Fiindca azi s-au dat rezultatele la Bac doar la auzul acestui cuvant m-a luat dintr o data un val de spaima si groaza cand am auzit la stiri despre rezultate. O senzatie fizica de transpiratie, trepidatie, accelerare a pulsului. Pentru mine acel examen a insemnat o teroare si retrairea acelor momente e mereu foarte dureroasa. Asociez clasei a 12-a si acelei veri sentimente foarte negative inclusiv doar la auzirea cuvantului Bac..
Reflectand la asta, mai ales prin prisma lecturilor mele psihologice si pedagogice recente, constat ca mediul excesiv competitiv al scolii plus proasta gestionare emotionala a intregului parcurs de catre familia mea, cu extrema presiune pusa pe mine pentru a obtine note maxime – m-a afectat psihic foarte tare. Am facut meditatii la toate materiile si da am luat prima medie pe Bucuresti – dar la ce m-a ajutat asta? Acele note au lasat in spate o epuizare si o durere imensa. Am pus singura foarte multa presiune pe mine, atunci am inceput sa beau multa cafea si sa dorm foarte putin noptile, am ajuns la o totala epuizare psihica si nu pot asocia acele zile decat cu acea groaza si frica in astteptarea notelor si senzatia ca nu voi depasi niciodata acel hop.
Am dat Bacul acum 15 ani. Aceasta experienta dureroasa mi se pare acum exemplul clar al esecului – si a ceea ce NU ar trebui sa fie terminarea liceului pt un elev – si al sistemului educational – unde fara meditatii nu poti lua o medie mare – si a celui familial – care ii sacrifica increderea in sine si bunastarea emotionala copilului pt niste note… Mi-as dori foarte tare ca alti elevi sa nu mai treaca prin asa ceva… Atat atitudinea profesorilor cat si a parintilor si sprijinul emotional neconditionat de note ar putea schimba astfel de povesti. Realizez acum ca un elev care se simte sprijinit si iubit isi va gasi singur propriul ritm pentru a atinge obiectivele atat de sus pe cat si le pune singur. Astfel se va si bucura pe deplin de rezultate. Pentru mine acele note nu doar ca nu au fost o satisfactie – dar le asociez unei dureri foarte mari si a unei dorinte perpetue de validare prin note si “aprecieri sociale” care a continuat multi ani dupa – de care am scapat (partial) abia dupa multi ani de terapie.
Cred ca e momentul sa ne uitam critic la tot ce ascund “notele mari” si asa zisa performanta si presiunea pusa pe elevii asa zis “model” – care raman schingiuiti pe viata. Adesea ne poate ingrozi ce se ascunde acolo.

#dontletexamskillyou #bacalaureat