OraNoua.ro
Publicat în 14 ianuarie 2015, 18:41 / 510 elite & idei

Nicolae Anastasiu: UE și gazele de șist – state of the art, 2014 – un bilanț

Nicolae Anastasiu: UE și gazele de șist – state of the art, 2014 – un bilanț

de Nicolae Anastasiu

Criza ucraineană din primăvara anului 2014 a readus în actualitate nevoia Europei de soluții alternative la importurile de gaze naturale din Rusia. La nivelul UE, multe țări din structura sa sunt dependente de aceste importuri. Germania, Cehia, Austria, Italia, Ungaria, Slovenia, Bulgaria etc. își completează cu până la 90% necesarul de gaze naturale aduse prin conductele care vin din Rusia.

Pe de altă parte, se apreciază că în perspectiva anului 2035 producția proprie de gaze a UE, în ansamblul ei, ar putea scădea cu peste 35%.

O strategie energetică europeană lucidă trebuie să ia în considerare potențialul în resurse neconvenționale: shale gas-SG (gaze de șist), tight gas (zăcăminte compacte), oil sand (nisipuri bituminoase), coal bed methan (cărbuni gazeiferi), gaz hidrații din sapropeluri, pe care teritoriile din Europa îl au.

Comunitatea științifică internațională, interesată de resursele energetice ale viitorului, de tendința de epuizare a rezervelor clasice de hidrocarburi, a identificat, în ultimii 15-20 de ani, aceste noi resurse neconvenționale.

În ciuda controverselor iscate pe marginea tehnologiilor de extracție – a gazelor de șist, în special – prioritatea anului 2015 rămâne cunoașterea potențialului european în aceste noi tipuri de resurse. Ele ar putea reprezenta alternativa de care Europa are nevoie.

Din aceste rațiuni, ultimul Raport “Shale Gas and EU Energy Security” al Parlamentului UE  (2014) încurajează și recomandă inițierea de studii privind rolul SG în mix-ul energetic, arătând că:

  • UE rămâne dependentă de importul de gaz pentru a-și asigura securitatea energetică;
  • producția de SG ar putea diminua importurile și evita crizele;
  • dezvoltarea activităților legate de SG pot aduce beneficii economice și sociale (locuri de muncă);
  • cunoașterea potențialului în SG se realizează numai prin dezvoltarea forajelor de explorare;
  • prin folosirea SG   în locul combustibililor fosili cu efect de seră (cărbunii folosiți în termocentrale) se vor diminua emanațiile de CO2 în atmosferă.

Resursele de gaze de şist din Europa ar putea răspunde  cererii de gaz metan pentru următorii 60 de ani, ceea ce ar conduce la reducerea semnificativă a dependenţei de importurile din Rusia.

 

Ce se cunoaște în prezent despre acest potențial?

Evoluția geologică a spațiului cuprins la vest și sud de Scutul Baltic și Platforma Est-Europeană – două fragmente de plăci crustale continentale – a implicat transgresiuni și regresiuni marine care au lăsat pe fundul mărilor adiacente, de mai multe ori în istoria lor paleozoică, mezozoică și cainozoică (terțiară), acumulări de mâluri și materii organice care s-au constituit, prin transformări prelungite, în hidrocarburi fluide (țiței) și gazoase (gaze naturale). Dintre acestea, gazele naturale cunoscute astăzi ca gaze de șist au fost cantonate în roci argiloase – argilite cu aspect șistos –  cu o răspândire considerabilă în formațiunile geologice care au alcătuit de peste 500 miloane de ani teritoriul Europei de astăzi. Multă vreme, aceste formațiuni au fost cartate și identificate ca roci sursă pentru hidrocarburile convenționale, iar astăzi (după descoperirile din S.U.A. din anii ’90), ele au devenit rezervoare de gaz metan captiv în spațiile micronice ale rocilor respective. Impunând condiții geologice și parametri specifici, dar și tehnologii de extracție diferite, ele pot fi încadrate în categoria resurselor energetice neconvenționale.

Astfel de formațiuni geologice se regăsesc în Europa între marginea sudică a Scutului Baltic și o paralelă care trece prin sudul Portugaliei, Italiei și Podișului Anatoliei (fig. 1).

Fig. 1. Principalele bazine cu formațiuni gazeifere neconvenționale (shale gas) din Europa.

Forajele efectuate de-a lungul timpului au interceptat astfel de formațiuni – cu proprietăți care astăzi le conferă calitatea de argile gazeifere – gas shale – la nivelul:

  • erei paleozoice, în perioadele Cambrian (Fm. Alum – Alum Shale), Ordovician (Fm. Kukersite – Oil Shale), Silurian (Fm. argilitelor cu graptoliți – Graptolitic Shale), Devonian (Fm. argilitelor negre – Black Shale), Carbonifer (Grupurile Avon și Bowland);
  • erei mezozoice, în Triasic (Fm. Meride/Riva di Solto – Apennini), în Jurasic (Argilitele liasice – Posidonia Shale și Fm. marnelor de Mikulov), în Cretacic ( Fm. de Wealden și Black Shale);
  • erei cenozoice (Terțiar), în Paleogen (Argilite negre – Black Shale, Fm. Maykop) și în Miocen (Fm. Mako).

Ca formațiuni geologice, ele se află la adâncimi de mii de metri, au grosimi de zeci și sute de metri și extinderi laterale pe zeci și sute de km, de multe ori depășind granițele politice ale unui stat. Rezervele estimate în gaze naturale sunt mari și pot diferi de la un loc la altul (de multe ori, funcție de gradul de cunoaștere a acestora, deci de frecvența forajelor de explorare care le-au interceptat și care au permis calcularea rezervelor exploatabile).

Un context geologic favorabil existenței unor rezerve de gaze de șist exploatabile este îndeplinit în multe țări europene: Norvegia, Suedia, Danemarca, UK, Olanda, Belgia, Germania, Franța, Polonia, Lituania, România, Bulgaria, Ucraina, Spania, Portugalia.  Un clasament al rezervelor estimate și având ca sursă US-EIA (US Energy Information Administration) , 2013 plasează pe primele locuri Polonia (4190 Md.mc), Franța (3879 Md.mc), Norvegia (2350 Md.mc), România (1444 Md.mc), Ucraina (1200 Md.mc) etc. (fig. 2).

Fig.2. Clasamentul statelor europene în funcţie de rezervele recuperabile de gaz de şist (în miliarde mc) (Sursa EIA (US Energy Information Administration), 2013); barele galbene pentru țări care au instituit un moratoriu.

Centrul European pentru Securitate Energetică şi a Resurselor (EUCERS), din cadrul King’s College, Londra, se referă la potențialul în resurse neconvenționale și apreciază că  „rezervele totale estimate, recuperabile, se ridică la 33-38 Tmc (mii de miliarde metri cubi) în Europa, din care 12 Tmc este gaz din formaţiuni compacte, 15 Tmc este gaz de şist şi 8 Tmc este metan asociat cărbunelui, în timp ce totalul rezervelor convenţionale în UE se ridică la doar 2,42 Tmc.

Unde ne aflăm pe drumul dintre cercetare și exploatare?

Plecând de la succesul înregistrat de S.U.A. în cercetarea, prospectarea și explorarea formațiunilor argiloase vechi ce aveau captate gaze naturale ne-conveționale și, apoi, urmărind rezultatele benefice ale exploatării acestora (astăzi, mai mult de 25% din producția de gaze naturale a S.U.A. provine din astfel de formațiuni, iar prețul lor a ajuns sub 100 $/1000 mc), comunitatea științifică din multe țări europene a declanșat o campanie de reevaluare a formațiunilor argiloase vechi, cu un presupus astfel de potențial. Marile companii petroliere din lume (Exxon, Chevron, Shell, Total, Mol etc.) s-au arătat interesate să investească și a început competiția pentru concesionarea a numeroase zone de interes din țările menționate. Etapa de explorare a formațiunilor cu gaze de șist a fost declanșată începând cu anii 2005-2006, iar rezultatele ei încep să apară. Țări, precum Marea Britanie, Germania, Suedia, Danemarca au cumulat informații semnificative prin forajele de explorare care le-au executat. În Polonia, exploatarea lor ar putea începe în 2015.

 

În ce stadiu se află țările europene din acest punct de vedere?

Polonia este ţara cea mai avansată la capitolul explorare şi cea mai puternică susţinătoare a dezvoltării acestei resurse neconvenţionale în UE. Ea este şi barometrul Europei la acest capitol. Resursele Poloniei sunt localizate în trei bazine gazeifere importante, în formațiuni sedimentare paleozoice și mezozoice: Bazinul Baltic (nord), Bazinul Lublin (sud) şi Bazinul Podlasie (est), dar activitatea de concesionare şi prospectare a rămas concentrată în primele două bazine (fig.3).

Fig.3.   Principalele câmpuri gazeifere (SG) din Polonia și perimetre concesionate pentru explorarea acestora.

În martie 2012, Institutul Geologic al Poloniei a evaluat rezervele de gaze de șist din aceste bazine la 346-768 Md.mc (cantități care ar putea asigura nevoile țării pentru următorii 35-65 de ani). (Estimările inițiale ale US-EIA au fost de 4,1 Tmc).

Ministerul polonez al Mediului (instituţia responsabilă cu acordarea licențelor) a emis, la nivelul anului 2010, 104 de licențe pentru prospectarea şi explorarea gazului de şist, iar în octombrie 2014, numărul acestora s-a redus la 58, acoperind o suprafață de 50 000 km2. Urmează să fie efectuate 66 de foraje de explorare, dintre care 24 fără fracturare hidraulică. Forajele verticale efectuate în 2014 au atins, în medie, o adâncime de 3000 m, la un cost de cca 10 mil. Euro/foraj, iar investiții de 3,5 md. Euro sunt așteptate până în 2021.

Companii care operează sau care au operat  în bazinele Mării Baltice, anume Lublin Voivodeship şi Podllaski Voivodeship, sunt: Halliburton, ExxonMobil, Marathon Oil, Chevron, BNK Petroleum, ConocoPhilips şi altele.

Până acum nu a fost acordată însă nicio concesiune de producţie. Henryk Jacek Jezierski, geolog şef şi ministru adjunct la Ministerul Mediului din Polonia, afirma, în luna mai a anului trecut, că: „suntem pregătiţi să controlăm procesul şi acesta poate fi implementat în condiţii de siguranţă în Polonia”. Atitudinea fermă în favoarea exploatării gazului de şist este asumată de întreaga clasă politică şi sprijinită de 82% dintre cetăţeni. Noul guvern polonez are intenția să înceapă exploatarea gazelor de șist în anul 2015 și se așteaptă adoptarea unei legi care să simplifice mult procedurile administrative privind explorarea hidrocarburilor (convenționale și non-convenționale).

Pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii sunt conturate câteva bazine cu formațiuni argiloase paleozoice și mezozoice care au potențial gazeifer: la nivelul Cambrianului superior în Midlands (Fm. de Alum) și al Ordovician-Silurianului, prin Fm. argilitelor negre (Black slate) în Wales și South West England.

La nivelul Carboniferului inferior, formațiuni gazeifere au fost conturate în bazinele Bowland-Hodder din Pennini, Anglia centrală, iar la nivelul Jurasicului inferior prin Fm. argilelor cu Posidonia in the Weald and Wessex (fig.4).

Resursele estimate (US-EIA, 2012) se ridică la 736 Md.mc (=26tcf), iar descoperiri recente, în formațiunile argiloase din Bowland și Hodder, indică o rezervă de 37,6 trilioane mc (1328 tcf).

Deși exploatarea gazelor de șist în UK nu a

Fig.4.   Principalele câmpuri gazeifere (SG)

din Marea Britanie.

început, Departamentul pentru Energie și Schimbări Climatice (DECC) a aprobat 334 de licențe pentru explorare onshore.

S-au acordat fonduri (5 mil. lire sterline) pentru revizuirea procedurilor-reglementărilor privind regimul de explorare și exploatare a SG.

S-au alocat 31 mil. LS pentru cercetări privind impactul Fracking (University of Chester va găzdui un Centru de cercetare), ca și privind avantajele economice și oportunitățile exploatării SG.

Guvernul UK, în 13 dec. 2012, bazat pe concluziile rapoartelor întocmite de Societatea Regală a MB și de experți independenți, a ridicat moratoriul impus și recomandă reluarea activităților de explorare pentru astfel de resurse. Au apărut studii oficiale (UK Chartered Institution of Water and Environmental Management) care arată că nu există dovezi prin care fracturarea hidraulică ar constitui un risc pentru calitatea apelor subterane și, în consecință, moratoriile pot fi suspendate.

Suedia. În 2011 Compania Shell a investigat formaţiunea Alum Shale din sudul ţării ca sursă de gaze de şist şi a considerat că nu este viabilă şi a abandonat lucrările. Alte companii (Gripen Gas şi Aura Energy) au forat şi au raportat rezultate bune. Astfel, în Motala din SE-ul Suediei, cantitatea de gaze estimate ar ajunge pentru 1000 de ani la consumul actual al ţării. Rezultate bune s-au obţinut şi în zona Ekeby (150 km2) din formaţiunea Alum Shale (fig.5).

Fig.5. Principalele câmpuri gazeifere (SG) din Suedia, Norvegia și Danemarca.

 

În Norvegia se continuă formațiunea cambriană Alum din Suedia, iar calitățile ei geologice permit evaluări a rezervelor recuperabile de cca 83 TCF (echivalent a 2350 Md.mc) la un necesar pentru consum de 0,44 MdCF. În prezent, Norvegia nu se concentrează asupra explorărilor on-shore, necesarul său fiind asigurat de producția de țiței și gaz din platformele marine – off-shore.

Germania are un potențial semnificativ cu formațiuni argiloase în Saxonia Inferioară, North Rhine-Westphalia și Saxony-Anhalt. A concesionat companiei ExxonMobil o suprafaţă de 3 000 km2 din bazinul Saxoniei Inferioare, unde sunt planificate să se execute 10 sonde de explorare.

Germania are nevoie de resurse alternative deoarece depinde de Rusia și Norvegia pentru acoperirea necesarului de gaze naturale. La un consum de 81 Md.mc de gaz natural ea este nevoită să importe 90%. Producția ei internă nu poate asigura mai mult de 14% din necesar.

Principalele companii care au realizat foraje de explorare sunt ExxonMobilBNK Petroleum  și  Wintershall.

The Federal Institute for Geosciences and Natural Resources (BGR) apreciază că riscurile legate de fracturarea hidraulică pot fi evitate și că dependența de gazul rusesc ar putea fi redusă cu până la 40% dacă s-ar valorifica rezervele de SG.

În Olanda, în perioada 2009-2012, mai mulţi operatori au obţinut licenţe pentru explorare în bazinul Boxtel, dar lucrările au fost stopate de guvern ca urmare a moratoriului impus după raportul Ministerului Afacerilor Economice, Inovării şi Agriculturii privind impactul exploatării gazelor de şist asupra mediului. Pe 16 ianuarie 2013, Henk Kamp, ministrul Afacerilor Economice al Olandei a discutat în Camera inferioară a Parlamentului olandez despre politica energetică și a subliniat importanţa combustibililor fosili şi a gazelor de şist. De asemenea, a fost cerut un studiu de  evaluare a riscului generat de exploatarea gazelor de şist. În 2013, Parlamentul olandez a prelungit moratoriul prin care se interzice explorarea prin foraje a formațiunilor cu potențial gazeifer până în 2017. Dar, guvernul olandez,  prin SEA – Strategic Environmental Assessment, urmărește cunoașterea zonelor de interes și potențialul lor în SG.

Ucraina  este a treia ţară europeană privind rezervele  de gaze de șist (1,2 trilioane mc). La 1 septembrie 2011, Ucraina a semnat un acord cu Shell pentru lucrări de explorare în formațiunile siluriene și carbonifere din bazinul Harkov. Operatori urmau să fie companiile Shell şi Chevron şi se estima începerea producţiei comerciale de gaze în anul 2017, în câmpurile gazeifere Yuzivska şi Olesska. Criza ucraineană din 2014 a blocat însă continuarea activităților (fig.6).

 

În Franţa, deşi are un potenţial enorm, evaluat la 5,1 trilioane mc gaze de şist, în bazinul Parisului (argilele bituminoase jurasice), bazinul Lodeve (argilele bituminoase permo-carbonifere), în regiunea Cevennes și în Savoia, nu au fost autorizate activități de explorare din cauza presiunilor celor din Green Party (fig. 7). Astfel de presiuni l-au determinat pe preşedintele Hollande să menţină interdicţia, în ciuda rezultatelor studiului guvernamental („raportul Gallois”), care avizează utilizarea fracturării hidraulice.

Cu toate acestea, licențe de explorare au obținut: Total E&P, Devon Energy Corp, Dale Gas Partneres LP, Eagle Energy Ltd., Toreador Resource Corp., Royal Duch Schell, BP plc, Statoil ASA. Cele trei foraje planificate  de Toreador au fost suspendate în 2011.
           Bulgaria. Direct Petroleum (companie din S.U.A.) a evaluat rezerve importante la Deventci (6 Md.mc) și la Novi Pazar (Etropole, 300 Md.mc) în timp ce US-EIA au estimat rezerve totale de 481 Md.mc (echivalentul a 17 tcf).

În Bulgaria nu au început lucrări de explorare pentru că un moratoriu al guvernului  (emis în 2012 sub presiunea asociațiilor civile ecologice) a blocat cercetările. Compania Chevron obținuse

un permis de prospecțiune pentru zona Novi Pazar din nord-estul țării (de fapt, o continuare a Platformei Moesice din România), dar din cauza moratoriului lucările au fost suspendate.

După anularea proiectului South Stream (septembrie, 2014), comunitatea academică și oficialități bulgare solicită începerea explorării resurselor interne de energie și, în special, a gazelor de șist, în condițiile în care Bulgaria importă 90% din gazele naturale necesare. Există oficialități bulgare care cred că moratoriul poate fi o măsură temporară.

            Ungaria are 1,5 miliarde mc rezerve SG, dar are un moratoriu, din 2009, de interzicere a utilizării lor. Și totuși, în 2014 s-a conturat un curent prin care se solicită guvernului deschiderea de licitații pentru investitorii străini interesați de obținerea unor concesiuni în zone cu potențial gazeifer (Bazinul Mako, de ex.).

           România. Un studiu realizat de Centgas (Romanian National Committee for the World Energy Council) în 2013 și făcut public (http://www.cnr-cme.ro/pdf/CENTGAS_100%20pag_en.pdf) oferă o imagine cuprinzătoare asupra formațiunilor geologice cu potențial gazeifer neconvențional și posibilele riscuri pe care le-ar implica exploatarea lor. Compania Chevron, prin încheierea a două acorduri petroliere în 2011 și 2012, a concesionat două perimetre (în Platforma Scitică – Podișul Bârladului și în Platforma Moesică – Dobrogea de Sud) a demarat lucrări de prospecțiune seismică și a efectutat un foraj de explorare la Pungești – Bazinul Bârladului (mai-iunie, 2014).  Alte companii – Est-West Petroleum Corp., Mol Hungarian Oil&Gas, Midia Resources, Regal Petroleum – sunt în curs de finalizare a altor acorduri petroliere pentru zone de interes din Platforma Moldovenească, Depresiunea Pannonică, Bazinul Transilvaniei.

 

Există implicații geo-politice? Jocurile din culise

Dincolo de argumentele științifice privind potențialul acestor teritorii în gaze de șist, a tehnicilor adecvate de explorare a formațiunilor, a nevoii de cunoaștere și de explorare a rezervelor geologice, reacțiile localnicilor sau ale populației limitrofe zonelor vizate pentru a fi explorate au declanșat campanii împotriva inițierii tuturor acestor demersuri. Motivul? Teama impactului pe care tehnologia aplicată de companii (fracturare hidraulică, consum mare de apă, folosirea în fluidul de foraj a unor aditivi chimici nocivi, declanșarea unor vibrații care pot induce seisme naturale) ar putea să o aibe asupra comunităților (populației).

Fiecare din motivele invocate a fost exagerat, de multe ori motivele au fost  scoase din context, au apărut extrapolări injuste care au viciat deciziile instituțiilor obligate să urmărească derularea acordurilor încheiate cu companiile care au câștigat licitațiile. Formele și mijloacele prin care s-au derulat (sau se derulează) astfel de manifestări sugerează jocuri de culise, manipulări și interese geopolitice.

 

Riscuri și oportunități în tehnologia de extracție. Protecția mediului

Experiența europeană privind extracția gazelor naturale s-a axat, până în prezent, în special pe fracturarea hidraulică de volum mic aplicată pentru anumite zăcăminte convenționale și compacte de gaze, mai ales în foraje verticale. Această tehnologie reprezintă doar o mică parte din operațiunile petroliere și gazeifere efectuate în trecut în UE. Pe baza experienței acumulate în America de Nord, unde fracturarea hidraulică de volum mare este utilizată pe scară largă, operatorii efectuează acum mai multe teste pentru aplicarea acestei practici în UE. Ei caută să aplice tehnologii noi în care procesul de fracturare să nu mai utilizeze aditivi, locul apei să fie luat de gaze lichefiate, iar vibrațiile produse (in general, mult sub cotele de risc, cu magnitudini pe scara Richter de 1-2, nesesizate de om și monitorizate permanent) să nu fie resimțite.

Decizii și recomandări

Comisia Europeană a adoptat în 2014 o recomandare care vizează instituirea unor garanții corespunzătoare pentru mediu și climă în ceea ce privește „frackingul” – tehnica de fracturare hidraulică de volum mare utilizată mai ales în operațiunile legate de exploatarea gazelor de șist. Recomandarea ar trebui să ajute toate statele membre care doresc să utilizeze această practică să facă față riscurilor asupra sănătății și a mediului și să îmbunătățească comunicarea cu cetățenii. Aceasta pune, de asemenea, bazele pentru condiții de concurență echitabile în acest sector și stabilește un cadru mai clar pentru investitori.

Pe baza legislației în vigoare la nivelul UE și completând-o, dacă este cazul, recomandarea invită statele membre în special:

  • să anticipeze evoluțiile și să evalueze posibilele efecte cumulate înainte de acordarea licențelor;
  • să analizeze cu atenție impactul și riscurile asupra mediului;
  • să se asigure că integritatea sondei respectă cele mai bune practici și standarde;
  • să verifice calitatea apei, a aerului și a solului la nivel local înainte de începerea operațiunilor, pentru a monitoriza orice modificare și pentru a face față riscurilor emergente;
  • să controleze emisiile atmosferice antropice, inclusiv emisiile de gaze cu efect de seră, prin captarea gazelor;
  • să informeze publicul în ceea ce privește substanțele chimice utilizate în sonde individuale și
  • să asigure aplicarea de către operatori a celor mai bune practici pe tot parcursul proiectului.

Beneficii

Dincolo de avantajele legate de mai buna cunoaștere a teritoriilor geologice, a potențialului lor în resurse minerale și energetice, de existența sau nu, în subsolul zonelor cercetate, a unor rezerve de gaze naturale, toate guvernele europene și implicit Comisia UE, care a finalizat studiul legat de aceste resurse (ianuarie, 2014), recunosc potențialele beneficii ale exploatării gazelor de șist, anume:

  • contribuția la asigurarea securității energetice prin diversificarea surselor de aprovizionare;
  • reducerea dependenţei faţă de importurile de gaze din Rusia ținând cont de raportul producție-consum din fiecare țară (fig. 9);

Fig. 9. Raportul producție-consum de gaze naturale conveționale în țări din UE care au și potențial de gaze neconvenționale (shale gas). Sursa datelor: BP Statistical Review of World Energy June 2012.

  • investiții la nivel local și central prin crearea de numeroase noi locuri de muncă  atât în sectorul de producţie, cât şi în industriile de servicii conexe;
  • creșterea veniturior la bugetul de stat prin impozite, taxe, contribuţii sociale ori redevenţe;
  • îmbunătăţirea infrastructurii de transport, în special la nivel local;
  • scăderea preţului la gaze naturale.

Nevoia de legi actualizate și adaptate progreselor științifice

Cea mai mare parte a legislației UE în domeniul mediului datează dinainte de practicarea fracturării hidraulice de volum mare. De aceea, anumite aspecte de mediu nu sunt abordate integral în cadrul legislației actuale a UE. Această situație a generat îngrijorări din partea publicului și necesită o acțiune rapidă a UE.

Statele membre ale UE sunt invitate să aplice principiile în termen de șase luni și, începând din decembrie 2014, să informeze anual Comisia cu privire la măsurile instituite. Comisia va monitoriza aplicarea recomandării cu ajutorul unui tablou de bord pus la dispoziția publicului, care va compara situația în diferite state membre. Eficacitatea acestei abordări va fi reanalizată după 18 luni.

*  * *

Venind în întâmpinarea tuturor acestor deziderate – legate de viitorul energetic al Europei – JOINT RESEARCH CENTRE din cadrul Comisiei Europene responsabilă de explorarea și exploatarea hidrocarburilor a lansat pe 8 iulie 2014  European Science and Technology Network on Unconventional Hydrocarbon Extraction  (UH Network). Acest Grup de lucru include practicieni din industrie, cercetători și oameni de știință din comunitatea academică, personalități din societatea civilă și are ca obiectiv principal crearea unor bănci de date europene în care să fie centralizate atât rezultatele proiectelor de explorare (date analitice mineralogice, petrografice, stratigrafice, geochimice, geofizice, formațiuni geologice de interes, rezerve etc), cât și progresele realizate în tehnologiile de extracție a resurselor neconvenționale.

Este un demers care va pune alături specialiști din multe domenii ale sectorului energetic care vor oferi soluții, pe baza principiului celor mai bune practici,   pentru a apropia nevoile de hidrocarburi ale societății de reducerea riscurilor și asigurarea protecției mediului înconjurător.

Grupurile de lucru constituite vor avea o primă întâlnire la finele lunii februarie 2015.

Succes!

Referințe selective

Anastasiu N., Filipescu S., Brânzilă M., Roban R-D., Seghedi A. (2011) Studiul geologic, evaluare regională și posibilități de valorificare a argilelor gazeifere din România (o resursă neconvențională-I). Raport, Arhiva DGRM-MECMA, ANRM. 343 p.

Anastasiu N., Filipescu S., Brânzilă M., Dinu C., Seghedi A., Roban R-D. and Muntean I. (2012) From Gas Shales to Shale Gas – a Big Challenge for Romania. Sesiunea științifică Geo-2012, Facultatea de Geologie și Geofizică, București.

Colton Bill (2014) The Outlook for Energy: A View to 2040. Brussels.

Comisia Europeană, Comunicat de presă, Bruxelles, 22 ianuarie 2014: http://ec.europa.eu/environment/integration/energy/unconventional_en.htm

EU Communication on shale gas (2014) EU shale gas proposals a ‘step forward’: Response to EU Communication on shale gas. Brussels. Intern. Assoc. of Oil&Gas Producers (2014) Shale gas in Europe.

  1. Dickel, E. Hassanzadeh, J. Henderson, A. Honoré, L. El-Katiri, S. Pirani, H. Rogers, J. Stern & K. Yafimava  (2014) Reducing European Dependence on Russian. The Oxford Institute for Energy Studies:  distinguishing natural gas security from geopolitics.

International Energy Agency (2014) World Energy Outlook. OECD/IEA. Paris.

H.-M. Schulz, B. Horsfield and R. F. Sachsenhofer (2011) Shale gas in Europe: a regional overview and current research activities.  Petroleum Geology Conference series 2010; v. 7; p. 1079-1085.

BP Statistical Review of World Energy (June 2012) – bp.com/statistical review.

 

WEC/RNC (2013) Natural Gas Resources from Unconventional Fields- Potential and recovery. Bucharest. Romanian National Committee for the World Energy Council. 100 p.

………………………………………………..

Site-uri de interes: Recommendation 2014/70/EU,

http://shalegas-europe.eu/,

European Science and Technology Network on Unconventional Hydrocarbon Extraction,

Macroeconomic impacts of shale gas extraction in the EU / ICF GHK, March 2014,

Unconventional Gas: Potential Energy Market Impacts in the European Union. European Commission Joint Research Centre, 2012,

Shale gas in Europe: revolution or evolution? / EY Global Oil & Gas Center, 2013,

http://www.europarl.europa.eu/thinktank.

Ultima ora:

ObservatorVino și descoperă arta viitorului la Biblioteca Centrală Universitară Carol I

PoliticAndrei Caramitru: Războiul din Ucraina si problemele pe care le avem acum vin de fapt dintr-o ideologie veche

EconomieRadu Hanga: OMRO IFN îşi continuă finanţarea prin bursă şi listează obligaţiuni în valoare de 10 milioane de lei

ExternSebastian Burduja: Vă propun să marcăm ziua Europei cu un exercițiu de sinceritate

SocialManuela Catrina: Cum stati cu parolele?

EvenimenteVino și descoperă arta viitorului la Biblioteca Centrală Universitară Carol I

CulturaCristina Popescu: Faună protejată din Marea Neagră

EditorialRadu Puchiu: 𝗠𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗲𝗿𝗳𝗲𝗰𝘁



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe