Sîntem fabulos de balcanici. Irecuperabil de balcanici. Delicios de balcanici.

Principiul vestit din vremea comunismului “ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim” tocmai s-a metamorfozat zilele astea în “ei se fac că ne dictaturesc, noi ne facem că ne pasă”. Ei se fac că ne termometrizează, noi ne facem că-i credem. Simplu: Jeana nu e moartă, Jeana se transformă.

Apar din ce în ce mai multe relatări privind temperaturile absolut cutremurător de arctice pe care le indică termometrele la intrarea în supermarketuri. 35 cu 5. 35 cu 3. Chiar 34 cu ceva. Temperaturi practic de cadavru proaspăt, tocmai înainte să intre în rigor mortis. Asta e febră de Frankenstein, pupa-v-aș eu mercurul de la termometru, nu temperatură de cetățean în viață.

E clar. Am mermelizat-o și pe asta. Ce știu românii mai bine? Să dea kilometrajul înapoi. Deci în bună tradiție șulfărizatoare, așa au făcut. Au dat termometrele mai jos. Le-au reglat din șurubelniță. Să măsoare orice, dar să fie sub 37. Să nu-și piardă clienții, evident.

Fabulos. O mare ipocrizie de tip Tanța și Costel. Sîntem deontologi. Sîntem morali. Sîntem plini de indignare virtuoasă. Ne prezentăm drept marii disciplinați ai lumii. Și, discret, pe partea aialtă, facem o mică șulfăreală necesară. Dăm termometrul mai încet, să nu care cumva să apară vreunul cu febră, să trebuiască să se producă chestii și consecințe.

Ah, Doamne. Ce pricepere au românii să înfrunte tirania vitejește, cu pieptul în față, ca la Smîrdan și ca la Verdun. Ah, Doamne. Svejk nu a dispărut din fibra noastră națională. Nici Caragiale. Las-o, mă, la punctu’ mort…

Genial. Genial. Trebuie neapărat să bem în cinstea capacității de mermeleală a bravului nostru popor pașoptist și rece ca marmura