Deși sunt departe de-a mai fi un om tânăr, am trecut și sper să trec și de-acum încolo cu mintea deschisă prin revoluția de paradigmă tehnologică și culturală prin care trecem toți. Departe de-a mă speria și irita, lumea rețelelor de socializare, a motoarelor de căutare, a marilor break-throughs științifice, a gadgeturilor electronice mă fascinează. Să vezi din tot miracolul lumii din ultimele decenii doar imbecilii de pe Facebook (care erau, slavă Domnului, destui și-n lumea cărții, a catedralelor și-a peșterilor și-or să fie tot atâția pe Proxima b, dac-o s-ajungem cândva acolo) înseamnă să iei un supărător produs secundar drept esența schimbărilor.
Îi înțeleg pe oamenii care-au trăit în utopia cărții (doar sunt unul dintre ei), le-nțeleg perplexitatea în fața tinerilor și-a unei lumi care nu mai seamănă cu cea de-acum două sau trei decenii, dar mie mi se pare că rareori a existat în lume atâta creativitate, atâta risipă de geniu științific, tehnologic și artistic ca astăzi. Nu cred că e bine să vedem doar pericolele noului fel de realitate (și post-realitate) în care trăim fără să înțelegem și speranțele de neimaginat altădată pe care ni le aduce.
Personal, nu cred că există o conspirație pentru idiotizarea tinerelor generații ca să fie manipulate mai ușor. Cred doar că omul se schimbă, cum s-a mai schimbat de câteva ori în istorie. Tinerii nu mai citesc la fel de mult ca părinții lor, poate, dar navighează în alte medii cu o dexteritate pentru mine uimitoare și inimitabilă. Puștiul meu scrie pe claviatură de trei ori mai repede ca mine, computerele n-au secrete pentru el, umblă pe Skype, pe WhatsApp, pe YouTube și pe alte chestii de zici că plutește și vă jur că nici el, nici colegii lui nu mi s-au părut vreodată imbecili spălați pe creier.
În plus, și mă opresc aici, noi, cei care-avem o vârstă, am avut șansa noastră în lume. Ne-am dat măsura în bine și-n rău. Astăzi sunt alții în punctu-n care-am fost noi acum mai multe decenii. Să nu vedem în ei decât o umanitate decăzută de la standardele noastre – vai, câteodată conservator-naționaliste – mi se pare un lucru urât și trist. Șansa lor e acum, și ei nu vor trăi și nu vor gândi ca noi, deși poate ne vor duce viața și gândurile mai departe
https://www.facebook.com/cartarescu.mircea?fref=nf&pnref=story