Autoritățile, atît cele lumești, cît și cele spirituale, au găsit un compromis înțelept. Nici nu se țin slujbe cu lume, să vînturăm nestingherit covidul, cum probabil ar fi dorit unii din nucleul dur al credinței. Nici nu se face chiar nimic, să fie lumea vînată pe stradă în mod milițienesc, cum probabil ar fi dorit unii din nucleul dur al administrației publice.Viața este despre compromis. Politica este despre compromis. Iată, acum și credința este despre compromis. Nu e prima dată în istoria lumii cînd biserica e sub vremuri. Nu e prima dată cînd molima modifică vremelnic ritualul. Compromisul ne mai indică și altceva. A fost clar un joc de putere. Statul, oricît de behemotic ar fi el, iată că a trebuit să încline capul și să-și strunească semeția. Să stea de vorbă și să găsească soluții cu cineva de-o măsură cu el. Spre deosebire de celelalte momente de pînă acum ale crizei, cînd ordonanțele militare clamau militărește, fără putință de tăgadă ori de comentariu, acum avem de-a face cu o negociere și clar cu o cedare din partea Cezarului. Se dovedește că o instituție spirituală, Biserica Ortodoxă Română, este comparabilă ca putere cu instituțiile laice ale administrației centrale. Relația simbiotică dintre Stat și Biserică, de cînd lumea și pămîntul existentă pe aceste pămînturi bizantine și post-bizantine, mai bifează un episod relevant. Eu, personal, sînt plăcut surprins de felul în care ambele tipuri de instituții și-au înfrînat pofta de vehemență și au reușit să găsească o soluție decentă. Care implică atît viziune, cît și colaborare. Va fi cu siguranță un mare efort organizatoric, cum puține instituții din România sînt în stare să-l facă în termen atît de scurt. Pe de o parte, forțele de ordine, Poliția, Jandarmeria, care pătrund prin structura lor pînă în ultimul cătun. Pe de altă parte, BOR, care și ea prin însăși structura sa ajunge pînă în ultimul cătun. La asta se adaugă un alt element constructiv: voluntariatul. Un exemplu de conlucrare între instituții. Vor fi mai multe consecințe pozitive de pe urma acestei colaborări instituționale. De departe, cel mai bun lucru este că evităm transmiterea covidului, stînd acasă. Intensitatea interacțiunii sociale nu va fi diferită de celelalte tipuri de interacțiuni precaute pe care le trăim în aceste vremi de criză, cînd mergem de exemplu la cumpărături reușind să păstrăm distanța socială, prin organizare și disciplină. Nu vom avea buluceli, înghesuieli. Distribuitorii vor purta măști și mănuși. Sper că și cei care ies la poartă sau în ușa blocului să o facă. În plus, dovedim că putem avea înțelepciune, că putem colabora dincolo de diferențele de valori care ne separă. De asemenea, că ne putem organiza rapid. Mare semn de normalitate în aceste vremuri. Biserica Ortodoxă Română iese întărită de pe urma acestui compromis înțelept. Statul român iese întărit de pe urma acestui compromis înțelept. Românii au parte, în sfîrșit, de un mesaj pozitiv, de speranță și lumină. De cîteva luni, peisajul public este dominat de vehemență, de mesaje pesimiste, de profeții prăpăstioase. Este inevitabil ca atîta negativism să ți se așeze pe creier ca rugina pe chiuvetă. Mai ales cînd din partea autorităților pînă acum n-au venit decît mesaje mohorîte, care n-au ținut decît prea puțin cont de nevoia de speranță a oamenilor. Iată că, în sfîrșit, avem parte și de un asemenea mesaj. De normalitate. De speranță. De colaborare. De respect față de credință și simbol. De respect față de cei în vîrstă, prea izolați pînă acum, cei care cu atît mai mult au nevoie de comunitate, de comuniune, de credință și de lumină. Mă bucur. Săptămîna Patimilor ne face cadou o Patimă luminoasă. Lumină în întuneric. Credință în bezmeticeală. Speranță în suferință. Viață în moarte. Hai, stați acasă și aveți răbdare. Mai avem încă o lună de pătimit. Știu că vă vine greu. Dar cum am stat o lună, mai putem răbda încă una. Dăm Cezarului ce-i al Cezarului, că Cezarul ne ține în casă. Și după aia vedem cum o să-i dăm de cap celeilalte încercări, mult mai mari după părerea mea: încercarea economică. Pînă atunci, să vedem bucățica de optimism din această mare de vești proaste de pînă acum. Românii avem parte de Lumină. Să aveți un Paște luminat, dragilor!