OraNoua.ro
Publicat în 14 octombrie 2015, 15:01 / 473 elite & idei

Mircea Geoană: ”Este un moment de mare risc și de mare oportunitate. România – poarta Europei, evadarea de la periferie și transformarea într-un stat pivot reprezintă proiectul nostru național”

Mircea Geoană: ”Este un moment de mare risc și de mare oportunitate. România – poarta Europei, evadarea de la periferie și transformarea într-un stat pivot reprezintă proiectul nostru național”

Mai sunt câteva zile până la debutul unei noi ediții a Bucharest Forum (15-16 octombrie 2015), eveniment anual organizat de Institutul Aspen România, rezultat direct al reafirmării hotărârii României de a-și pune în valoare potențialul strategic și economic în calitate de Poartă între Est și Vest.

Astfel, președintele Institutului Aspen România, Mircea Geoană, a vorbit într-un interviu pentru CaleaEuropeana.ro, partener media al Bucharest Forum – cea mai importantă conferință economică din regiune -, despre rolul central jucat de această conferință în construirea unui început de brand național, în evaluarea oportunităților și definirea unui comportament strategic, geopolitic și de business care să servească intereselor prioritare ale României. Totodată, fostul ministru de Externe și ambasador al României la Washington a căutat să ofere un diagnostic provocărilor și riscurilor pe care România le experimentează, precum și exemple concrete de soluții, răspunsuri și oportunități strategice, economice și politice pe care România le poate pune în scenă pentru a-și fructifica relevanța strategică în direcția consolidării influenței și renegocierii statutului nostru în structurile transnaționale de care aparținem.

Dan Cărbunaru (D.C.): Doamnelor și domnilor, astăzi pe CaleaEuropeana.ro avem un invitat special. Președintele Institutului Aspen România, domnul Mircea Geoană este alături de noi în redacția CaleaEuropeana.ro. Urmează să discutăm despre foarte multe lucruri care, cu siguranță, pe dumneavoastră cei interesați de ceea ce se întâmplă în Europa, în lume, inevitabil și în România. Nu sunt teme de ignorat și avem alături de noi șansa de a avea alături de noi unul dintre cei mai buni politicieni, dar și specialiști în domenii pe care cititorii noștri le urmăresc.

Mircea Geoană (M.G.): Acesta este complimentul maxim: politician care se pricepe și la ceva concret.

D.C.: Este constatarea noastră pentru un domeniu la care și noi încercăm să ne pricepem și feedback-ul pe care îl primim este unul din ce în ce mai bun. Atunci vă rugăm să aveți încredere și în capacitatea noastră de a aprecia calitățile unui politician.

M.G.: Altfel nu eram aici dacă nu apreciam ce faceți la CaleaEuropeana.ro.

D.C.: Vă mulțumim foarte mult! Pentru că mai sunt doar câteva zile până la unul dintre cele mai importante, dacă nu cel mai important eveniment de acest de tip pe care România îl găzduiește și ne referim la Bucharest Forum, un eveniment organizat de Institutul Aspen România. Nu se află la prima ediție și poate o să avem ocazia să discutăm și despre importanța edițiilor anterioare. Pentru început, domnule președinte, v-aș ruga să ne spuneți care e valoarea adăugată a acestui tip de eveniment, ca și inițiativă, în primul rând, apoi urmând să discutăm despre agendă și invitații din acest an pe care România îi va găzdui.


”România – poartă a Europei și coridor euro-asiatic”

M.G.: Tot timpul ne lamentăm în România și la București, în special, că nu suntem pe hartă și nu ne bagă nimeni în seamă. Atunci, când te gândești care sunt ingredientele ca o națiune, ca o capitală a unei națiuni, indiferent că este ea vest-europeană sau est-europeană, să fie atractivă și influentă, îți dai seama că sunt câteva ingrediente minime obligatorii. De exemplu, Bucureștiul găzduiește o dată la 2 ani Festivalul Enescu. Face parte dintr-un început de brand de țară sau de capitală a României. Uitându-ne cu jind și gelozie de multe ori la ce fac partenerii noștri polonezi… Înțeleg că te-ai întors recent de la Krynica. Polonezii fac o mare conferință geopolitică și geoeconomică de 25 de ani, în care au înțeles că trebuie să aducă, o dată pe an, elitele europene și globale pentru a discuta subiecte care sunt importante pentru domeniul respectiv, dar care, de fapt, sunt o promovare și a Poloniei ca un stat influent în spațiul european și transatlantic. Dintr-o nevoie și dintr-o gelozie să spunem, uitându-ne și la ce se întâmplă pe la Davos și la alte conferințe importante, ceea ce fac și alte țări (Turcia, Azerbaidjan), am încercat să punem România pe hartă printr-un mare eveniment politic, economic și strategic. De aici a plecat inițiativa Institutului Aspen România, care are o misiune regională în cadrul familiei globale a Institutelor Aspen, cel american, cele europene, cele extra-europene. Atunci, împreună cu partenerii de la German Marshall Fund (GMF) Black Sea Trust, și vreau să îi mulțumesc Alinei Inayeh și echipei de la Washington care ne sunt parteneri de aproape cinci ani de zile, am decis să avem la București, o dată pe an, în toamnă, un mega eveniment economic, politic și strategic, în care decidenți din business, din politică, din geopolitică, din think-tank-uri, să se întâlnească pe un concept foarte simplu – România ca poartă a Europei. Este un proiect pe care Institutul Aspen l-a sugerat Guvernului României împreună cu parteneri din consultanța privată cum sunt Price și Mckinsey și cu un concept mai larg, de coridor euro-asiatic. Este evident că dacă vrei să fii o poartă în Est și Vest, între Eurasia și Europa și spațiul transatlantic, trebuie să începi să te ocupi de ceea ce se întâmplă dincolo de Europa, spre spațiile care ne sunt învecinate: Marea Neagră, Caucaz, Asia Centrală, revenirea Iranului, problemele din Siria, ascensiunea Chinei, reacția pe care Federația Rusă sau alte puteri regionale sau globale le au. În esență, am venit cu un concept de eveniment în care spre deosebire de multe alte evenimente de acest gen, aducem împreună, de o manieră oarecum inedită, decidenți europeni, nord-americani, dar și din spațiile extra-europene, încercând să punem România pe hartă și ca tip de eveniment, dar și pentru găsirea de răspunsuri.

”Problema este că după ce am intrat în Europa, după ce suntem un aliat important în NATO, după ce avem o relație privilegiată cu Statele Unite, proiectul anilor 2010, 2020, 2030 nu a fost definit”

D.C.: E un demers care ne poziționează pe hartă în fața celor din Est și în fața celor din Vest. Ne ajută cumva să ne poziționăm și față de noi înșine altfel? Uneori pare-se că problema de percepție nu e neapărat în jurul nostru. De multe ori, partenerii noștri sau adversarii noștri ne cunosc, ne apreciază sau ne detestă în egală măsură pe baza unor evaluări, de multe ori obiective. Nu vi se pare că uneori ne lipsește nouă această capacitate proprie de evaluare a ceea ce suntem și ce putem face în zonă?

M.G.: Eu cred că nu avem o problemă de viziune și de ambiție. Avem o problemă de execuție, de capacitate de a executa un proiect. Evident că proiectul anilor ’90 și începutul anilor 2000 a fost revenirea României în Occident – UE, NATO, parteneriatul cu America. Acest lucru ni l-am propus și am reușit, de bine de rău, să-l executăm. Problema este că după ce am intrat în Europa, după ce suntem un aliat important în NATO, după ce avem o relație privilegiată cu Statele Unite, proiectul anilor 2010, 2020, 2030 nu a fost definit. Această conferință încearcă să aducă și decidenți români de la putere, din opoziție, de la Guvern, de la Președinție, de la alte instituții ale statului român, de la serviciile de informații românești, care au ceva de spus din elita statului, și să: 1) definim proiectul național pentru următorii 10-20 de ani, lăsând politica deoparte, pentru că sunt chestiuni mult prea serioase pentru a le trivializa cu discuții despre guverne și partide. Nu ne interesează la Aspen subiectul de coloratură politică, ci obiectivul strategic2) să încercăm să fim utili, prin membrii Aspen și ai board-ului nostru, cu partenerii noștri din țară și din străinătate, să avem capacitatea ca odată ce stabilim un proiect strategic pentru România să îl punem și în practică. De unde bani pentru investiții? De unde transport multi-modal ca să pun Constanța, Galați, Brăila și Mangalia pe hartă? De unde, de unde, de unde… Este un demers pe de o parte strategic și foarte practic la nivel operațional. Asta încercăm să aducem și o clarificare a proiectului și a ambiției noastre naționale în anii care vin pentru că lumea să așează brutal în jurul nostru și riscul de a fi striviți într-o competiție geopolitică care se intensifică în zona noastră este foarte important. Și oportunitățile sunt imense. Cei care au definit conceptul de stat-pivot, care în traducere liberă înseamnă un stat care aparține unui sistem politico-economic, cum este cazul României care este cu arme și cu bagaje în tabăra occidentală, dar care reprezintă un stat de frontieră al acelui spațiu economic și politic – UE și NATO și relația cu America și cu Canada. Dar statul pivot este cel ancorat într-un sistem politico-economic, dar este capabil să facă business și să devină influent și în spațiile exterioare celui din care faci parte. Acesta este statul pivot. Ideea că România este o țară care, dacă își folosește geografia, locația geopolitică și atu-urile geostrategice cu mai multă minte, putem să avem și dividende economice semnificative. Dacă jucăm un simplu rol de limes…

D.C.: Cum se tot întâmplă de vreo 2000 de ani.


M.G.:
 De foarte mult timp și cred că a venit clipa să anticipăm puțin ceea ce se va întâmpla pentru că, în mod sigur, în 10-15 ani, se va ajunge la un echilibru geopolitic într-un fel sau în altul, dar într-un mod în care România să profite de această turnură de evenimente. Așa cum înaintașii noștri au profitat de Războiul Crimeii când s-a inventat statul român modern, într-un context geopolitic foarte interesant, așa cum înaintașii noștri după primul Război Mondial au reușit să vină cu proiectul România Mare, profitând de un alt context geopolitic, așa cum după 1990, după războaiele din Iugoslavia, după 11 septembrie, după ce se întâmplă acum în Orientul Mijlociu sau revanșismul pe care Rusia îl practică în acest moment, România este în clipa de față mai influentă strategic decât ca oricând altcândva în ochii aliaților noștri europeni și transatlantici.

”Nu este vreun dubiu undeva în zona strategică occidentală, începând cu Washington-ul și continuând cu capitalele importante ale Vestului, că România are un alt rost, un alt rol și un alt destin, decât acela de a fi parte a Occidentului”

D.C.: Pe de altă parte aș spune și mai vulnerabilă, cel puțin prin mecanismele războiului hibrid care sunt declanșate în zonă. Societatea noastră și clasa au politică au dorința, dar și conștiința necesare pentru a gestiona un astfel de moment? O provocare este aceea de pivotare și asumare a unui rol poate ușor diferit decât cel pe care noi eram obișnuiți să-l urmăm, deci ar fi o schimbare a paradigmei. Pe de altă parte acest lucru fără gestionarea corectă a vulnerabilităților proprii de sistem care într-un război hibrid se activează din plin s-ar putea să genereze, mai degrabă, derută în rândul partenerilor. Mă întreb ce vor crede în aceste condiții cei de la Washington dacă vor urmări o pivotare a unei țări aflate în război hibrid. Cum se vede, eventual de la Washington, o astfel de pivotare care sună bine la București ca și concept? Prin mecanismele de comunicare, dacă nu e explicat foarte bine riscăm să pară că pivotăm mai degrabă către Est decât către Vest.

M.G.: Sub nicio formă. Nu cred că este vreun dubiu undeva în zona strategică occidentală, începând cu Washington-ul și continuând cu capitalele importante ale Vestului, că România are un alt rost, un alt rol și un alt destin, decât acela de a fi parte a Occidentului. Nu am auzit pe cineva la Londra, la Berlin, la Paris sau la Bruxelles să gândească vreo secundă că România ar putea să fie tentată de aventuri care, pur și simplu, nu au niciun sens. Ceea ce pot să spun, iar acesta este lucru pe care cei de la Pentagon, de la CIA (zona dură a sistemului strategic american) îl văd la noi: un stat și o locație geografică și strategică care este de o importanță echivalentă cu cea pe care americanii o acordă Coreei de Sud, Poloniei sau Israelului. Dau trei exemple foarte diferite spunând de la început că este o evaluare comparativă, nu una absolută. Nu avem valențele Israelului din multe puncte de vedere. Nu avem atu-urile Poloniei din alte puncte de vedere, iar în Coreea de Sud este vorba de un alt tip de echilibru. Dacă te uiți ca putere globală la harta planetei îți dai seama că la noi, iar noi știm asta de mii de ani, există un punct de intersecție a confluenței între marile puteri și o luptă de influență pe care americanii doresc să o transforme într-un punct de sprijin important pentru interesele occidentale în această parte a lumiiRelevanța strategică a României văzută de la Washington este imensă. Mult peste ceea ce reprezintă România în termeni nominali: economic, demografic, ca și competitivitate, ca forță militară etc.. Este un interes deosebit ca România să devină mai zdravănă și să poată să joace un rol.

Întotdeauna în momente de răscruce (…) în elita României (…) a apărut capacitatea (…) de a fi la înălțimea timpurilor”

D.C.: Își dorescă americanii mai mult decât noi să fie o Românie puternică în zonă.


M.G.:
 Și noi ne dorim. La noi problema nu este de ambiție, ci de capacitatea de execuție. Revin la problema slăbiciunii noastre structurale dintotdeauna care este între nivelul de ambiție și capacitatea de a fi tenaci. Tu ai vorbit de tenacitate, eu am vorbit de încăpățânare. Ai avut un cuvânt mai elegant decât am avut eu. Întotdeauna în momente de răscruce, ca cel pe care îl traversează România astăzi, în elita României, în sensul curat al termenului, a apărut capacitatea de a profita și de a fi la înălțimea timpurilor. Cât de discreditată este clasa politică românească, cât de politizată este administrația publică românească, cât de mare este lipsa de încredere într-un proiect național, eu sunt convins că vom găsi energiile intelectuale, politice, strategice în România, inclusiv în elitele românești din străinătate, pentru că avem foarte multă resursă umană extrem de valoroasă.

D.C.: Și totuși irosită cu toată valoarea ei…

M.G.: Au mai fost irosite și în alte generații, dar când țara a chemat la arme (în sensul bun) lucrurile s-au putut face. Din punctul meu de vedere este un moment extraordinar de important. El are în egală măsură riscuri și oportunități. Dacă ne apucăm de un proiect în care spunem ”Hai să vedem ce facem cu capacitatea administrativă a statului român. Continuăm lupta împotriva corupției? Da! Lucrăm și pe prevenție? Da!”…

D.C.: Da, în sensul că ar trebui.

”A venit clipa ca România să își renegocieze locul în lanțul de valoare al economiei europene și mondiale”

M.G.: Ar trebui să lucrăm mai mult și pe prevenție. Să continuăm cu lupta împotriva corupției, care este importantă, dar să venim cu un efort, cel puțin, la fel de intens, ca resurse și eficacitate, pe partea de prevenție, de achiziții publice. Citeam materiale pe care Alina Mungiu mi le-a trimis într-o conversație de ceva mai mult timp, iar România curată a constatat că din 2007 și până acum, în pofida efortului făcut de DNA pentru lupta împotriva corupției – care este un efort lăudabil și care trebuie continuat și susținut – din punct de vedere al favoritismului și al clientelismului lucrurile nu s-au schimbat practic deloc. Trebuie să fim, în primul rând, conștienți că a lupta împotriva corupției trebuie dublat ca efort de o chestiune legată de înzdrăvenirea sistemului administrației publice românești, a partidelor politice românești, a modului în care inclusiv elitele statului român încurajează ca profesioniștii să își facă datoria. În mod evident, trebuie o altă politică economică. Recomand o carte pe care un economist de foarte bună factură, Cornel Ban, a publicat-o în România anul trecut. Este o carte despre evoluția eocnomică a României de la începuturile statului român modern până acum. Ultima frază pe care Cornel o are în cartea lui este o încurajare pentru elitele românești ale momentului. El spune că ”întotdeauna România a fost la periferia sistemului economic european”. Din păcate suntem și la periferia sistemului politic european: non-Schengen, non-Euro și așa mai departe. Atunci, ce spune Cornel cred că este un îndemn pentru tot ce înseamnă oameni care doresc să vadă România mai puternică, mai dezvoltată, mai prosperă și mai sigură în anii care vin. A venit clipa ca România să își renegocieze, și acesta este sensul conferinței Aspen pe care o facem anual la București și sunt convins că avem foarte mulți aliați naturali în toate sferele societății românești, locul în lanțul de valoare al economiei europene și mondiale. Aici este, de fapt, principala provocare pentru elitele românești. Când spunem renegocierea locului nu este o chestiune în care ne
punem precum țațele mâinile în șold și ne rățoim la aliații și partenerii noștri. Nu merge așa. Ne-am rățoit de câteva ori la ei și ni s-a întors bumerangul destul de aspru, precum cazul cu creșterea deficitelor care afectau macroeconomic stabilitatea României. Nu se face așa. O renegociere a locului nostru în economia europeană și mondială poate fi făcută. De la chestiuni cu irigarea cu capital a economiei românești, obținerea unei dezlegări pe care astăzi nu am știut să o obținem cu privire la capitalizarea băncilor ce încă au capital românesc, chestiuni legate de modul în care tehnologia este transferată către România de la civil la militar și invers, chestiuni legate până la urmă de înzdrăvenirea economică a României. Acest lucru trebuie să îl explicăm mai bine și partenerilor noștri europeni, americanii îl înțeleg până la un anumit punct. Este și o chestiune intra-europeană prin care capacitatea noastră de a discuta și cu Berlinul, și cu Parisul, și cu Viena, și cu Haga, și cu Londra, și cu Bruxelles-ul trebuie să fie înzdrăvenită. Asta înseamnă progres: proiecte și iar proiecte. Renegocierea nu este o chestiune în care cineva dictează de undeva: de acum România este o economie dezvoltată, ci negocierea unei dezlegări de la contractul extrem de păgubitor pentru România, dar și pentru forța Occidentului în Europa, prin care România se dezvoltă în principal prin forță de muncă ieftină, România este dezvoltă ca subcontractor în loan-ul industrial european și dacă mă refer la elementele de comparație pe care le-am evocat acum câteva minute să putem să avem gradul de libertate pe care Polonia l-a obținut din punct de vedere al sistemului de valoare adăugată.

”În anii ’90 România era într-o zonă mult mai incertă și mai puțin relevantă strategic”

D.C.: A primit Polonia un grad de libertate sau și l-a luat pur și simplu?

M.G.: Amândouă. Și-a negociat rolul strategic mai bine decât noi. În anii ’90 este adevărat că România era într-o zonă mult mai incertă și mai puțin relevantă strategic. Polonia a fost de la început miezul problemei în relația ruso-germană și în echilibrul între Est și Vest. Și-a negociat năpraznic (acesta e cuvântul) iertarea de datorie pe care a făcut-o Bush senior și Fondul Monetar Internațional și Banca Mondială în anii ’90. I-a iertat de 35 de miliarde de dolari. În bani constanți astăzi înseamnă undeva spre 100 de miliarde de euro.

D.C.: ”Șansa” era că România deja își plătise datoria.

M.G.: Plătirea datoriei de către Ceaușeșcu este o formă de măsuri de austeritate. Ea a fost un răspuns la criza financiară din anii ’80, în care România a trebuit să plătească rate foarte înalte de dobândă la datoria pe care o acumulase. Brusc, România a devenit și geopolitic mai puțin interesantă pentru că a apărut Polonia, iar atunci interesul american și occidental în România a scăzut. Ceea ce aș vrea să încercăm să evităm este să ne lamentăm.

Astăzi, România este cel puțin la fel de relevantă strategic ca și Polonia. Nu o spun la fel de influentă, ci relevantă strategic”

D.C.: Fatalismul nu ne ajută…

M.G.: Nu. Astăzi, România este cel puțin la fel de relevantă strategic ca și Polonia. Nu o spun la fel de influentă, ci relevantă strategic. În ochii Occidentului, datorită evoluțiilor din jurul nostru, noi suntem în zona furtunii. În jurul meu este Ucraina, Moldova, Georgia, Iran, Orientul Mijlociu extins, în jurul meu se naște ofensiva inclusiv a Chinei pentru cucerirea de piețe la nivel global. Sunt și Balcanii de Vest, care reprezintă un jucător, măcar nominal, relativ influent. În loc ne să ne lamentăm, haideți să ne folosim de un moment cum nu a avut România niciodată. Pentru întreg Occidentul, nu bucăți din acesta România este un stat extrem de relevant. Incapacitatea noastră de a fructifica în dividende economice, politice și strategice această situație este exclusiv vina noastră. Să nu se creadă că ne bagă cineva în desagă, cum zice românul. Dar astăzi, cu o elită politică, tehnocratică, economică, inclusiv partea de comunicare publică, mai ales că avem un război de propagandă care se derulează în această perioadă pe teritoriul României… Noi credem că este un război de propagandă în care rușii joacă foarte abil exclusiv în Moldova și în Ucraina? Nu, se joacă și în România.

”Eu nu spun că Occidentul nu are față de noi niște restanțe. Le are și ei le știu foarte bine”

D.C.: Care sunt temele prin care se joacă în România?


M.G.: 
Că suntem colonia Occidentului și că suntem anexa lor și că, de fapt, își bat joc de noi. Că nu ne bagă în Schengen pentru că nu suntem frumoși și nu avem înălțimea sau silueta corecte. Eu nu spun că Occidentul nu are față de noi niște restanțe. Le are și ei le știu foarte bine. Însă, abilitatea rușilor de a folosi orice mică fractură în platoșa occidentală se practică din anii ’70. Ei au fost cei care au încurajat în Germania mișcarea ecologistă. Știau că dacă se dezvoltă industria nucleară în Germania, gazele rusești nu mai erau utile. Cum să crezi că oameni atât de sofisticați și de cinici cum sunt cei de la Kremlin nu folosesc un astfel de moment ca să creeze dubii cu privire la apartenența noastră occidentală, la alianța noastră cu America. Să nu credem vreo secundă că cineva nu joacă pe sub masă, pe deasupra mesei, profitând și de vulnerabilitățile noastre și de faptul că nici noi nu avem capital românesc suficient de puternic. Eu sunt un om care mă uit la partea plină a paharului. Astăzi, România are o oportunitate istorică, pe care dacă o jucăm bine putem să fim în următorii câțiva zeci de ani una dintre cele mai influente și de succes națiuni din lumea în dezvoltare la nivel internațional.

D.C.: Ar fi bine să nu mai ratăm încă o șansă. În orice caz, toate aceste lucruri despre care dumneavoastră vorbiți urmează să fie puse pe scenă în cadrul Bucharest Forum. În acest context, care vor fi cele mai importante teme pe care le vor aborda invitații, cine și-a confirmat deja participarea, cine vă așteptați să vină? Mă refer și la oameni din România și la cei din străinătate.

La Bucharest Forum 2015 vin Alexander Vershbow, adjunctul secretarului general NATO și Maros Sefcovic, vicepreședintele Comisiei Europene

M.G.: Din România vin decidenți din toate zonele, și guvernamentale și lideri importanți din partea mediului politic și economic. Partea românească este foarte bine reprezentată. Din străinătate vine un amestec foarte interesant de oameni care vin din Statele Unite, din Europa, de la NATO, și anume Alexander Vershbow, adjunctul secretarului general al NATO, cel mai înalt oficial al Alianței după secretarul general, un american și prieten vechi. De la Comisia Europeană vine vicepreședintele pentru Uniunea energetică, domnul Sefcovic, unul dintre cei mai influență comisari europeni. Avem, de asemenea, din Germania invitați importanți. Avem din zona Ucrainei, avem lideri importanți ai opoziției domnului Putin, avem invitați din partea Băncii Asiatice pentru Dezvoltare, din Turcia, din Grecia, inclusiv o rudă apropiată a premierului grec Alexis Tsipras, domnul Giorgios Tsipras de la ministerul de Externe elen. Va fi simpatic să vezi lume extrem de influentă, dar ceea ce face Institutul Aspen prin Bucharest Forum, alături de colegii de la GMF este că punem oameni, care în mod normal nu s-ar întâlni, pe aceeași platformă împreună. Ideea aceasta de ”România – poarta Europei” are și un element exploziv în sensul bun. Vei putea să asculți argumente și ale Moldovei, și ale Ucrainei, și ale Azerbaidjan-ului și ale Chinei, și ale Japoniei, dar și ale Italiei, ale Greciei, ale Germaniei, ale Statelor Unite în aceeași conversație. Vom avea și oameni de presă. Tim Judah de la The Economist va fi cu noi și va modera. Sperăm să avem și din partea germană oameni de prim calibru. Va veni și ministrul adjunct italian de Externe. Vă dau câteva nume la întâmplare. Colegele mele care sunt aici alături de colegii tăi mai pot să mai îmi șoptească dacă am uitat pe cineva, dar lista invitaților este de calibru.

D.C.: Oricum lista completă și agenda pot fi regăsite atât pe site-ul Institutului Aspen România și Bucharest Forum, cât și pe CaleaEuropeana.ro, deoarece ca parteneri media ai evenimentului ne-am îngrijit să punem la dispoziția cititorilor noștri toate aceste informații și vom face acest lucru în timp real și pe perioada desfășurării Forumului. Vor fi momente importante: vorbitori foarte specializați pe domeniile pe care vin să discute în România. Ce se va întâmpla după? Ce poate folosi România?

”România – poarta Europei ca unitate de elită este astăzi o realitate la nivelul Guvernului României”

M.G.: Vă dau două exemple concrete. Suntem extrem de tenace în ceea ce înseamnă întărirea capacității pentru ca România să își pună în valoare geografia din punct de vedere economic. Ce am vorbit, practic, în interviul nostru. Ceea ce Institutul Aspen a reușit să facă după conferințe repetate de acest gen, pentru astfel de lucru nu se fac într-o noapte – ca să convingi stakeholderi și decidenți politici și administrativi ai nevoie să le aduci argumente – este să aducă un concept prin care Aspen împreună cu Mckinsey și cu Prize, care a fost bine primit de Guvernul România, și care se numește unitatea Gateway, unitatea România – poarta Europei. Astfel. consultanți profesioniști de nivel top, împreună cu înalți funcționari și oameni de palier politic la nivelul administrației statului român lucrează pe proiecte concrete. Vă dau un exemplu: o nouă agenție de investiții și export, care trebuie pusă pe baze mai profesioniste, transformarea EximBank-ului într-una de dezvoltare, un fond suveran sau un fond bazat pe rețele din energie. Sunt câteva exemple de proiecte concrete și nu de chestiuni de discuție geopolitică sau de ambiții. ”România – poarta Europei” ca unitate de elită există astăzi la nivelul Guvernului României. Este un produs pe care noi am avut îndrăzneala să-l propunem, am avut și capabilitatea să-l sugerăm și astăzi este o realitate la nivelul Guvernului României. Este un lucru bun și care depășește culoarea politică sau lupta politică. Suntem, de asemenea, în clipa de față, în pregătirea celui de-al doilea mare concept, prin care sperăm să convingem decidenții români și împreună să convingem decidenții europeni ca Uniunea Europeană, mai ales că la nivelul noii politici de vecinătate la nivelul european, doamna Mogherini are termen până în 2016 să vină cu o nouă strategie a vecinătăților Europei care sunt, iertați-mi cuvântul, vraiște astăzi… Avem instabilitate din Sahel până în Asia Centrală. Niciodată Europa nu a avut întreaga sa vecinătate sudică și estică și nu a fost într-o situație atât de ingrată. Niciuna dintre politicile noastre nu a reușit să facă mare lucru. Ca dovadă, în sud este haos. La est, ne uităm ce face Rusia și ne dăm încă o dată seama ca și acolo lucrurile nu au mers deloc bine: apropo de Ucraina, de Crimeea, de asaltul rusesc de influență în Republica Moldova.

D.C.: Are Europa un cuvânt de zis în aceste două zone?

M.G.: Cum să nu. Avem atât de multă resursă, atât de multe ingrediente de putere, inclusiv discuția cu privire la politica de apărare comună și de securitate europeană care a început din nou să apară. În clipa de față există loc pentru o inițiativă sub-regională în această politică amplă pe care Europa o redefinește. Măcar de spaimă și sub șocul lucrurilor care se întâmplă Europa este obligată să se trezească. Dacă Europa își regândește politicile de vecinătate este firesc ca România, împreună cu Italia și de ce nu, cu alte state din zonă să convingem Europa – acesta este scopul esențial al conferinței noastre de peste câteva zile – că este important să punem împreună o politică europeană pentru coridorul euro-asiatic, care include și problema Afganistan-ului. Nu uitați că în Europa și, probabil, și în România mâine poimâine nu vor fi refugiați sirieni exclusiv, ci și afgani. Cum gestionăm revenirea Iranului pe piața economică și de energie la nivel global? Cum rezolvăm problemele de guvernanță ale Ucrainei? Cum reușim să facem Caucazul o zonă cât de cât mai stabilă? Sunt zgomote extrem de periculoase între Armenia și Azerbaidjan. Cum facem ca Turkmenistan-ul, care dorește și el să exporte către Europa, să capete o rută către Europa.

”Noi nu am știut să vorbim limba business-ului, ci am vorbit exclusiv limba geopoliticului”

D.C.: Turkmenistan-ul caută cu insistență România și mă gândesc acum la precedentul președinte, Traian Băsescu, dar și la actualul președinte, care a avut întâlnire cu partea turkmenă la New York.

M.G.: Nicio problemă, dar în clipa în care după ce își strâng mâna liderii politici, după aceea trebuie să vină profesioniștii să se apuce să facă treabă. Avem acești profesioniști, însă problema este că nu există coerență în ceea ce încercăm să facem în limita puterilor noastre. Să aducem pentru proiectul ”România – poarta Europei” mai multe coerență, deci care sunt proiectele concrete care ar putea să permită gazului turkmen să ajungă prin România în Europa. Nu povești, nu geostrategie, nu hărți.

D.C.: Am avut mai mult decât povești. Am avut proiecte care ne-au ocolit pur și simplu

M.G.: De ce? Pentru că noi nu am știut să vorbim limba business-ului, ci am vorbit exclusiv limba geopoliticului. Asta trebuie să aducem noi pe masă. De aceea, cred că este o ocazie extraordinar de bună ca împreună cu alți parteneri europeni și, evident, cu sprijin mai mult sau mai puțin explicit din partea Statelor Unite să putem să includem în viitoare strategii europene și interesele zonei noastre. Acest coridor euro-asiatic trebuie să reprezinte, în opinia noastră, pentru Comisia Europeană și pentru Uniunea Europeană continuarea politicii în zona caucaziană pe care Europa deja o are, dar un pic mai ambițioasă, mai completă și un pic mai multe resurse. Dacă reușim să așezăm proiectul ”România – poarta Europei” pe o bază profesionistă și indiferent de cine este la guvernare, cum se numește președintele și să avem capacitatea de a ne folosi geografia pentru dezvoltare economică vom reuși să punem întreaga zonă într-o logică de mai mare stabilitate, și acolo nu putem singuri, ci avem nevoie de influența europeană, americană și de puterea lor de negociere cu alte puteri.

”Dacă Rusia dorește să joace un joc constructiv sunt mai mult decât bineveniți. Dacă vor continua să joace un rol agresiv, atunci va trebui să găsim formule de containment

D.C.: Înțeleg că europenii occidentali văd acest lucru de rezolvat doar împreună cu Rusia. România ce opinie are pe tema aceasta?

M.G.: În opinia mea, dacă Rusia dorește să joace un joc constructiv sunt mai mult decât bineveniți. Dacă vor continua să joace un rol agresiv cum fac acum în Siria, cum au făcut în Ucraina sau în Moldova, atunci va trebui să găsim formule de containment (n.r. – de îndiguire). Există suficient de multe alte țări în această zonă care …

D.C.: Aceasta este mai degrabă poziția americană. Vocile Comisiei Europene și ale instituțiilor europene sunt mai degrabă împăciuitoare. Chiar citeam o intervenție publică a domnului Juncker și spunea că nu e de acord cu poziția americană și faptul că președintele Obama a denumit Rusia ca o putere regională, de natură să jignească Rusia, care iată își arată adevărata vocație.

M.G.: Nu cred că România are vreun interes în a provoca Rusia. Nu acesta este scopul. Problema este ceea ce vrea să facă Rusia, nu ce vrem să facem noi. În clipa de față noi suntem în situația în care observăm, și nu cred că domnul Juncker citește alte informații decât cele pe care le citim și noi și dumneavoastră…

D.C.: Eu sper că are informații mai aproape de realitate decât cele pe care le avem noi din surse deschise.

”Obligația noastră este de a ne găsi aliați în interiorul Europei cu privire la o nevoie evidentă de a stabiliza zona noastră”

M.G.: În clipa de față există o violentă reașezare a ordinii mondiale. Rusia a ales o cale mult mai abrazivă, mult mai contondentă. China a ales o cale diferită, dar cu același scop, de a echilibra și de a reduce influența Occidentului și hegemonia americană. Aceste lucruri sunt evidente. Ce face Europa? În primul rând, Europa nu este una singură, iar atunci când noi încercăm să propunem, inclusiv prin conferința de zilele viitoare, este să încercăm să avem o politică cu adevărat europeană în care și preocupările mele, și ale Poloniei și al țărilor baltice să fie luate în considerare. Recunoaștem că, uneori, poate suntem exagerați în teama față de intențiile reale ale Rusiei și poate că putem pune și noi mai multe resurse și să fim mai înțelegători față de italieni, față de greci, față de spanioli cu probleme din sud și din Magreb. Astfel, reușim împreună să facem cu adevărat o politică comună de securitate și de apărare europeană. Acesta este interesul României, ca Europa să fie mai puternică. Atunci cred că și domnul Juncker sau cine va veni după acesta, apoi și în capitalele europene, unde lucrurile se văd de foarte multe ori diferit, vor vedea lucrurile într-o altă direcție. Cred că obligația noastră este de a ne găsi aliați în interiorul Europei cu privire la o nevoie evidentă de a stabiliza zona noastră, reprezentând tot ce înseamnă de la sudul Rusiei până la Caucaz, Asia Centrală și partea de Golf Persic și să nu credem că este unica zonă de preocupare pentru Europa și să fim suficient de înțelepți să ascultăm și pe cei care au preocupări față de o relație poate mai constructivă cu Rusia, altul care are o problemă legată de faptul că Siria trebuie rezolvată cu prioritate. Altcineva are o problemă cu Libia…

D.C.: Poate asta este și o problemă de definire a interesului comun. Dacă acesta este definit de poziția Germaniei doar pentru că are o voce mai puternică, mai baritonală, chiar dacă este condusă de doamna Merkel, care e o distinsă doamnă, atunci nu mai putem vorbi de un interes comun calibrat după interesul unei singure națiuni, oricât de mare ar fi ea.

M.G.: Eu nu văd riscul aici. Eu văd riscul ca Germania să nu își asume plenar rolul de lider european. Germania este astăzi foarte rezervată, încă, din motive istorice și psihologice.


D.C.: 
Am avut după 26 de ani un discurs considerat istoric, la dublu. Domnul Hollande și doamna Merkel în Parlamentul, dispuși să își asume public un rol de leadership în momente de criză. Hollande a vorbit foarte clar că avem nevoie de spațiul Schengen în continuare, dar avem nevoie de o poliție de frontieră comună, care să fie mult mai eficientă, și asta poate însemna pași înainte.

”Nu se face să ne țină la ușă în mod nemeritat (n.r. – aderarea la Schengen). Nici la Berlin, nici la Paris și nici la Haga”

M.G.: Până acum, politica de securitate, externă și de apărare au fost până acum cel mai mic numitor comun. Este foarte periculos pentru că atunci când ești în 28 de țări, în care unii sunt mai baritonali, mai influenți, alții sunt poate un pic mai puțin influenți, dar toată lumea contribuie direct sau indirect la o politică europeană. Faptul că, din opinia Germaniei față de relația cu Rusia, la opinia Poloniei și a României, până la Malta și la Cipru, avem poziții diferite, problema se pune cum ajungem să avem cel mai mic numitor comun și să putem să avem un nivel de ambiție european care să ne ducă măcar la o medie a intereselor europene agregate. Acesta este cel mai important lucru pentru România. Dacă nu se va întâmpla așa, fracturarea Europei va continua. Între Franța și Germania și Marea Britanie, care are, evident, accente proprii dintotdeauna și va continua să le aibă. După aceea, între Europa vestică și cea estică, cu preocupări diferite, inclusiv vis-a-vis de refugiați. Din punct de vedere al modului în care noi am tratat subiectul Schengen, pe lângă faptul că nu se face să ne țină la ușă în mod nemeritat. Nici la Berlin, nici la Paris și nici la Haga. Nu vorbesc de Helsinki pentru că e un jucător…

D.C.: E clar o problemă de relație bilaterală cu unele state membre, nu de mecanism de decizie europeană.

M.G.: Este o problemă legată de modul în care România își conservă și promovează influența și reputația în Europa. Dacă eu am o problemă cu Franța, care pare să fie cea mai vehementă în opoziția la Schengen…

”Schengen nu este un subiect în sine, ci el, de fapt, maschează o incapacitate a României (…) de a fi considerată ca un jucător influent în Europa”

D.C.: Acum după poziția noastră față de cotele de refugiați, cred că avem o problemă și cu Franța.

M.G.: Nu e vorba numai de asta, ci de faptul că acest declin de influență și reputație românească a început în urmă cu 10 ani. În mod constant s-a întâmplat și a avut două cauze: una a fost legată de valul mare de migrație economică din est către aceste țări, care a creat, pe fondul crizei și recesiunii, o reacție tot mai populistă din partea guvernelor din țările recipiente de astfel de mase de migranți economici, agravată de valul de refugiați și migranți economici din Orient. Noi știam acest lucru și de aceea eu consider că subiectul Schengen nu este un subiect în sine, ci el, de fapt, maschează o incapacitate a României de a-și asuma și de a fi considerată ca un jucător influent în Europa în relația bilaterală cu principalele puteri europene. Dacă principalele două țări europene spun la unison României că nu are nevoie în Schengen, deși …

D.C.: Sau lasă Olanda sau Finlanda să îi comunice…

M.G.: Nu. Acum nici măcar nu se mai ascund. Este o chestiune clară: nu vă vrem în Schengen. De ce? Pentru că… nici măcar nu sunt argumente. Asta înseamnă că influența reală a României în țările cheie ale Uniunii Europene este sub-mediocră, în condițiile în care…

D.C.: Avem un președinte vorbitor de germană și un premier socialist din aceeași familie politică precum și cea a domnului Hollande.

M.G.: Eu mi-am încheiat rolul oficial pe probleme de politică externă în 2004, fiind cel care am încheiat negocierile, ca ministru de Externe al României, cu un efort fantastic făcut și de guvernele precedente și de guvernul din care am făcut parte și de președinții cu care am lucrat, fie ca ambasador fie ca ministru de Externe, și cu domnul Constantinescu, și cu domnul Iliescu. Nu am avut nicio fisură în modul în care România și-a urmat perseverent integrarea în UE și în NATO. A mers ceas.

”România, după ce a intrat în UE, în loc să devină mai influentă, ea a devenit tot mai puțin influentă. De ce? Pentru că nu am învățat cum se joacă jocul”

D.C.: Și după aceea?

M.G.: Și după aceea, începând cu 2005, cei doi ani de zile de pregătire, care în loc să fie pregătiți pentru absorbția de fonduri europene, pentru a reașeza instituțiile, au fost ani de ceartă politică și constat, și vă spun asta fără niciun fel de apropo politic, că România, după ce a intrat în UE, în loc să devină mai influentă, ea a devenit tot mai puțin influentă. De ce? Pentru că nu am învățat cum se joacă jocul. Și dacă cu țări care sunt principalii tăi doi parteneri economici, Germania și Franța, principalii investitori în țara ta, nu ești capabil să folosești pârghiile de influență economică pe care le ai la îndemână… Când am încheiat negocierile cu UE sau când când am intrat în NATO nu era săptămână să nu vorbesc cu cel puțin 5-6 președinți de firme mari occidentale în România cărora le spuneam ”vă rog frumos sunați la voi la capitală și spuneți-le că vrem în UE și vrem în NATO”. Cum să lași imaginea României și a românilor să se degradeze când știi că ai o problemă acolo? Și cu romii și cu alte chestiuni. Te duci și investești în campanie de comunicare publică și te apuci să faci treabă. Pe mine ceea ce mă îngrijorează este un fel de stare contemplativă, în care spunem că nu ne vor în Schengen.

”Proiectul național pentru următorii 10-20 de ani: evadarea de la periferie, transformarea României într-un stat pivot, într-o poartă economică, comercială și de investiții între Eurasia și Europa”

D.C.: Nu ne mai interesează. Ne-a comunicat premierul țării că nu ne mai interesează.

M.G.: Și aceasta este o chestiune care, efectiv, este o aiureală. Nu problema Schengen este aici, ci problema că suntem la ultimul cerc de influență la nivel european. Non-Schengen, non-Euro…

D.C.: Și se suprapune cu periferia politică și cea economică…

M.G.: Atunci când ne propunem ca țară, ca națiune, ca stat să evadăm de la periferie, pentru că acesta este de fapt proiectul național pentru următorii 10-20 de ani… Evadarea de la periferie, transformarea României într-un stat pivot, într-o poartă economică, comercială și de investiții între Eurasia și Europa. Aceste lucruri pot fi făcute. Pentru asta este nevoie de un minim de consens național pe câteva direcții mari, este nevoie de a pune profesioniști în locurile cheie, și nu numai din mediul tehnocratic, pentru că sunt și politicieni de foarte bună calitate în România. Sunt oameni cu care am lucrat din toate partidele care pot să facă lucruri extraordinar de bune…

D.C.: Unii dintre ei sunt foarte discreți, cel puțin cu prezența publică. Domnule președinte, suntem foarte aproape de finalul interviului, sperăm, nu singurul. Vă mai așteptăm și cu alte ocazii pe CaleaEuropeana.ro pentru a vorbi despre teme europene și globale, dar nu credeți că ieșirea din periferie riscă să lase țara asta goală. Patru milioane au ieșit din periferie. Sunt la Paris, la Madrid, la Roma și mai rămân 18 milioane. Dacă vom mai vedea că au ieșit periferie încă patru milioane, iar peste zece ani, o să fim 14 milioane.

”Este un moment de mare risc și de mare oportunitate. Întotdeauna România a știut să folosească aceste momente în interesul nostru național”


M.G.: 
Asta e alternativa. Dacă nu ne așezăm țara pe un făgaș de creștere economică, un model de dezvoltare mai clar, o luptă împotriva inegalităților și a excluziunii sociale, care este uriașă, dacă nu creăm oportunități și pentru tinerii din România să își vadă viitorul aici, vom continua să ne depopulăm. Avem și așa un declin demografic incredibil de puternic la care se adaugă emigrarea masivă. Citeam acum câteva zile un interviu cu sociologul Dumitru Sandu, care este, probabil, cel mai bun specialist pe problema migrației și a motivațiilor acesteia și a relației dintre diaspora românească și comunitățile de acasă. Vă spun că, din toate punctele de vedere, ideea de înzdrăveni România economic, de a veni cu o renegociere cu Occidentul a locului nostru în Europa… Dacă ai o renegociere cu privire la un transfer de tehnologie în România, automat vei avea condiții în România ca un număr de cercetători, de oameni care sunt creierul cel mai valoros al țării, să găsească și condiții să lucreze și acasă. Nu este musai să fie la Dusseldorf, în Seattle sau în Silicon Valley ca să facă treabă. Este, dacă vreți, și o chestiune de supraviețuire, din punct de vedere demografic și al existenței statalității noastre pe aceste locuri pentru următorul secol, dar reprezintă o fereastră de oportunitate într-un moment de reașezare globală în care România este atât de valoroasă pentru Occident încât noi, uneori, nu ne dăm seama. Suntem, practic, o piesă vitală pentru interesele occidentale în această lume complicată. De aici până la a transforma oportunitatea într-o șansă fructificată, de a colecta dividende economice și de întărire economică și socială și, până la urmă, de crez în propriul nostru destin este problema noastră, a elitelor politice și intelectuale ale României. Dacă va exista un semnal de încolonare, în sensul bun, din partea unor decidenți credibili, deoarece pleacă de la politic… Este nevoie de un chemat de goarnă serios din partea conducerii statului român, e nevoie de a pune în jurul mesei, oficial sau neoficial, decidenții din diverse zone de influență ale națiunii române și să începem să lucrăm pe această direcție. Nu spun că ceea ce zic eu, sau ceea ce promovăm prin Aspen, sau ceea ce fac eu în politica românească este singura soluție. Dar cred că este un lucru de evidență, iar aici nu are nici nuanță politică, sau ideologică, sau generațională, sau de stare socială. Este un moment de mare risc și de mare oportunitate. Întotdeauna România a știut să folosească aceste momente în interesul nostru național. Au fost elitele românești puse în fața acestor situații în secolul al XIX-lea, după primul Război Mondial, în anii ’60 – ’70 când am jucat un rol interesant, fiind în lagărul comunist, în relația dintre Est și Vest sau după anii ’90. Este un moment în care suntem invitați să jucăm. Întrebarea este: CaleaEuropeana.ro și Aspen, împreună, într-un parteneriat care sper să continue, sunt la înălțimea acestor vremuri? Eu spun că, în continuare, există resursă umană intelectuală și patriotică până la urmă, capabilă să fructifice un astfel de moment și să nu lăsăm partea de risc să domine partea de oportunitate. Se poate face, există suficient de multă lume pricepută, problema este doar să ne hotărâm, să definim proiectul și să ne împărțim rolurile fiecare, în limita puterilor sale.

D.C.: Domnule președinte, vă mulțumesc foarte mult pentru acest interviu. Calculatoarele noastre cu care comunicăm cu zecile de mii de cititori ai noștri în fiecare zi și camerele noastre sunt de fiecare dată pregătite pentru a promova idei și oameni de valoare în această țară. Nici oamenii și nici ideile nu ar trebui să rămână ascunse într-o perioadă, iată critică, în care românii ar trebui să își înțeleagă mai bine condiția, să își asume, cu adevărat, până la urmă, calitățile. Să aibă grijă la defectele lor și întorcând oarecum această oglindă către societate sperăm ca tot mai mulți români să înțeleagă faptul că nu putem trăi în izolare, că nu există alternativă la Europa Unită și că nu există alternativă la parteneriatul transatlantic, cel puțin pentru România sau pentru acest colț de lume. Știm cu toții că atât în exercițiul public, cât și ca om politic, dumneavoastră sunteți un astfel de promotor. Apreciez foarte mult faptul că ați evitat zonele de politică internă, altfel decât într-un mod constructiv în acest context. Noi nu avem simpatii politice, dar avem simpatii pentru oamenii politici care au calitate și valoare.

M.G.: Eu am antipatii politice, dar știu să mi le reprim pentru că atunci când apare un scop superior trebuie cu toții să înțelegem că diferențele naturale între noi trebuie să ia măcar o scurtă pauză. Nu întotdeauna îți alegi tu partenerul de dialog politic. Ceea ce vreau să spun este că apreciez foarte mult ceea ce faceți voi la CaleaEuropeana.ro, faptul că ați inclus un număr mare de tineri profesioniști în această conversație despre Europa și despre rolul României în Europa Unită și în relația transatlantică. Este un lucru fenomenal pentru că cu cât va fi mai mult masă critică care privește această perioadă cu interes și dorește să se implice într-o formă sau în alta capacitatea noastră de transformare va crește. Dacă o lăsăm doar pe mâna a 20-30 de decidenți și nu avem aliați în societate pentru proiectul anilor care vin, șansa noastră de a izbândi va fi mai redusă. Deci, felicitări și suntem mai mult decât dispuși ca Institutul Aspen, ca persoană publică și cetățean român să lucrăm împreună.

D.C.: Mulțumim foarte mult. Vă dorim succes, în mod special la această nouă ediție Bucharest Forum. Vom veni și noi acolo și le vom transmite cititorilor noștri cât mai multe detalii despre ceea ce se va discuta acolo. Mulțumim încă o dată și bineînțeles dumneavoastră (n.r. – cititorilor) pentru faptul că ne-ați urmărit.

Mircea Geoană, președintele Institutului Aspen România, organizatorul Bucharest Forum, este senator în cadrul Parlamentului României încă din 2004 și președinte al Partidului Social Românesc (PSRO). Domnul Geoană a fost președinte al Partidului Social Democrat (PSD) din aprilie 2005 până în februarie 2010, președinte al Senatului României din decembrie 2008 până în noiembrie 2011, senator, fost Ambasador al României în SUA în perioada 1996-2000 și ministru de Externe în Guvernul României 2000-2004. Ca ministru de externe al României a fost președinte al Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în anul 2001 

Misiunea Bucharest Forum, inițiat în 2012, este de a servi drept platformă de reflecție cu privire la politicile economice și de securitate și pentru a promova dialogul politic între guverne și mediul de afaceri în regiunea României. Forumul este rezultatul direct al reafirmării hotărârii României de a-și pune în valoare potențialul strategic și economic în calitate de poartă între Est și Vest.

Forumul se bazează pe activitatea de politici publice din ultimii ani a Institutului Aspen România și a partenerilor săi. Anul acesta, conferința este organizată de Institutul Aspen România şi German Marshall Fund of the US, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe al României.

Institutul Aspen România, organizatorul Bucharest Forum, este o asociaţie apolitică, nonguvernamentală, nonprofit dedicată promovării leadership-ului vizionar în România și încurajării dezbaterii deschise și informate între lideri referitor la provocările cu care România se confruntă astăzi. Institutul promovează o metodă de dezbatere cu ușile închise care să încurajeze schimbul direct de idei și dezvoltarea de relaţii interpersonale între diverse sectoare de activitate.

În cadrul meselor rotunde, discuţiile sunt deschise de alocuţiunile susţinute de experți invitaţi și sunt facilitate de moderatori cu experienţă. Înainte de începutul dezbaterii, sunt oferite materiale care să îndemne participanţii la reflecţie asupra subiectelor de discuţie ale conferinţei.

Printre membrii Board-ului internațional al Institutului Aspen se numără Madeleine Albright, Lester Crown, Leonard Lauder, Mircea Geoană, Walter Isaacson, Henry Kissinger, Robert S. McNamara, Majestatea Sa Regina Noor, Condoleezza Rice sau Shashi Tharoor.

http://www.caleaeuropeana.ro

Ultima ora:

ObservatorMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

PoliticKlaus Iohannis anunță candidatura României la Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

EconomieIonuț Stanimir: Primul Raport de Inteligență Financiară realizat de BCR – Situația financiară este a doua dimensiune importantă pentru români, după sănătate

ExternElena Calistru: Un pic de voință de a te mișca spre mai bine

SocialAlina Rizi: Sa regenerezi orasul ia timp

EvenimenteFlaviu George Predescu: Vă invit la lansarea cărții mele „O dimineață de sâmbătă”, dedicată lui Bogdan Andrei Gavrilă

CulturaMireille Rădoi: Începe Festivalul Strada de C`Arte, în care se vor lansa peste 40 de volume și vor avea loc concerte, proiecții de film sau lecturi publice

EditorialCristian Unteanu: Dincolo de scandalul cu submarinele, avem încleştarea geopolitică pentru controlul pieţelor mondiale



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe