După alegerile locale şi după toată euforia legată de candidatura sa la Primăria Capitalei, Nicuşor Dan a cam dispărut din peisajul mediatic. L-am întâlnit, la ceas de seară, într-un birou al Institutului de Matematică, pentru o oră de discuţie despre planurile sale pentru Bucureşti, despre alegerile parlamentare, despre plagiatul lui Ponta, suspendarea lui Băsescu sau despre ambiţiile prezidenţiale pe care Nicuşor Dan nu le exclude.

R: Unde aţi dispărut după alegerile locale şi de ce nu aţi candidat la parlamentare?

Nicuşor Dan: În primul rând, mi-a fost pusă întrebarea încă din iunie dacă o să candidez la alegerile parlamentareşi am răspuns atunci că „nu” pentru că am propus un proiect pentru Bucureşti şi doresc să continuu, şi doresc să candidez în 2016 la Primăria Bucureşti. În intervalul de până atunci încercăm să structurăm o mişcare de opoziţie la actuala administraţie cu oameni pe departamente, un fel de guvern de umbră, astfel în orice moment să avem o reacţie pe tot ceea ce se întâmplă în Bucureşti. Avem o întârziere cu chestiunea asta, eu aş fi vrut ca la 1 octombrie să avem o organigramă cu chestiunea asta, au fost mai multe lucruri care ne-au tras înapoi, faptul că pe toată perioada campaniei am neglijat Asociaţia, oameni, procese, proiecte pe care trebuia să le finalizăm şi au fost şi nişte elemente neprevăzute, faptul că legea urbanismului s-a dezbătut în Camera Deputaţilor, cu riscul de a pierde tot ce câştigasem până atunci şi pe partea juridică a fost chestiune, la început se punea în discuţie interesul pe care o asociaţie poate să-l aibă să stea în instanţă, ceea ce însemna că ne lua din mână instrumentul care ne era cel mai util. La partea naţională, ecuaţia era foarte simplă: eu nu mai aveam resurse, inclusiv materiale, ca să pot să-mi asum şi să spun „Ăştia sunt candidaţii pe care eu îi susţin la Bucureşti, vă rog toţi oamenii în campania measă ajute”, am încercat să depistez care sunt candidaţii independenţi şi plauzibili care există la nivel de Bucureşti şi naţional. Nu a apărut decât domnul Piperea. Criteriile erau foarte clare: integritate, independenţă reală şi competenţă în viaţa de zi cu zi. Trebuia cineva care să-şi permită să ducă singur campania şi tocmai pentru că noi nu mai aveam resursele pentru o campanie, singurul om care a satisfăcut aceste criterii a fost domnul Piperea pe care l-am ajutat în măsura în care am putut.

R: Aţi primit oferte de la partide?

N.D.: Am primit. În afară de USL, de la toată lumea. Nici UDMR. De deputat. Nu am mers foarte departe cu discuţia, nu a fost o propunere a unui şef de partid, ci discuţii cu oameni care gravitau.

R: Puteaţi candida într-un colegiu din Bucureşti, era o mică parte din Capitală…

N.D.: În opinia mea sunt lucruri total diferite. Eu cunosc Parlamentul, am fost pe trei legi, m-am învârtit în jurul lui, şi îmi dau seama că dacă eşti deputat independent în Parlamentul României, este un full job, adică toată societatea civilă, de la protecţia animalelor, până la monitorizarea presei, o să vină şi o să te asalteze pe chestiuni care îi preocupă şi tu de aceea eşti acolo ca să-i ajuţi. Şi sunt convins că dacă tot eşti acolo, nu poţi să să nu faci lucrul ăsta şi sunt convins că m-ar fi dus în cu totul şi cu totul ăltă direcţie decât îmi doresc să fac pentru Bucureşti.

R. De ce nu aţi acceptat atunci o candidatură sub sigla unui partid politic?

N.D.: Asta iese din discuţie. Eu când mi-am început campania, eu am făcut-o pentru Bucureşti, pentru care luptasem încă din perioada în care eram ong-ist. Campania mea a născut o speranţă în foarte mulţi oameni pentru o alternativă reală la actuala clasă politică şi într-un oarecare fel campania mea nu îmi mai aparţine. Toţi oameni care m-au susţinut…. însemna să fie un furt faţă de ei, să iau această notorietate pe care am câştigat-o şi să mă duc într-un partid. Sunt în partide oameni de bună credinţă, în toate partidele, însă niciunul dintre ei nu a reuşit în decizii cruciale care s-au luat în Parlament, însă niciunul nu a reuşit să modifice cu un grad direcţia în care se îndrepta partidul din care făceau parte. Nu are niciun sens, felul în care este structurată clasa politică nu are viitor. Miza este dacă oameni cu bani, care au făcut banii curaţi, vor intra într-un astfel de proiect sau nu.

R: Aveţi ambiţii prezidenţiale?

N.D.: În momentul de faţă nu. Nu le exclud vreodată, dar eu nu am o vocaţie de om politic şi faptul că am candidat acum la Primărie nu a fost ca să-mi fac o carieră politică, ci m-am simţit responsabil pentru o chestiune care îmi afecta viaţa şi identitatea şi cu competenţele pe care le-am strâns în aceşti ani, am crezut că sunt persoana potrivită. Dacă în intervalul ăsta o să apară o persoană mai potrivită, eu voi fi cel mai fericit. Sunt legat de această identitate, identitatea colectivă e parte importantă a identităţii mele, iar asta se transformă într-o responsabilitate socială. Dacă la un moment dat voi considera că sunt cea mai bună alternativă, fără o plăcere, din această responsabilitate, voi….

R: Ministru?

N.D.: Cu plăcere, sub orice guvern la Ministerul Culturii.

R_ De ce la Cultură şi nu la Educaţie?

N.D.: Competenţele pe care le-am acumulat în ultima perioadă le-am acumulat pe acest domeniu.  Zona de patrimoniu. De altfel, în vara lui 2011, am dat concurs public pe poziţia de director general în Ministerul Culturii, la direcţia care se ocupă de protejarea patrimoniului şi testul a fost să învăţ pe de rost nu ştiu… vreo 15-20 de texte de lege care însumau vreo 100 de pagini. Şi nu l-am trecut. Aveam idee unde să găsesc orice în toate legile alea, dar pe de rost aşa….

R: Cum vi s-a părut campania electorală?

N.D.: Ca şi cea de la locale, fără o dezbatere serioasă, de idei, de proiecte. M-aş fi aşteptat la o dezbatere naţională. Îmi aduc aminte de precedentele alegeri parlamentare, apoi de cele din în 2004, cum Tăriceanu îl provoca pe Geoană, era vot pe liste, e adevărat…. dar eu sunt convins că cel puţin 60% din oameni votează cu partidul, nu cu candidatul. Absenţa dezbaterii vine şi din polarizarea din societate, din faptul că media s-a polarizat, în special televiziunea, nu mai există un spaţiu suficient de mare pentru dezbatere care să stimuleze partidul să se angajeze în aşa ceva.

R: Cât de mulţumit sunteţi de administraţia Oprescu în aceste luni. S-a schimbat ceva faţă de mandatul precedent?

N.D.: Majoritatea USL a făcut rău, se întâmplă ceva ce nu se petrecea pe vremea când era un echilibru. Faptul că cetăţenii nu mai au acces la şedinţe de consiliu. Puţină lume ştie, dar sunt trei oameni care s-au retras din Consiliul General şi următorii de pe liste, cei care ar trebui să intre, pur şi simplu, majoritatea nu îi lasă să acceadă la alegerile pe care le-au câştigat în alegeri. Sunt nişte derapaje democratice foarte mari şi care probabil vor continua. Nu mai există consiliu, a devenit un apendice al Primarului General.

R: Vă reproşaţi ceva legat de modul în care v-aţi organizat campania?

N.D.: Eu îmi reproşez, sunt multe, dar… sunt două serioase: că nu am început mai devreme campania plătită pe online şi 2. Că am neglijat mediul studenţesc. Pe chestiunea locului în Consiliu, discuţiile au fost numeroase. A fost o decizie de comunicare pe care am asumat-o, nu am avut voie noi, independenţii, să ne asociem pentru consiliu, neavând această listă, ar fi trebuit să comunicăm două lucruri care se băteau cap în cap: “Votaţi Nicuşor Dan primar!, şi “Votaţi Nicuşor Dan consilier general”, ceea ce s-ar fi putut uşor înţelege că nici Nicuşor Dan nu crede că va ajunge primar şi nu ar fi născut această euforie generată de campania mea. Sunt oameni care spun că am greşit, eu cred că a fost o strategie corectă.

R. Aţi spus că îl susţineţi pe domnul Piperea. Domnia sa susţine desfiinţarea DNA…. Sunteţi de acord şi cu asta?

N.D.: Am spus că nu sunt de acord cu întreaga sa platformă. Cu desfiinţarea DNA nu sunt de acord. Aici este o nuanţă, pentru că înţeleg că este neconstituţional să ai două parchete care să nu fie subordonate unul altuia. Dacă asta e problema, asta nu înseamnă că trebuie să punem toţi procurorii în aceiaşi oală. DNA este o structură cu o funcţionare rezonabilă, spre deosebire de cea a Parchetului, care pe zona noastră de competenţe, este deplorabilă.

R,.: Plagiatul domnului Ponta. Cum vi s-a părut întreaga poveste, modul în care a apărut, reacţia premierului?

N.D.: Eu am avut un articol pe VoxPublica intitulat Plagiatul lui Ponta, perspectiva academică, în care am decupat din toată problema asta, am lăsat la o parte partea politică, vorbind doar de partea academică şi am spus că lucrul cel mai grav este că sunt oameni din mediul academic care contestă plagiatul în funcţie de orientarea politică. E un plagiat flagrant. Domnul Ponta ar fi trebuit să demisioneze, e un om tânăr, să-şi facă un doctorat şi să revină. Cred că lumea ar fi apreciat. Acum pot să înţeleg că într-o ţară în care s-au furat miliarde, opinia publică să spună că nu este cel mai mare furt care s-a întâmplat în România şi să spună că nu e un motiv să părăsească politica. Faptul că în societate pe o chestiune foarte simplă nu există o opinie unanimă a plagiat sau nu a plagiat, mi se pare foarte grav.

R. Credeţi că Traian Băsescu merita să fie suspendat în vară?

N.D.: Traian Băsescu a încâlcat Constituţia în 2009 în momentul Johannis. Pentru că în mod evident a fost, aşa cum a fost momentul 2004, a fost un moment de cotitură a opiniei politice majoritare în România. Şi Traian Băsescu este vinovat că s-a opus acestei cotituri de crez politic a majorităţii din România. A fost o majoritate forţată care a guvernat de atunci şi a fost momentul care a produs această nesănătoasă divizare a societăţii. Chiar dacă eşti susţinător al PDL, trebuie să fii conştient că soluţia Johannis din 2009 ar fi fost mult mai corectă decât soluţia Ponta în 2012.

R.: S-ar putea să ne aflăm cam în aceeaşi situaţie în 2012. Traian Băsescu merită suspendat, demis?

N.D.: Moral, da. Acum nu sunt eu foarte pertinent în a interpreta Constituţia şi nu mă pot pronunţa constituţiuonal. A neglija votul majorităţii, cu toate hibele ei, este o chestiune nedemocratică.

R.: După rezultatul de la referendum, Traian Băsescu trebuia să demisioneze?

N.D.: Nu cred. Strict juridic, nimic nu îl obliga la asta. Discursul lui mi s-a părut legitim, în sensul în care apăr statul de drept, mai ales venit după măsurile acelea ale USL cu avocatul poporului etc.

R. : Ce relaţii aţi avut cu Cristian Sima. V-a sponsorizat campania?

N.D.: Mi-a oferit în campanie, fiind unul din patronii Hotnews, un interviu la Hotnews, care a apărut cu semnul de publicitate. Totul foarte transparent. E o persoană pe care o cunoscusem, fiind matematicieni amândoi, nu am avut o relaţie apropiată, ne ştiam.

R.: Spuneţi-mi cinci politicieni care vă inspiră încredere, pe care îi priviţi cu simpatie.

N.D.: Eckstein Kovacs Peter,  Bogdan Olteanu, Toader Paleologu … sigur mai sunt, dar nu îmi vin în cap acum.

R. : Dacă domnul Oprescu candidează în 2014 la prezidenţiale, veţi candida?

N.D.: Asta ar însemna să şi câştige, ceea ce ar fi o catastrofă naţională. În condiţiile astea, da, voi candida.

R: Care e cea mai mare problemă a Bucureştiului?

N.D.: Nu se respectă legea, nu există o viziune de dezvoltare, se aruncă cu bani aiurea şi poate că lucrul cel mai grav este că tinerii, cei foarte competenţi, pleacă.

R: V-a tentat vreodată să plecaţi?

N.D.: Câteodată, când văd administraţia şi instanţa, există tentaţia de moment foarte des. Îţi vine să-ţi iei câmpii uneori. Eu în momentul ăsta am propus un proiect pentru bucureşteni şi încercăm să coagulăm o mişcare şi să schimbăm soarta oraşului. Ar fi o laşitate să plec.  Eu am fost plecat, am stat şase ani… Eu sunt om realist şi echilibrat, care gândeşte cantitativ, în ce măsură lupta asta, care este raportul între energia alocată acestei lupte şi cea alocată realizării tale personale. Şi momentele în care sunt tentat să plec sunt acelea în care mi se pare că e o luptă de 100 de ani. Momentele în care sunt optimist sunt cele în care e o luptă de trei ani în care putem întoarce soarta oraşului.

R. Sunteţi de acord cu introducerea unei taxe pe circulaţia prin centrul Bucureştiului?

N.D.: O taxă trebuie să se aplice pe un lux. Nu sunt de acord cu varianta brutală în sensul în care în secunda următoare cine calcă prin centru trebuie să plătească o taxă. În schimb, dacă reuşim să facem transportul public de suprafaţă funcţional, în sensul că poţi să ai un orar şi să fii sigur că dacă pleci la 8.15 de acasă şi la 9 să fii la muncă, atunci să vii cu maşina la muncă devine un lux şi sunt de acord cu taxarea lui.

R: Pentru că am vorbit de Traian Băsescu şi Victor Ponta, nu l-aş omite din discuţie pe domnul Crin Antonescu. Ce impresie vă face?

N.D.: Este un om pe care eu l-am votat în 2009 şi care acum dezamăgeşte teribil. Prin lipsa de conţinut şi prin derapaje nedemocratice.

R: Ar fi un preşedinte mai rău decât Traian Băsescu?

N.D.: Pe partea de respectare a statului de drept, ar fi la fel sau mai rău şi pe partea de proiect, viziune, structură, ar fi mai rău.

R: Şi atunci pe cine vedeţi drept contracandidat al lui Antonescu în 2014? Care e alternativa?

N.D.: Sunt oameni în România pe care îi aştept să facă pasul înainte. De exemplu, directorul Institutului de Fizică de la Măgurele. Omul care a adus laserul în România. Sunt convins că domnul Zamfir (Nicolae Victor Zamfir, n,red.) ar fi cu 10 clase peste oamenii ăştia politici, e omul care a fost profesor în America, care manageriază un institut, un om care a câştigat o competiţie să aducă laserul în România. Sunt oameni care la fel au dezvoltat business-ul lor de la zero.

R: L-aţi vota pe Raed Arafat la preşedinţie?

N.D.: Da.

R: Dar pe Klaus Johannis?

N.D.: La Klaus Johannis trebuie să cercetez mai în amănunt, cum a gestionat urbanistic Sibiul, pentru că mi s-au semnat nişte încălcări asupra a ceea ce ar însemna protejarea patrimoniului, dar este omul care pare mai mult decât oferta pe care o avem anunţată în momentul de faţă.