de Mirel Palada

Bluful politic al Preşedintelui Băsescu este pe cale să-şi piardă termenul de valabilitate. Pe principiul numai astăzi nu e mâine, azi vom vedea câte valori şi principii de dreapta împărtăşeşte cel care a reuşit să unească tot spectrul politic semnificativ împotriva sa.

Preşedintele astăzi trebuie să se decidă ce face cu legea reducerii CAS. Fie o trimite înapoi la Parlament spre reexaminare, fie o promulgă.

În ciuda spectacolului ieftin jucat în ultimul timp, ambele variante sunt pierzătoare pentru Preşedintele – jucător.

Dacă Traian Băsescu promulgă legea, înseamnă că acţiunile sale legate de legea reducerii CAS au fost doar balet politic.

Pe Preşedinte puţin îl interesează situaţia locurilor de muncă din economie şi a reducerii taxării muncii. De fapt, domnul Băsescu pur şi simplu a mai găsit un prilej de ciondăneală, să mai bage nişte beţe în roate Guvernului, doar – doar s-o simţi şi în susţinerea electorală a Partidului ales.

Din păcate pentru domnia sa, aşa cum au arătat şi alegerile europarlamentare, la politicienii necredibili nici procentele nu trag.

Ca şi în cazul reducerii TVA la pâine – vă mai amintiţi ce scandal s-a făcut anul trecut pe acest subiect? – odată legea promulgată, se va vedea clar pentru toată lumea că Guvernul a avut dreptate şi toate justificările necesare pentru a lua o asemenea măsură. Şi se va dovedi încă o dată cine este primul Gică Contra în stat.

Dacă, în schimb, Preşedintele retrimite legea la Parlament, atunci o altă iluzie dispare – aceea că Traian Băsescu este un om de dreapta.

Preşedintele este de dreapta doar din gură. Doar atunci când vorbeşte despre austeritate, de tăieri de pensii şi salarii, de închis spitale şi de stat minimal. Atât a înţeles Traian Băsescu din concepţia economică a dreptei.

Preşedintelui îi este total străin conceptul de relaxare fiscală. Pentru domnia sa reducerea taxelor produce doar găuri în buget, nu şi stimulare a economiei şi creare de locuri de muncă. Domnul Băsescu priveşte macroeconomia drept contabilitate.

Este greşit şi o să încerc să explic folosind o situaţie foarte dragă Preşedintelui.

Dacă şeful statului ar fi folosit logica din cazul reducerii CAS în achiziţia terenurilor de la Nana, atunci n-ar mai fi luat niciodată împrumutul de la CEC. Că doar era o gaură de un milion de euro şi o rată lunară de peste 300 de milioane de lei vechi. Cum să-ţi faci o asemenea gaură în buget? Doamne feri! Stai, fată, cuminte, nu cumpărăm nici un teren! Nu are acoperire bugetară!

Dar Preşedintele, la fel ca în pilda cu fă ce zice popa, nu ce face popa, a dovedit de fapt că înţelege foarte bine beneficiile cheltuielii de azi pentru câştigul de mâiine. Beneficiind de viteza lumină a funcţionarilor bancari, a luat acest credit şi nădăjduieşte că toată afacerea va fi una foarte profitabilă pentru descurcăreaţa familie prezidenţială.

Aşa funcţionează şi reducerea CAS, ca în capitalismul pe care d-nul Preşedinte îl înţelege doar pe persoană fizică, nu şi de la înălţimea pupitrului prezidenţial. Cheltuieşti la început de undeva, ca să câştigi pe urmă mai mult. Pentru a obţine efecte pozitive pentru economie, mai întâi dai de la tine, adică tai taxe. Rişti şi câştigi.

O spun toţi economiştii de dreapta şi toţi oamenii de afaceri serioşi. Asta ar fi trebuit să o facă vestitele guvernări de aşa-zis dreapta. N-au făcut-o. Au fost de dreapta doar pe hârtie, doar când semnau cu mâna dreaptă deciziile de tăiere a salariilor şi de închidere a spitalelor.

Deci tic – tac, tic – tac, Mr. President. Cacealmaua prezidenţială se termină azi, iar Preşedintele nu ştiu pe unde va scoate cămaşa.

Din păcate, de mulţi ani de zile tot scoate cămaşa pe spinarea românilor. Tic-tac. Tic-tac. Trei luni. Pardon: sunt prea optimist. Patru luni. Hai, treacă de la mine: cinci luni.

Tic-tac. Tic-tac.

The rest is silence.