Multă lume a sperat că, deşi nu e versat în negocieri politice internaţionale ca Vladimir Putin, Donald Trump va avea măcar abilitatea omului de afaceri care vrea să câştige şi care îşi „simte“ adversarul. Conferinţa de presă a celor doi lideri a mers însă din rău în mai rău şi apoi chiar dezastruos pentru liderul de la Casa Albă şi pentru aliaţii Americii. Mai jos, lista şi analiza gafelor prin care Trump s-a predat lui Putin.

Să nu uităm că nu avem habar ce s-a discutat pe fond între cele două delegaţii şi cu atât mai puţin între cei doi lideri, pentru că nu a existat niciun martor în afară de traducători. Deci nu ştim nici ce se va implementa – probabil puţine lucruri: încercări de „reset“ cu Rusia lui Putin au făcut toate administraţiile americane, fără succes. Până una, alta, însă, la conferinţa de azi s-au întâmplat lucruri foarte grave, care ne arată cum gândeşte liderul de la Casa Albă şi afectează şi ultima fărâmă de credibilitate pe care acesta o mai avea – am privit în fapt un meci câştigat de Putin aproape exclusiv pe bază de autogoluri. Preşedintele american, cel mai înalt reprezentant al Statelor Unite, stând alături de principalul său inamic strategic din acest moment, a declarat că are încredere mai degrabă în Vladimir Putin (printre altele, fost ofiţer KGB!) decât în instituţiile ţării sale. „Oamenii mei au venit la mine, Dan Coats [şeful DNI] a venit la mine, au venit şi alţii şi mi-au spus că ei cred că Rusia a intervenit în alegerile americane.

Preşedintele Putin a zis că nu a fost Rusia. Eu vă spun atât: nu văd de ce ar fi“, a declarat Trump, la întrebarea unui jurnalist american care i-a cerut să spună pe cine crede mai degrabă – preşedintele rus sau propriile servicii de informaţii şi anchetă. Întrebarea venea după lungi peroraţii ale lui Trump, care dădea de înţeles că îi ia apărarea lui Putin în faţa instituţiilor americane, că nu are încredere în acestea şi că i se pare că de vină este SUA pentru deteriorarea relaţiilor între cele două state. Până şi în România, politicienii inculpaţi de regulă declară că, deşi sunt acuzaţi pe nedrept, au încredere în justiţie sau, mai neutru, că aşteaptă ca ea să-şi facă treaba. Trump a spus din start că nu are încredere în instituţiile americane şi, de lângă inamicul său şi de la înălţimea scenei şi a poziţiei nr 1 în stat, şi-a subminat senin propria ţară şi instituţiile sale democratice (iar Putin nu a ratat ocazia unei înţepături, comentând la o altă întrebare că doar America este o democraţie; au cumva jurnaliştii vreun dubiu în privinţa asta?)

• Întrebarea dacă Rusia s-a amestecat în afacerile interne ale SUA îi fusese pusă mai întâi lui Putin. Ea viza acţiunile ostile ale Rusiei, dovedite ca atare chiar recent, prin incriminarea a 12 ofiţeri de spionaj ruşi, de către echipa procurorului Robert Mueller, pentru influenţarea alegerilor. Preşedintele Trump a răspuns preţ de câteva minute în locul lui Vladimir Putin şi nu doar că a scos castanele din foc în locul acestuia, dar a şi deturnat toată discuţia, făcând-o să fie despre democraţi şi Hillary Clinton, în loc să fie despre acţiunile ostile ale Rusiei: „am învins-o pe Hillary uşor şi lumea ştie asta… nu există dovezi privind o implicare a Rusiei (!)… trebuie întâi să aflăm ce s-a întâmplat cu cele 30.000 de emailuri… această anchetă e un dezastru pentru ţara noastră, ea a îndepărtat ţările noastre una de cealaltă… nu a existat nicio înţelegere cu Rusia“. Preşedintele SUA, ales acum 2 ani, s-a răfuit iar cu foştii lui concurenţi, de faţă cu actualii săi inamici.

  Până şi în România, politicienii inculpaţi de regulă declară că, deşi sunt acuzaţi pe nedrept, au încredere în justiţie sau, mai neutru, că aşteaptă ca ea să-şi facă treaba.

• Trump a declarat (în dispreţul adevărului istoric care consemnează momente precum criza rachetelor din Cuba, în treacăt fie spus) că relaţiile dintre cele două ţări, SUA şi Rusia, nu au fost niciodată mai rele. În acelaşi timp însă a spus că asta se întâmpla „până acum patru ore“, având deci pretenţia că diferenţe/ conflicte fundamentale, între cele două mari puteri nucleare principale, se rezolvă într-o discuţie în tete-a-tete de 2 ore.

  Citeste mai mult: adev.ro/pbzd71