Mondială şi UE este încălcat prin imposibilitatea evidentă de a continua procesul de privatizare parţială, agreat deja, al companiilor de stat. Procesul de instalare a unor echipe de manageri profesionişti în companiile de stat devine de asemenea desuet. Chiar şi ieşirea relativ rapidă din insolvenţă nu va compensa pe deplin impactul negativ al deciziei iniţiale. Moody’s declara pe 25 Iunie că insolvenţa Hidrolectrica va avea un impact negativ asupra calităţii creditului României din cauza apariţiei unei imprevizibilităţi care creează precedent. Cu alte cuvinte, credibilitatea se construieşte greu şi se distruge uşor.

Jocul final? Procesul de insolvenţă deschide cutia Pandorei. Cu un administrator numit la cererea dlui Vulpescu şi în conflict evident de interese – dl Remus Borza este un fost coleg de facultate şi apropiat al premierului Ponta – apare posibilitatea legală ca o majoritate de creditori să respingă planul de organizare al actualilor acţionari şi să hotărască luarea în posesie a companiei. Este chiar posibil ca noi investitori să cumpere o parte din creditele existente (valoare totală 4,1 miliarde lei, din care împrumuturi bancare de 2,5 miliarde de lei) şi să pună mâna în acest fel pe active în valoare de 16,5 de miliarde de lei. Teoretic, cu o majoritate de 50%+1 leu din valoarea datoriilor bancare (care sunt garantate şi au rang superior) adică 1,25 miliarde de lei, se poate obţine controlul unor active de 13 ori mai valoroase. O investiţie tentantă pentru mulţi.

Concluziile aproape nu îşi mai au rostul. Chiar dacă intenţia guvernului Ponta era legată numai de anularea unor contracte defavorabile cu neguţători de energie şi influenţă gen Energy Holdings, folosirea insolvenţei în acest scop este iresponsabilă, incompetentă şi potenţial ilegală.

Vezi s i prezentarea insolventei Hidroelectrica facuta de Fondul Proprietatea

Articol publicat de Mihnea Vasilache pe contributors.ro