Situaţia primarilor care ar putea fi în incompatibilitate trebuie tratată cu soluţii instituţionale constructive, prin implicarea Parlamentului României, Ministerului Justiţiei şi Agenţiei Naţionale de Integritate. Nu avem nevoie de o vânătoare de vrăjitoare împotriva unui număr atât de mare de primari, care riscă să lase neadministrată mai mult de o treime din România pentru că este imposibil ca 1200 de primari (dacă se confirmă numărul) să fie iniţiatorii unor acţiuni deliberate de încălcare a legii. Mai mult, ea reprezintă şi o problemă politică pentru PSD şi USL. Cum ar arăta europarlamentarele şi prezidenţialele de anul viitor cu o treime din trupe anihilate?

La mijloc, este o problemă pentru rezolvarea căreia sunt necesari mai mulţi paşi. În primul rând, Agenţia Naţională de Integritate trebuie să comunice oficial numărul de primari care se află în această situaţie de incompatibilitate artificială. Sunt 1200 de primari, sunt 100 de primari în această situaţie? Asociaţia Comunelor din România vorbeşte de 1200 de primari, dar până acum, din comunicările oficiale ale ANI, ştiam de aproximativ 100 de primari.

În al doilea rând, este necesară o măsură legislativă care să rezolve această problemă. Trebuie găsit un echilibru între interesul public legat de integritatea totală a oamenilor care lucrează în instituţiile administraţiei publice locale/centrale şi interesul public legat de buna administrare a comunităţilor locale şi a ţării.

În al treilea rând, problema integrităţii şi incompatibilităţii trebuie abordată constructiv, nu sub forma un război politic sau instituţional. În SUA, instituţia omonimă Agenţiei Naţionale pentru Integritate, Office of Government Ethics, mai întâi consiliază şi apoi verifică eventualele conflicte de interese.

Legislaţia românească trebuie îmbunătăţită astfel încât Agenţia Naţională de Integritate să desfăşoare cu prioritate o activitate consistentă de informare, educare şi formare a aleşilor şi angajaţilor din sistemul public, iar după aceea, dacă persistă situaţii de incompatibilitate, să aplice legea cu maximă duritate.

Înainte de toate însă, este nevoie de un cod de bune practici împărtăşit instituţiilor din sistemul public şi de un program de asistenţă tehnică absolut necesar pentru prevenirea unor erori de acest tip care au drept cauză o insuficientă informare şi educare a persoanelor care ar putea intra sub incidenţa prevederilor legale.