de Mircea Geoana

Mesajul premierului francez, Jean-Marc Ayrault, de susţinere a aderării în următoarele luni la Schengen a României şi Bulgariei cu punctele de frontieră aeriene, poate fi o invitaţie la compromis pentru capitalele cu rezerve, Berlin, Haga şi Helsinki. Franţa a acordat mereu o atenţie sporită intenţiei României, a Guvernului român de a adera la spaţiul Schengen, însă, după cum ştiţi, apartenenţa la acest spaţiu presupune atât drepturi, cât şi obligaţii. Prin urmare, dacă se vrea avansarea negocierilor şi nu aşteptarea unei etape următoare, este nevoie de pragmatism.

Însă, fiecare stat membru al spaţiului Schengen are drepturi, dar şi obligaţii. În acest sens, statul român are obligaţia de a face câţiva paşi necesari îndeplinirii acestui obiectiv prin înfiinţarea unui Consiliu Naţional Pro-Schengen cu trei piloni: parlamentar, guvernamental şi civic. Pentru realizarea acestui consiliu, în primul rând, Comisia Pro-Schengen consideră necesară reactivarea Comisiei naţionale de autoevaluare Schengen, aflată în subordinea Ministerul Afacerilor Interne, înfiinţată prin decizia nr. 303 din anul 2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 145 din 09.03.2009.

În al doilea rând, considerăm oportună înfiinţarea unui al treilea pilon – cel al societăţii civile, care alături de Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru aderarea României la spaţiul Schengen, ca reprezentant al Parlamentului, şi de Comisia naţională de autoevaluare Schengen, ca reprezentant al Guvernului, să contribuie activ la negocierile cu omologii lor din statele membre care încă au reţineri cu privire la aderarea României. Din acest pilon ar urma să facă parte reprezentanţi ai mediului academic, cultural, de business şi ai ONG-urilor ce au parteneriate cu instituţii din aceste state.

Faptul că premierul francez, un partener important al României, a vorbit în premieră de o aderare etapizată, lucru menţionat recent şi de conducerea Comisiei ca obiectiv de etapă, numai cu frontierele aeriene, fără cele maritime, în condiţiile în care aderarea cu punctele de frontieră terestre reprezintă în continuare un grad de complexitate mai mare, în special din cauza acestui flux potenţial de imigraţie masivă care vine din Orient pe filiera Turcia-Grecia-Bulgaria reprezintă o dovadă clară a faptului că partenerii noştri francezi încearcă să găsim împreună o soluţie de compromis, dar care să ne asigure un progres real şi care să permită degajarea unei soluţii la nivel de Consiliu în următoarele luni.