de Miruna Butnaru-Troncotă

Până acum nu au existat divergențe majore între principalele partide din România cu privire la interpretarea contextului geostrategic sau la stabilirea obiectivelor majore de politică externă. Totuși, este de așteptat ca evenimentele de politică externă să influențeze dezbaterile din anul electoral 2024. Pe de o parte, unitatea de vederi asupra politicii externe a suferit modificări majore odată cu ascensiunea partidului AUR. Pe de altă parte, chiar și fără AUR, provocările de politică externă vor fi uriașe.

Alegerile multiple de pe parcursul anului 2024 din România vor determina traiectoria acesteia nu doar în următorii patru ani, ci în minimum următorul deceniu, într-un context definit de războaie şi posibile diviziuni înăuntrul UE sau NATO, care pot reconfigura ordinea politică a lumii. Este de așteptat ca evenimentele de politică externă să influențeze dezbaterile din cadrul diferitelor runde de campanii electorale ale partidelor politice din România, chiar dacă până acum nu au existat divergențe majore între viziunile partidelor mainstream românești cu privire la interpretarea contextului geostrategic în care se află România sau la stabilirea obiectivelor majore de politică externă. Odată cu ascensiunea partidului AUR, această unitate de vederi asupra politicii externe a suferit modificări majore, discursul AUR contrastând în multe privințe cu consensul care domnește între celelalte partide politice de la București. AUR exploatează diferențierea pentru a se constitui ca partid anti-sistem, iar anumite teme de politică externă îi servesc de minune în acest scop. Chiar și fără AUR, provocările de politică externă vor solicita atenție sporită din partea întregii elite politice românești.

Extinderea UE – pariul geopolitic major al momentului?

Tema extinderii UE a primit în 2023 o atenție deosebită, după o perioadă lungă de blocaje, stagnare și parțial dezinteres, nefiind în ultimii ani o prioritate pe agenda deja foarte încărcată a UE. Actualul război ilegal și ilegitim declanșat de Rusia împotriva Ucrainei în februarie 2022 a avut ca efect catalizarea acestui interes de accelerare a proceselor de integrare europeană în vecinătatea strategică a UE și NATO, schimbând perspectiva publică asupra Balcanilor și statelor din vecinătatea estică. Rolul UE ca actor geopolitic este incontestabil, iar integrarea statelor din vecinătatea estică, precum Moldova și Ucraina, are o relevanță imensă pentru situația geopolitică a Uniunii. În ce privește modalitatea prin care UE va gestiona această dinamică geopolitică, statele membre se împart în minim două grupuri: cele care consideră că așa-numitele criterii de la Copenhaga – instituții stabile, economii de piață funcționale și capacitatea de a îndeplini obligațiile de aderare – rămân pilonii fundamentali ai extinderii, ceea ce ar face ca întregul proces de negociere să mai dureze cel puțin un deceniu, până ce criteriile sunt îndeplinite; și cele care văd în războiul din Ucraina un fenomen excepțional, care justifică o serie de excepții menite să faciliteze accelerarea procesului de integrare europeană (din motive strategice), mai ales în cazul celor mai proaspete trei candidate, care au probleme majore de suveranitate și nu pot îndeplini criteriile de la Copenhaga – Republica Moldova cu regiunea transnistreană, Ucraina cu cele patru regiuni anexate ilegal, Lugansk, Donețk, Herson și Zaporojie, respectiv Bosnia și Herțegovina cu amenințările de secesiune din Republica Srpska.

Continuarea, aici.