de Mirela Iovu

Există multe necunoscute și intrebari cu privire la criza COVID-19, cea mai importantă dintre acestea fiind care va fi impactul final asupra lumii, in special asupra sănătății oamenilor? În această conjunctură, este imposibil de calculat  cât de mult se va răspândi pandemia înainte de a-și parcurge cursul și de a începe să se reduca sau care vor fi efectele și costul total, la nivel global.

Cu toate acestea, există cel puțin două certitudini pe fondul tuturor incertitudinilor, criza  aruncand pietele financiare, la nivel global, într-o stare de volatilitate ridicată,  ceea ce a determinat companiile din toate industriile să caute rapid un mod optim de a gestiona si depași aceasta situatie. Instituțiile de credit, in special, au  nevoie urgenta de o strategie care să contribuie la maximizarea rezilienței lor și pentru a se pregăti pentru orice scenariu macroeconomic și financiar negativ, pe termen lung.

În primul rând, este clar că economia globală se confruntă cu un triplu șoc: din partea ofertei (ex. electronice, automobile, alte bunuri de larg consum), din partea cererii (de ex. companii aeriene, turism) și în încrederea pieței (bursele au inregistrat scaderi masive spre nivelurile inregistrate in octombrie 2008). Băncile centrale (inclusiv BCE) au luat deja măsuri pentru a anticipa un potențial de încetinire economică prin scăderea ratelor dobânzilor, desi ratele dobânzilor sunt fie minime istorice, fie negative, inclusiv in Europa.

Pe fondul acestor socuri, analiștii economici considera in unanimitate COVID-19 ca fiind o „lebădă neagră” care perturba activitățile sociale și mediul de afaceri din întreaga lume, ale carei consecințe și durată, sunt total necunoscute. Industria serviciilor financiare este expusă de două ori: în modelul propriu de afaceri și prin riscul de neplată a clienților (în cazul băncilor) sau de provocări ale veniturilor din investiții (în cazul asigurătorilor). Cu toate acestea, sunt voci care spun ca perioada COVID-19 ar putea aduce noi oportunități pentru industria serviciilor financiare, creând oportunități pentru transformarea relatiei cu clienții, introducerea de noi produse și servicii inovatoare in interacțiunea cu clienții.

In al doilea rand, majoritatea instituțiilor bancare din România au luat masuri de asigurare a sănătatii, productivității și conectivității angajaților, oferind  stabilitatea operațiunilor si asigurand fluxuri continue in activitatea de zi cu zi. Abordarile s-au axat pe trei teme principale:

• Protejarea angajaților – „imunizarea” forței de muncă și  elaborarea unor programe de „talent management” care sa faca fata unor  provocări similare și în viitor;

• Consolidarea încrederii – prin  sprijinirea și deservirea fara sincope a clienților (inclusiv a clientilor din grupa de varstă peste 65 de ani, cărora li s-au impus prin lege restrictii de miscare in afara domiciliului) dar și prin acordarea unor facilitati la rambursarea creditelor – moratorii;

• Regandirea/reinventarea  modelelor de operare pentru a reflecta mai bine noua realitate – digital/on-line banking.

Ca multe alte industrii, și instituțiile bancare se confruntă cu o gamă largă de probleme operaționale din cauza COVID-19. Acestea includ modul de operare a sucursalelor în cazul în care traficul clienților încetinește semnificativ (din cauza restricțiilor locale oficiale sau temerilor de a contracta coronavirusul într-un loc public); modul de gestionare a riscului de piață și de credit, care este probabil să crească (în special pentru IMM-uri si consumatorii vulnerabili); cum să faca față scaderii rentabilitatii activelor cauzate de reducerea activitatii, de ratele mici de dobânda, de problemele de rambursare a imprumuturilor. Mai mult decât atât, segmentele specifice de clienți au nevoi specifice, cand vine vorba de masurile luate privind „distantarea sociala” ori reducerea mobilitatii clientilor din grupa de varsta peste 65 de ani.

In plus, există inca o provocare suplimentara pentru institutiile de credit din partea jucătorilor digitali si a fintech-urilor  – care ar putea in perioada urmatoare sa „muste” din cota de piață –  ale caror oferte si agilitate ar putea reduce cererea pentru unele produse și servicii bancare vandute prin canalele traditionale de retail banking.

Asadar, impactul crizei COVID-19 asupra institutiilor financiare impune  zece actiuni cheie  (cel putin), unele pe termen scurt, iar altele pe termen mediu.

1. Acțiuni pe termen scurt

Pe termen scurt, institutiile de credit trebuie să desfașoare, în esență, cel putin șase acțiuni pentru a naviga în criza COVID-19: protejarea personalului și asigurarea continuitatii afacerii, de a răspunde rapid si de servi promt clienții, de a gestiona rețelele  teritoriale fizice și de a promova canalele alternative, de a implement teste de stres mai reactive pentru a anticipa scenarii diverse, de lansare sau accelerare de programe de eficiență și implicarea intr-un dialog activ cu părțile interesate publice, supraveghetorii și autoritațile Statului.

1. Protejarea  personalului și asigurarea continuitatii activității. Această inițiativă include revizuirea planurilor de continuitate a afacerii și optimizarea comunicării interne pentru a informa cu exactitate și regularitate personalul – precum și pentru a ii asigura că starea lor de bine si de sanatate, este cel mai important aspect pentru conducere in aceasta perioada dificila. Acesta include, de asemenea, accelerarea implementării de noi moduri de lucru (cum ar fi lucrul de acasa, intalnirile si comunicarea in mediul on-line, virtual) și familiarizarea personalului cu instrumentele si echipamentele de lucru on-line. Pe această linie, majoritatea instituțiilor de credit au luat masura constituirii unor grupuri de personal care lucrează la domiciliu ori prin rotatie, în cadrul unor echipe specifice, separând echipele critice în două locații și asigurand continuitatea conducerii  dacă un membru  sau mai multi, sunt obligați să se autoizolele sau sa intre in carantina.

2. Asigurarea unor răspunsuri rapide, corecte – si pe intelesul tuturor-  in relatia cu clientii. Institutiile de credit trebuie să comunice clar (și permanent) cu clienții cu privire la modul în care criza COVID-19 le-ar putea afecta ori perturba activitatea, cât și drepturile si obligatiile din contractele si conditiile generale de afaceri incheiate (ex. plata cash, ridicarea ori depunerea de numerar la ghiseu, schimbul valutar). Majoritatea institutiilor de credit au implementat programe de amanare la plata a ratelor de credit pentru consumatori, au extins perioadele de scadență pentru împrumuturile companiilor celor mai afectate ori au propus moratorii pentru plata ratelor de principal pe perioada manifestarii crizei/efectelor COVID-19.

Mai mult decât atât, institutiile de cerdit dar si asociatiile de lobby bancar au demarat ample  programe de informare si de comunicare cu privire la modul in care clientii ar trebui sa interactioneze pe aceasta perioada cu bancile, indicandu-le benmeficile utilizarii canalelor digitale (carduri de cerdit, plati on-line, etc.)  pentru a-si proteja sănătătatea atat acestia cat si peronalul institutiilor de credit. Acestea ar trebui să facă din interacțiunea un „moment al adevărului” pe care clienții nu le vor uita. Băncile ar trebui să se angajeze proactiv cu sectoarele economiei cu cel mai puternic impact (de exemplu, automobile, electronice, energie, călătorii și timp liber) și să discute cu clienții lor soluții inovatoare de finanțare.

3. Gestionarea rețelelor teritoriale (fizice) și promovarea canalelor alternative. Institutiile de credit trebuie să aiba planuri si scenarii de lucru in cazul, un oras/orase sau un judet/judete ori o intreaga  regiune se inchide, interzicandu-se cetatenilor deplasarea in afara locuintei ori in cazul inchiderii unei sucursale/a mai multo sucursale pentru infectare cu COVID-19, ceea ce înseamnă că clienții si chiar salariatii nu mai au acces la sucursale sau la orice alta locatie de afaceri unde ar putea avea loc o întâlnire fizică cu un reprezentant al institutiei de credit . Se poate ajunge astfel la inchiderea unui numar semnificativ de unitati teritoriale, oprirea serviciile de casierie și altele asemenea. Institutiile de credit trebuie să examineze cu atenție și să promoveze canale alternative, precum și să accelereze desfășurarea funcționalităților necesare în aplicații și platforme digitale.

4. Desfășurarea de teste de stres agile și foarte reactive pentru a anticipa diferite scenarii de risc. Având în vedere imprevizibilitatea intervalului și vitezei cu care se poate răspândi coronavirusul, institutiile de credit trebuie să stabilească si sa realizeze teste de stres in conditii de reactivitate maxima, cu o frecventa mai mare – vizând rezultate pe zile  – pentru a stabili noi limite și a lua decizii de creditare și de piață . Institutiile de credit vor trebui să înțeleagă impactul primar al evenimentului COVID-19, dar să înțeleagă și impactul secundar asupra politicii monetare și fiscale, precum și implicațiile specifice sectorului – de exemplu, impactul secundar al ratelor dobânzilor negative. De asemenea, criza prezintă o oportunitate de a accelera utilizarea abordarii pe baza ratingurilor interne/modele interne de risc în testarea stresului, de obicei în anticiparea riscului de creditare pentru IMM-uri.

5. Elaborarea  sau accelerarea unor programe de eficiență. Institutiile de credit ar trebui să se pregătească pentru o diminuare a veniturilor si implicit a profitului operational. In aceste conditii este important sa se ajusteze bugetele de venitui si cheltuieli, planurile de afaceri și, desigur, strategiile de business.

6. Implicarea într-un dialog activ si constructiv cu părțile interesate  (supraveghetorii și institutiile statului). Institutiile de credit ar trebui să se implice si sa propuna  programe guvernamentale pentru a acorda/suplimenta fonduri firmelor care se confrunta cu dificultati financiare cauzate de COVID -19, așa cum au procedat în perioada de criză financiară 2007-2009. În prezent, atat Banca Centrala Europeana cat si Banca Nationala a Romaniei solicită sau recomanda, dupa caz, băncilor să manifeste flexibilitate cu debitorii care intampina și este clar în interesul creditorilor să arate toleranță față de debitorii care se confruntă cu o diminuare a a activitatii si a lichiditatii, ori care au fost obligati sa trimita angajatii in somaj tehnic.

B. Acțiuni pe termen mediu

În prezent, există o dezbatere deschisă și continuă între economiști cu privire la întrebarea dacă COVID-19 va declanșa o încetinire economică semnificativă – chiar și o recesiune completă – sau, într-un scenariu mai optimist, va dispărea în câteva săptămâni sau luni dupa care com vedea o revenire rapidă spre sfarsitul anului. Cu toate acestea, indiferent de modul în care se va manifesta criza psot COVID-19, este aproape sigur că veniturile din 2020 și, în cele din urmă, rentabilitatea,  costul riscului, vor suferi – o consecință directă a cel puțin șase luni de reducere economică.

În general, pe termen mediu, institutiile de credit trebuie să întreprindă patru acțiuni suplimentare pentru a naviga prin criză: accelerarea implementarii/vânzării de servicii digitale, reinventarea modelelor de afaceri, pregătirea pentru noi oportunități și regândirea raspunsului la evenimente cu risc redus de probabilitate / risc ridicat.

7. Accelerarea implementarii de servicii digitale. Bancile trebuie să accelereze migrația clienților către canalele si platformele online, precum și să permita noi moduri de lucru și interacțiune între banca și clienți (cum ar fi prin intermediul canalelor telefonice, video, chatbot). Multe bănci au lansat deja inițiative în această direcție, profitand de oportunitatea (și necesitatea) de a accelera procesele de digitalizare.

8. Inventarea si inovarea de modele de business. Institutiile de credit ar trebui, de asemenea, să decida cu privire la activitățile pe care ar trebui să le păstreze in-house vs. pe care ar trebui să le externalizeze (in raport si cu deciziile de implementare a unor servicii digitale, inovarea in relatiile de afaceri).

9. Pregătirea  pentru noi oportunităț si nise. Șocurile economice, greu de depasit, pot aduce și oportunități neprevăzute. În timpul acestei crize, institutiile de credit ar trebui să analizeze cu atenție oportunitățile potențiale de consolidare pe termen lung și având în vedere că următorul șoc economic poate fi și mai dificil. Acestea pot beneficia de prețuri de achiziție mai mici pe fondul condițiilor actuale, reorientarea profesionala a angajatilor, activitati conexe.

10. Regândirea strategiei pentru evenimente cu risc redus de probabilitate / cu impact de risc mare. Institutiile de credit trebuie să-și regândească perspectivele cu privire la evenimentele cu risc redus de probabilitate / cu impact mare. În urma izbucnirii SARS 2002-2004, majoritatea institutiilor au identificat gripa pandemică drept un eveniment cheie de risc care ar putea avea un impact negativ asupra bilanțurilor și modelelor de afaceri ale acestora. În anii de dupa pandemie, însă, această posibilitate a scăzut treptat din strategia de risc – până la apariția COVID-19. Institutiile de credit au nevoie de un cadru solid de raspuns pentru evenimente cu probabilitate redusă / cu impact mare (sau „lebădă neagră”) pentru ca aceasta nu va fi ultima dată când industria este testată.

Desigur, mai sunt multe de făcut dar un lucru este cert. Institutiile de credit trebuie să acționeze rapid si decisiv, nu numai pentru a „naviga” fara prea multe daune prin actuala criză COVID-19, ci și pentru a-și consolida rezistența și pentru a prospera în peisajul post-criză.

Licentiata in stiinte juridice, cu o experienta de peste 23 de ani in sistemul bancar, Mirela Iovu  este din decembrie 2008 vicepreşedinte al CEC Bank SA.  Adepta pregatirii profesionale continue, are un doctorat in drept de la Universitatea Bucuresti, o diplomă MBA în management financiar , o diploma ICA Professional Postgraduate in Governance, Risk and Compliance, urmand si cursuri la Harvard Kennedy School – Executive Education, despre Incluzine Financiara.