Şeful Băncii Centrale a amintit că, în anii 1880, când a fost adoptată legea privind înfiinţarea unei bănci de scont, instituţia trebuia aşezată în apropierea sursei de capital, respectiv într-o zonă în care se aflau negustorii care aveau nevoie de capital circulant, iar unul dintre principiile fundamentale avute în vedere de arhitecţi era tocmai acela la relaţiei directe între client şi bancher.

„Veneau, primeau ştampila pe spinare că sunt onorabili, că altfel nu intrau la scont şi intrau, prin urmare, scontau şi plecau cu bani, cu capitalul circulant necesar. Plecând de la destinaţia clădirii, arhitecţii au avut în vedere două principii fundamentale. Erau principii fundamentale şi pentru acea vreme, dar şi pentru perioada de astăzi, în noile condiţii. Primul, să existe posibilitatea unei relaţii directe cu clienţii. Pe atunci nu era comunicarea electronică, nu era Facebook, trebuia să-l vezi pe nenea acela. De aici şi reticenţa ideii că se poate face electronic banking, adică până când nu te uiţi în ochii clientului nu poţi să iei o decizie să dai un credit, mare discuţie şi în prezent. Se spune că una dintre cauzele crizei financiare actuale este această decuplare, între client şi bancher. Au apărut o sumedenie de forme intermediare, toate mijlocite de tehnologia modernă care nu asigură acea alchimie pe care o ai atunci când îl priveşti în ochi pe clientul tău şi îi acorzi sau nu creditul. Şi apar tot felul de indicatori, supraindicatori, solvabilităţi, profitabilităţi, lichidităţi cu care-i înnebuneşti. De multe ori activitatea bancară este complexă. Până la urmă, contactul direct cu clientul era esenţial. În bankingul de la sfârşitul acelui secol trebuia să te vezi ochi în ochi cu clientul”, a explicat guvernatorul BNR.

El a arătat că, la vremea respectivă, exista un fel de transparenţă prin expunere, iar supravegherea era de fapt supraveghere vizuală. Isărescu a explicat că, din acest motiv, în jurul Băncii Centrale erau plasate celelalte bănci comerciale.

‘Până şi în interiorul băncii negustorii veneau să sconteze, erau supravegheaţi de la balcoane, acum sunt închise, că se face curent, dar atunci erau deschise, de cei care înregistrau, cum se numeşte în prezent back office, conţopiştii, stăteau sus şi din când în când se uitau pe balcon să vadă cum se comportau comercianţii care solicitau credite. Relaţia directă cu clientul, în condiţiile în care banca era prima bancă de emisiune, era bancă comercială, dădea credite economiei, era extrem de importantă, iar clădirea băncii era, din acest punct de vedere, adecvată negoţului cu bani din secolul al XIX-lea. Trei lucruri erau esenţiale în acea vreme pentru un negustor care apela la bancă, respectiv să fie înregistrat la Registrul Comerţului şi Registrul Comerţului era extrem de sever, nu se putea înregistra oricine, să nu fi trecut pe la ‘închisoarea datornicilor’, nu-ţi plăteai o datorie, acolo ajungeai, nu ca în prezent, o iei, o scalzi, o plimbi, duci banii prin alte ţări, prin paradisuri fiscale”, mai spune oficialul BNR.

Mugur Isărescu a explicat că un al treilea lucru esenţial era ca negustorul să-şi plătească la timp datoriile.

Volumul lansat marţi este primul dintr-o serie de lucrări despre Palatele BNR şi este dedicat istoriei Palatului Vechi din Strada Lipscani cel care a găzduit, mai mult de 80 de ani, funcţionarea Băncii Naţionale a României.

‘A fost un context istoric favorabil, chiar după cucerirea independenţei în anul 1877 şi având în vedere dificultăţile pe care tânărul stat român le-a avut în finanţarea efortului de război constatând elita vremii că este greu să faci ceva fără o bancă a ta, o Bancă Naţională, în 1880 17/29 aprilie, dacă luăm actual normativ publicat în Monitorul Oficial, s-a adoptat legea privind înfiinţarea unei bănci de scont şi circulaţiuni. S-a cumpărat terenul, la vremea aceea era un han care în momentul respectiv era relativ în paragină, Hanul Şerban Vodă. Ca orice han avea o curte interioară şi cam toată suprafaţa hanului este suprafaţa Palatului Vechi dar ca înălţime abia dacă se ridica la jumătatea parterului. Era un han oriental modest şi dărăpănat. Impunător la acel han erau pivniţele, în stil bizantin, o parte dintre ele au fost salvate, cele care au rămas în Strada Lipscani. (…) Banca era destinată, în principal, stimulării comerţului, prima formă de capital”, a spus Isărescu. AGERPRES