Ne putem aştepta la orice în continuare. De aceea summitul beneficiază de atâta atenţie, din cauza incertitudinii care-l înconjoară. Aş face următoarea distincţie: unul dintre motivele pentru care este atât de important este dorinţa de a nu fi un eşec. Există conştientizarea în capitalele europene că există riscul ca toate eforturile din ultimii ani din cadrul parteneriatului estic să fie un eşec, că u există o apropiere mai concretă. Din cauză că meciul se joacă încă, atributul principal al acestor state din parteneriatul estic nu au o traiectorie clară. Este probabil ca Ucraina să semneze un document decisiv pentru viitorul ei european. Totul depinde de eliberarea Iuliei Timoşenko.

Pentru România există două paliere de interes la summit: Republica Moldova şi restul ansamblului parteneriatului estic, cu precădere Ucraina. În România a existat o constantă politică a sprijinului pe care l-a acordat Republicii Moldova. Va fi însă mai dificil pentru că instabilitatea politică din Republica Moldova va însemna pentru Bucureşti, un partener politic nu neapărat incomod, dar perceput ca parte interesată, aşa încât o intervenţie mai fermă a României în sprijinul Republicii Moldova într-o situaţie în care Chişinăul nu răspunde reciproc sau cu tot atâta fermitate nu va fi tocmai bine privit de către Bruxelles. Nu prea avem scenarii pregătite în cazul în care summitul este un eşec. Republica Moldova a constituit o obsesie pentru politica noastră externă. Ni s-a repoşat mai mult sau mai puţin voalat că susţinem românismul în Moldova, dar nu suntem suficient de implicaţi în proiecte concrete care ancorează Republica Moldova în UE. În ceea ce priveşte Ucraina, România a fost un actor constant pe baza susţinerii Kievului la Bruxelles, dar nu am făcut foarte mult în afară de asta. Cred că este foarte important ce se va întâmpla după Vilnius.

www.adevarul.ro